Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-09-11 / nr. 106

Nr. 106. Si­bin, Sâmbătă 11/23 Septemvre 1882. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibile pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ia pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXX. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or­i6 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. La metodul cel nou. (0-1) Nici­odată libertatea n’a fost ples­nită cu atâta nerușinare, ca și astăzi sub așa numitul regim liberal al „sdro­­bitoriului“ de naționalități. Nerespec­­tarea legilor nici o dată n’a fost dogmă politică în mod mai demonstrativ, ca acum aici la noi în Ungaria. Și oameni mai orbiți ca conducătorii politicei noastre încă nu mai sânt pe fața pă­mântului, multe. Trecut’am preste multe și prin Și astăzi vedem că ni se pre­gătesc alte munci, prin care avem se trecem. Ni se pregătesc lucruri, la cari în adevăr nu ne-am așteptat, lu­cruri cari în civilizata Europă pot trece de atac contra omenirei, lu­cruri cari privesc consciința noastră. Tare am progresat în Ungaria, în comparație cu alte state, progre­sul nostru e la culme, unic în feliul seu, căci precând lumea progresează în cele bune și folositoare, la noi se lucră din resputeri la dărîmarea sta­tului actual, și aceasta la inițiativa și sub scutul guvernului țărei. Este unic în feliul sau progresul în Ungaria, căci trecând în alte state guvernul lucră pentru pacea și mul­­țămirea cetățenilor, guvernul nostru seamănă discordie, precând guver­nele altor staturi conlucră la mul­­țămirea generală, al nostru din apă­sarea elementelor nemaghiare ’și face cestiune de consciință; precând în alte staturi toți cetățenii sânt egali înain­tea legei, la noi maghiarilor toate le sunt permise, nemaghiarilor însă nimic, ba ce e mai mult nici în casa lui Dumnezeu nu mai sânt în siguranță. Așa este sistemul politic de astăzi, așa pretinde „marea problemă, ce stă înaintea ungurului politic“ N’am mai scrie nimic despre si­nodul bisericei reformaților din Do­­brițin, dacă nu l’ar fi comentat Zia­­rul principal al guvernului actual în artid­ul, pe care l’am publicat în Zi­arul nostru din 9/21 Septemvre a. c. Nr. 105. Fără această comentare n’am mai scrie nimic, pentru că de mult se per­secută elementul românesc, și nu mai este secret, ceea ce se trimbită fii de­ci: maghiarizarea cu ori­ce preț. Le revenim însă asupra temei. Majoritatea sinodului din Dobrițin a dat scoalele în mânile statului. Lupta a fost ageră, căci era lucru de prin­cipiu, lupta a ținut mult, în cele din urmă însă a învins guvernul. Și e mare bucurie în Israil. „Deocamdată nici un eveniment politic nu poate fi mai important și mai imbucurătoriu ca fapta aceasta. Ea e o epocă speciale a politi­cei maghiare pe care nu avem cuvinte spre a o aprecia din destul.“ Așa es­­clamă „Nemzet.“ Fie­care om cu mintea sănătoasă să întreabă ce eveniment important și imbucurătoriu poate fi, dacă bise­rica reformată ungară cedează scoa­lele în mânile guvernului unguresc ? Și în ce constă însemnata epocă a specialei politici maghiare, pre care a o lăuda maghiarii nu au cuvinte în­destulătoare ? Ar fi greu în adevăr a afla motivul bucuriei din Israil, dacă n’ar veni tot guvernamentalul „Nem­zet“ se se descopere în toată goleta­­tea sa Ar fi greu, căci pănă astăzi după ziarele maghiare Ungaria era idealul „Libert­atei“ și libertate ca în Ungaria nici în fantasia vechilor greci și romani nu putea exista. Acum însă vine guvernul maghiar și în fața lumei întăresce afirmațiunile noastre de pănă aci. Ne spune că „mare problemă stă înaintea ungurului politic.