Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-09-16 / nr. 108
Mr. 108. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 er., 8 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarcia pe an 8 8., 6 luni 4 8., 3 luni 28 Pentru străinătate pe an 12 8., 6 luni 6 8., 3 luni 88. Sibiiu, Joi 16/28 Septemvre 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or. rfundul cu litere garmond — ui timbru de 30 or. pentru Se pare publicare. Punctul de gravitațiune___în Ungaria, „îi înțeapă ovășul“ este o frasă cam trivială; cu șovinismul maghiar se potrivește de minune. Dela 1867 încoace statul sărăcesce și flămânlesce neîncetat, rentele de aur și alte rente pe spinarea statului se sporesc, pre când cei ce laudă șovinismul nu se lipsesc de tot binele (bugetului). Firesc lucru, că după ce ved că le merge bine, că pe socoteala a 11 milioane de oameni, din unicul motiv, că ia lăsat D(leu a fi Maghiari, pot ignora toate drepturile altor naționalități , după ce pot singuri se se așeze la masa bugetului, după ce numai lorii e permis a scrie și a vorbi în public în toată Ungaria etc., se re vină pofta 13651181 mari lucruri. „Mâncând vine apetitul“,zice Francesul. Ca se vedem de ce apetit este stăpânit șovinismul maghiar și cu cât „ovăs“ politic trebue se fie îndopați cei supuși cultului șovinistic, pur maghiar, reproducem un articul din „Pesti Napló“ Nr. 259, 20 Septemvre. în articlul acesta, printre unele adevăruri și pretensiuni juste, este depus tot ce trădează vanitatea și aspirațiunile basate pe vanitate: aci e îngâmfarea, orbia care face pe cei stăpâniți de ele să exagereze aprobarea puterilor lor și se nu vadă abisul spre care aleargă. Bată clar celice (liariul care represeată pe cei „mai cuminte“ dintre politicii maghiari: „Salutăm cu bucurie pe regele, de câte ori vine în patria sa să guverneze poporul seu credincios. Primim cu omagii pe regina când vine acasă, de câte ori se arată între Maghiarii ei. Cu speranță respectabilă așteptăm visita părechei moștenitoare de tron ca se iubească țeara noastră și națiunea noastră, noi „O dacă ar locui pururea între membrii încoronați ai familiei domnitoare maghiare și moștenitorii purpurului. „Aceasta nu se poate — oftim — ca să-și părăsească residența din Viena și să se strămute cu totul la Buda ; imperații Austriei au obligamente față cu țările lor ereditare, tot așa de bine ca și față cu Ungaria. Dorim numai ca principiul parității să ajungă la valoare și în privința curții. Această dorință loială a noastră nu e fantasie și nu pretențiune exagerată, pentru că este rațiune politică. Aici este aceasta mai mult ca oricând altă dată, este așa li când interes național, internațional, dinastic, nu numai interes de iubire ferbinte pentru Ungaria, ci o garanție a existenței monarhiei. „Coroana sânt. Stefan este cea mai veche în Europa. Coroana lui Carol cel mare și cea longobardă sunt mai vechi, însă au perdut din însemnătatea lor publică. Prioritatea o are între coroanele casei habsburgice coroana ungurească; de asemenea între țările casei habsburgice, de fapt, Ungaria este cea mai aleasă, ori considerăm extinderea marginilor sale, ori numeral poporului, sau puterea instituțiunilor sale, sau însușirile politice și militare ale poporului maghiar. Chiar și din motivele aceste este motivat că erezii legitimi ai coroanei unguresc, conform dreptului public și tradițiunilor naționale, se țină curte și în Ungaria. „Ne atinge dureros când vedem că în casa regelui nostru lipsesc dignitorii și funcțiunile unguresci, și este penibil a vede, că de câte ori norocesc țeara cu prezența lor, totdeauna se strămută o parte din sfatul curții austriace dela Viena la Buda, unde castelul regal remâne gol și părăsit, îndată ce Majestațile lor s’au dus înapoi la Viena. Numai dela regele și dela regina se poate auzi, la curtea ungurească, un