“ Va se Șică problema e mare. Apoi atributele acestei probleme ? „Deslegarea acestei probleme pe base de principii cu greu ne va succede“ cre­dem și noi, căci principiile sănătoase sânt o raritate în sinul politicilor ma­ghiari. Guvernul trebue se se abată dela princiipiile reale și se se apuce de ficțiuni. Și în adevăr pe calea fic­țiunilor departe am ajuns : „Guvernul pășesce nu numai in numele statului mo­dern, ci și in numele statului maghiar“ și in numele acestui stat ma­ghiar „nu poate vede nimic fără compromiterea scopurilor sale“.. Să ne lămurim! Guvernul unguresc are de deslegat o mare problemă, care numai prin ficțiuni se poate deslega, de principii nici vorbă. Ficțiunea e gata. Statul maghiar, are scopurile sale proprii, de la cari nu se poate abate fără compromiterea intereselor ma­ghiarismului. Mai interesant însă este fap­tul, că tot guvernul maghiar ne instruează și mai departe, și în sin­ceritatea sa ne descopere toate sco­purile și problema ce are de a dez­lega. Ca se mulțumească pre Ungurii reformați, vine și le spune că statul maghiar­ e foarte puternic. El are garanții mari, foarte mari. Și aceste garanții îndreptățesc la asuprirea confesiunilor și naționa­lităților nemaghiare. Apoi veți Doamne și reformații sânt Unguri. Prin urmare reformaților bi­se­­lice, abȘiceți de autonomia bisericei cu privire la școale, căci și voi sân­teți unguri, aveți și voi de a deslega o mare problemă, aveți scopuri spe­ciale maghiare. Autonomia bisericei voastre este stagnarea statului maghiar. Pentru ce ? Pentru că noi vrem se maghiarisămp­­lice guvernul. Ne trebuesc scoalele naționalităților, și pănă când nu ad­ Șiceți voi de autonomie, și celelalte confesiuni mai au dreptul să se pro­voace la autonomia lor, îndată ce însă veți cede voi.............................. Ne-am luminat! Aparatul maghia­­risărei mai are o roată. Și aceasta este ștergerea autonomiei bisericesci. Salus reipublicae este maghiarizarea. Marea problemă și specialele scopuri într’un cuvânt cuprinse, sânt Maghia­rizarea. Mijloacele nu ne privesc, căci e vorbă de salvarea statului și „fi­nis sanctificat media“, în adevăr mari politici sânt ma­ghiarii. Vedem că cestiunea orientală este gata a fi pusă iarăși la ordinea­­ filei, întreg orientul este un Vulcan ce clocotesce, și noi în jumătatea de dincoace a imperiului în loc de a ne consolida, ne slăbim prin dușmănii de rassă. în timpul cel mai scurt se va deschide campania, cu neîmpăcata ură dintre naționalități. Se va ajunge oare idealul dorit? Va succede ma­ghiarizarea cu forța ? Noi credem că nu. Una se va ajunge positiv. Marile evenimente ne vor afla sfâșiați între noi inșine. Maghiarii cu cuțitul­­ îndreptat asupra peptului nostru, și noi apărân­­dune. Ne vom apăra, căci de limba străbună numai morți ne vom lăpăda. Revista politică. Sibiiu, în 10 Septemvre. Pănă când domnii situațiunei din Ungaria își bat capul cum se ma­­ghiariseze naționalitățile, locuitorii cari simt într’un mod mai mult decât pi­păit ce lipsesce în Ungaria, iau trai­sta după cap și bățul în mână și în­torc spatele pentru totdeauna Unga­riei­­ — se duc în lume. Nu altul, ci însuși „P. LI.“, din ortăcia guvernamentală, a spus o pre­dică lungă guvernului, care ar pute fi o învățătură pentru toți câți se ocupă cu șovinismul maghiarilorei. „P. LI“ spune că din comitatele Zemplinului, Șaroșului și din Sepuș emigrează oa­menii într’un chip înfricoșat. Proprie­tarii nu mai au de unde lua oameni la lucru. Sânt sate în care nu se mai află un mnic om capabil de o lu­crare mai de ceva. Dela 1870 pănă la 1880 a perdut agricultura Unga­riei din statul efectiv al bărbaților 23 °­ C. Aceasta este o cifră considera­bilă într’un deceniu și cumpănesce cu mult mai greu decât numele maghia­­risate, a căror purtători în partea cea mai mare vaȘimă în bugetul „fe­riciților“ din țeară. De ce nu’și vor fi bătând capul „eco­nomiștii“ cei „celebri“ ai Ungariei cu cestiunea pauperismului, care ia dimensiuni tot mai mari chiar și în anii cei î­mbe­l­șu­gaț­i ? Bătaia de cap cu lucruri folositoare cere muncă, nu