cuvânt maghiar. împregiurimea e mai cu seamă germană. Aceasta îl doare pe maghiar foarte loialitatea nu i permite a vorbi; el speră că în viitor va fi în curând altfel cu și gratitudinea față cu domnitoriul care e, mai maghiar și mai constituțional decât toți predecesorii săi, este așa de fără de margini, încât maghiarul se genează a fi incomod prin rugămințile sale. 1l ya des choses, qui se font, mais ne se disent pas (Sunt lucruri, cari se fac, dar nu se spun). „Deoarece însă o foaie politică cotidiană nu este legată de eticheta de curte, când are a se plânge de aceea pentru ce înima națiunei e apăsată, poate expune motivele politice, conform căror sublimul domnitor, capul dinastiei Habsburgilor, strămută punctul de gravitațiune al monarhiei în Ungaria și, potrivit acestei strămutări, dă espresiune visibilă, prin instituirea unei curți unguresci la Buda, acelei legături interne, care -l leagă de națiune și care consistă într’aceea, că Ungaria este guvernată de regi naționali ai Habsburgilor și că națiunea maghiară cultivă aderența plină de sacrificii la acești regi ai săi. „Astăzi adevărul veritabil nu poate rămâne ascuns nici dinaintea regilor și arhiducilor. Nici legăturile dinastice nu sunt garanție sigură contra pericolilor care încungiură tronurile; numai armonia interioară a statelor și puterea lor prin credința și scutul popoarelor sunt basele cele sigure pentru tronuri. Agitațiunile politicei naționalităților, reunite cu tendența expansivă a statelor vecine au înveninat în Austria poliglotă și espusă chiar și credința popoarelor. „De când înfloresce și în Austria florea de neghină — această favorită seacă și fără miros a Hohenzollernilor — în baroneriile Germanilor și decând Herbst și Schönerer și stânga întreagă face politică curat de rasă, nu însă politică de principii și patriotică, și se duc așa de departe, încât aruncă înjurături, d. e. ca cele asupra lui Walterskirchen, care nu merge cu ei, ci vrea se urmeza politică austriacă și care vrea a se înțelege cu celelalte națiuni istorice, locuitoare în Austria, de atunci Germanii din țările ereditare numai sunt potriviți a fi razimul principal al dinastiei, fiindcă una din părțile aceste — irredența germană — nu se poate câștiga; ceealaltă iarăși, a lui Herbst nu se poate satisface. Dominațiunea părței acestuia ar fi egală cu declararea resboiului tuturor negermanilor din monarhia întreagă. „Poate se însă răziua Austria pe Cechi ? Poate fi normativă politica Cechilor în fața raporturilor interne și externe ale monarhiei? Nicidecum. Puterea Cechilor este prea slabă pentru o astfeliu de problemă. De altă parte și ei au greșala că fac politică de rasă și sunt foarte inclinabili spre tendențe panslavistice, deoarece ei susținerea lor nu o caută în Austria, ci în sprijinul Rusiei. „Și Polonii ocupă o posițiune separată, chiar prin situațiunea lor geografică . Rutenii galițieni însă țin pe față cu Rusia. „Majestățile Lor, mergând acum la Triest, au fost constrînse a face cunoscință și cu incertitudinea Italianilor și cu temeritatea unei agitațiuni condamnabile. „Nu ne îndoim de credința majorităței precumpănitoare a popoarelor din Austria, ar fi o nedreptate când ne am îndoi; numeroasele semne de divergență, în sociabilitate, de înstrăinare față cu unitatea statului austriac arată nematuritatea politică în țerile ereditare și că în același timp se răspândesce și agitațiunea importata în afară. Impregiurări și fapte de aceste umplu inima principelui cu îngrijire, bărbaților de stat le dau prilegiu de a se cugeta: cum se întimpine dinastia cu succes pericolii cari purced din astfel de situațiune? „Și când vorbim de o astfel de problemă, este cu neputință ca privirea fiecărui să nu se întoarcă spre Ungaria. „Aici în credința și puterea națiunei maghiare este mijlocul, prin care dinastia habsburgică poate păstra gloria sa veche și prin care poate ține laolaltă toate provinciele eremite. „Ea trebue se strămute punctul de gravtațiune al monarhiei în Ungaria. Pentru că aceasta este naturalul punct de gravitațiune. Și misiunea orientală a monarhiei o pretinde aceasta: apusul e perdut, orientul se poate încă câștiga. Țările ereditare, cu o Ungarie tare la spate, nu se pot desface de monarhie. Orice încercare de necredință sau orice atac din afară, va fi paralizat de politica maghiară și de puterea armată. Unica siguranță este sancțiunea pragmatică. Precum în timpul Măriei Teresie, așa și în zilele noastre, națiunea ungurească este gata a muri pentru regele seu. „De aceea interesele dinastiei Habsburgilor stau în legătură strânsă cu interesele Ungariei. Numai Ungaria poate garanta dinastiei Habsburgilor posițiunea cea solidă în centrul Europei și influența în diplomație, care ne este de lipsă „Fiind avisați unii la alții, mai mult ca oricând altă dată, sperăm că legătura între dinastie și națiune, care și așa este foarte intimă, se va întâri și mai mult și va dobândi și acea formă esterioară, care lipsește încă, pentru că maghiarismul să vadă în principii din casa Habsburgilor pe adevărații regi naționali și să-i poată venera și iubi. Să i fie greu oare aceluia, a cărui e țeara aceasta frumoasă și națiunea această vitează, a se face Maghiar?“ Revista politică, Sibiiu, în 15 Septemvre. „Deutsche Zeitung“ de eri, într’un articol de fond critică sever administrațiunea și justiția din Ungaria. „Țeara aceasta binecuvântată cu îmbelșugare,licefoaia citată, și națiunea cea talentată care stăpânesce țeara, sunt o enigmă pentru noi cei ce cugetăm mai rece: pe lângă tot patriotismul pasionat al Maghiarilor, mii și mii de nobili nu văd nici un rău în împregiurarea, că sug din meduva țerei, că folosesc funcțiunile lor spre ași crea venituri laterale și negligă datorințele lor ca cetățeni, judecători și funcționari....“ Articolul întră apoi in specialități și admonează pe Maghiari (ficândule, că admoniția nu emanează din vreo bucurie malițioasă, ci din bunăvoință, înse să se ferească de a mâna apa pe Ulriku Obcioi va o conduil Jiu Crilti oa se întâmplă acolo: „țeara aceea nu se scie guverna pe sine.“ „Kreuz Zeitung“ față cu zgomotele răspândite în timpul din urmă, că Austria va anecta Bosnia și Brțegovina,zice, că cestiunea încă nu e matură pentru a se pune în lucrare. Țarul Rusiei s’a întors dela Moscva la Peterhof, fără de a se fi încoronat; încoronarea se va face; deputațiunile de încoronare se aleg, s’au mai bine se denumesc, însă când se va face încoronarea nu se scie. Principele Bulgariei s’a întors ori dela Sinaia la Rusciuc. Egiptul e deplin finiseit. Chedivul s’a întors la Cairo unde a fost primit de poporațiune sărbătorescă. Baker pașa e însărcinat cu reorganisarea armatei egiptene. Corespondente particulare ale „Telegrafului Romanu Ciceu-Giurgești la 7 Septemvre 1882. (Sânțirea bisericei din Poiana-Biendiei). Spre scopul sânțirei bisericei din Poiana-Biendhei Escelența Sa prea sânțitul Archiepp. și Metroplit Miron Romanul împreună cu suita sa au sosit cu trenul Sâmbătă în 4 Septemvre la 11 oare a. m. în Dej. La gara de acolo a fost întimpinat de administratorele protopresc. al Dejului și de înteligința română din Dej. Fiind trăsurile gata de plecare, Escelența Sa și suita numai decât și-a continuat călătoria cătră Poiana Blendei, însoțit și de administratorele tractului Dejului. în trecere au fost întimpinat de poporul gr. or. din Gâlgâu, singura comună gr. or. aflătoare în cale, îmbrăcat în vesminte serbatoresci în frunte cu preotul locului Vasilie Goron în ornat bisericesc. În comuna Poiana-Blendei s’a ridicat în onoarea Escelenței Sale o poartă de triumf, la care au fost întimpinat de poporul gr. or. din loc îmbrăcat sărbătoresce și bineventat de parochul locului Gavriil Bu-