ca larma sforăitoare cu „lățirea“ maghiarismului, potrivită pen­tru copii ca se ’și mai uite de foame. Nici s’a isprăvit bine campania egiteană și o altă cestiune se aduce înaintea noilor diplomați într’uniți la Constantinopole în Conferență. Deși, chiar dela început, când s’a propus întrunirea acestei Conferențe, s’a de­cis ca ea se nu se ocupe decât de afacerea egipteană, totuși o vedem acum, că, după instigațiunile Rusiei începe a se ocupa și de cestiunea grecă. Aceasta ne face a crede, o dată mai mult, că mișcarea grecă a fost ațîțată de acele puteri, cari au un interes de a vedea tulburată pa­cea în Orient, spre a putea apoi trage mișcare­ va foloase materiale. Lucrul nu este tocmai imposibil, mai ales că în aceste din urmă­­ file s’a agitat ne­contenit cestiunea de a se aduce îna­intea Conferenței din Constantinopole și afacerea relativă la anecsarea Bos­niei și Brțegovinei de către Austria. • Această cestiune a anecsării celor două provincii este dintre cele mai arzătoare și nu ar fi de mirarare ca din ea se se aprindă vre-o nouă scân­­teie în Orient, care arde înfundat. Cea mai mare parte, E lice „Na­țiunea“, din­­ ziarele engleze declară în articolil lor de fond că resboiul s-a terminat. Afară de acestea „Ti­mes“ mărturisesce că generalul Wol­­seley, mai înainte de a pleca din Englitera a stabilit toate amănun­tele campaniei sale care au fost aprobate de ministeriul de resboiu, și chiar în Londra a declarat el, că Arabi va opune resistența în Tel-el-Kebir și că -l va ataca acolo la 15 Septemvre. Apoi „Times“ adauge : „Resultatele victoriei de oli tre­bue se fie mari, mai ântâiu din causa perderilor materiale, căci Arabi­a și-a perdut mai toată armata, și tunurile. Astfel dar armata sa este cu totul demoralizată și sfărâmată, dar efectul moral al victoriei este încă și mai mare. „Se vorbesce deja că indigenii din Alexandria sânt încântați de vic­toria Englezilor. O victorie ca cea de ori ar sdruncina creditul ori­că­rui comandante, și fanaticii, cari chiar după primul asalt e eau atât de ușor la fugă, nu sunt de temut că vor mai face o resistență serioasă. După cum spun oamenii cari cunosc Egiptul, apoi mișcarea ațâțată de Arabi se poate considera ca năbușită. Această părere este confirmată de fuga cea grabnică a soldaților egipteni din Kafr-el-Dovar îndată ce aflară despre înfrângerile de la Tel-el-Kebir. „Standard“ face și el aceeași de­­clarațiune scriind următoarele: „Am liberat Egiptul de un aven­turier, acum trebue se venim în aju­torul Egiptului spre a câștiga tere­nul perdut in aceste din urmă tim­puri. Am scăpat pe mediv dintr’un pericol mare, și acum trebue să’l în­vățăm de a guverna cu succes“. „Daily News“ trage din ultima victorie mai ales următoarea morală: „Englitera trebue se creeze în Egipt niscare­va instituțiuni represen­tative, potrivite cu actualele relațiuni egiptene. Trebue însă cu ori­ce preț să se împedece intrarea turcilor în Egipt. Nici un resultat al intervenț­­iei engleze n’ar fi mai de nesuferit pentru Englitera decât restabilirea autorităței Sultanului acolo unde ea a avut altă dată un efect atât de mortal.“ Chiar­­ fiarele conservatoare măr­turisesc marea victorie repurtată de cabinetul Gladstone și de partida li­berală din Englitera prin campania cea norocită. Cestiunea egipteană se desfășură încet în noua sa fașă. Telegramele nu ne spun aproape nimic. Faptul se poate explica în două chipuri: ori că puterile negociază actualmente în mod confidențial, de la cabinet la cabi­net, spre a fixa basele pe cari confe­­rența să-și reînceapă lucrările sale, ori că Anglia, căreia toate puterile îi recunosc inițiativa nouei campanii di­plomatice, amână începutul acesteia pănă ce Egiptul se va fi finisent de­plin și ea se va simți desăvârșită stă­până la Cairo ca și la Alexandria. Probabil încă, că sânt în joc și una și alta.

Next