Telegraful Roman, 1883 (Anul 31, nr. 1-152)

1883-12-03 / nr. 141

564 tru ce ocolesce această întrebare. Ne a adus, ce e drept, ca'de exemplu conferențele învățătoresci *­, care esistă la noi, dară a uitat, că acelea au masă în statutul organic, și că sunt organisate cu plan și sistem prin consistoriu, eară nu prin protopresbiter, care cum se trezesce mai de dimineață! Reuniuni particulare, precum le voesce dl pro­topresbiter, Simion Popescu, poate să aducă mai mult rele decât bune, căci ușor s’ar pute întâmpla, ca 20—30 reuniuni, ce ar pute cade pe archidiecesă, ne­avănd un punct comun de mânecare și de uni­tate, se ajungă la deosebite resultate. Dacă este trebuința pentru instruirea pastorală, sau precum preoțimea din tractul Branului și-a exprimat do­rința în „Telegraful­ Român“, înainte cu vreo 3 ani, are trebuință de uniformitatea servnțelor bisericesci și a tipicului, așa cred că aceste s’ar pute face numai din centru, adecă de la arh­ierei prin sino­dul episcopesc. Dacă s’ar ocupa reuniunile cu lu­crări pastorale și de tipic, s’ar pute ușor întâmpla, ca să avem atâtea forme de servicii bisericesci și tipic, câte reuniuni sunt, și iată că voind să facem un bine, am făcut un rău mai mare. Dacă pe lângă toți scrupuli ridicați de mine preoțimea totuși ar simți trebuința unor întruniri preoțesci, in cazul acesta ași fi de părere, ca aceste întruniri, să nu se facă sub forma de reuniuni, ci ca conferințe preostesci nu numai dintr’un protopres­­biterat, dară din întreaga arhhidiecesă. Aceste con­ferințe ar trebui după părerea mea dirigente din centru și a se ține la 3 sau la 5 ani. în conferințe de acestea fără multe statute și formalități sub o conducere bună, ar pute să se desbată despre unele interese comune ale preoților privitoare la dotarea lor și greutățile în purtarea oficiului, apărarea autorității preoțesei etc. Din atari conferințe ar pute­a și unele idei și lucruri bune, care aduse pe calea de representațiuni la Con­sistoriu și sinoadele eparh­iale ar pute da impulsuri și indign­a mijloace pentru îmbunătățirea sorții preoțiț­or. Pe când combat din toată convingerea reuniunile preoțesci așa, precum s’a presi­ntat din unele părți, pe atunci îmi iau voia a atrage aten­țiunea preoțimei noastre la ideea atinsă de mine noi despre conferințe generale preoțesci, a o supune unui studiu mai profund, și dacă voind cineva a vorbi și a scrie la cestiune, ar dori ca să mă mai afle și pre mine la acest loc, vorbind și scri­ind încă de acest obiect, destul de serios, îl rog a se ține între marginile obiectivități]’, altcum eu, încât pentru mine, am încheiat cu aceasta. D. P. P. TELEGRAFUL ROMAN. Revista politică. Sibiiu, în 2 Decembre. Respingerea proiectului pentru căsătoria dintre evrei și creștini din casa magnaților preocupă toate cercurile politice din Budapesta. Camera deputați­lor în ședința de Miercuri a decis a lua Jos în per­tractare nunțiul casei magnaților. Clubul partidei de la putere în conferință a decis a rămâna pe lângă votul camerei, a trimite proiectul la casa magnaților fără nici o observare. Aproape întreaga Ziaristică a năvălit asupra ca­sei magnaților. Dintre toate Ziarele „Pester Lloyd“ e cel mai înverșunat și în Nr. de Joi dedilară răs­­boiu bisericei pe toate liniile. Asemenea și casei magnaților, folosindu-se de semnificativele cuvinte: „defendam esse.“ Parola de Zi *n întreagă Europa este pacea și încă pace, care după 7ii a ministrului de externe al Rusiei, d. Giers — pentru durata unui an este asi­gurată. In sensul păcei s’a schimbat și ținuta pre­sei rusesci față cu Austria. Iată ce cetim după „Romanul“ în foile rusesci cu privire la dorita pace . Statele cele mari, care în politica exterioară urmăresc scopuri bine determinate le vor urmări negreșit într’un chip independent și pe față, și nu’și vor pune toate speranțele lor pe ajutorul străin. Dacă cei din Austria n’ar sti, că scopurile ei în Drietele ortodocs sânt contrarii operei de liberare a Rusiei, apoi ei nu s’ar îngriji așa de tare de vi­­sita ministrului nostru de esterne la Friedrichs­ruhe și nu s’ar preocupa atât de mult de cestiunea. Va veni oare ministrul și la Viena ? De o săptămână această cestiune este la ordi­nea Zilei a presei vienese și ea nu ’și ascunde în­­grijirea, ce a cuprins­e despre viitorul alianței au­­stro-germane. Nu mai încape îndoială că recenta întrevedere dintre dl de Giers și principele de Bis­­mark a produs o mare impresiune asupra cercuri­lor oficiale și politice din Viena. Ele vorbesc de­spre neputința de a înlătura o ciocnire cu Ru­.. Ne pare curios domnul protopresbiter S. Popescu, când se provoacă la reuniunile învețătoresci, pre­cum­ în calitate de comisariu consistorial al conferințelor învețâto­­resci din vara anului acesta, propune a le cassa Red. 8ia din causa cestiunilor orientale, ele accentuează reserva estraordinar de mare a Austriei și se con­solează cu credința, că nimic pe lume nu e în stare de a sfărâma legătura cu Germania; apoi ele se întreabă: Oare Rusia nu se sforțează a sdruncina amb­ia dintre Berlin și Viena și a pune în locul ei o alianță ruso germană? Dacă politica austriacă, după cum asigură or­ganele ei, nu urmăresce de­cât scopuri pacinice și dacă în sforțările ei nu e nimic ostil contra Rusiei; dacă posițiunea militară, pe care o are acum Au­stria în Orient, nu este de­cât folositoare Statelor din Peninsula balcanică, atunci Austria nu face alt­ceva de­cât completează opera Rusiei și n’are nici de­cum trebuință de călătoria ministrului nostru la Viena spre a-i exprima recunoșcința Rusiei. înțe­legerea vine atunci de la sine și ar fi de prisos toate asigurările verbale. Apropierea dintre Rusia și Germania nu exclude de loc, după cum ar crede cineva, relațiunile amicale dintre Rusia și Austria. Un organ influente vienes, în îngrijirea sa despre siguranța alianței austro-germane, a făcut mărtu­­rirea foarte francă, că armonia între Viena și Pe­tersburg este cu putință numai, când Austria ar re­nunța la politica de cucerire dincolo de Dunăre. Deci, dacă în aceasta constă pedica armoniei, apoi înlăturarea ei depinde numai și numai de Austria. Din momentul, când cabinetul vienes va merge franc aminte mână în mână cu Rusia, întru­cât va fi vorba despre organisarea Statelor balcanice, apoi nu-și va mai ave locul nici o ceartă pentru „ami­­cie.“ Simpatiile politice nu sunt alt­ceva de­cât armonia intereselor. Dacă cei din Viena, după cum se declara de curând „Neue freie Presse,“ vor înceta de a visa de cuceriri în Orient, apoi este foarte lesne a esploata tărâmul pentru o înțele­gere cu Rusia, întru­cât însă îndreptarea politicei austriace se va vede numai la suprafața schimbă­toare a foilor din Viena și Pesta, ar fi prematur a da ascultare invitațiunilor dorite și îngrijate ce se adresează de la Dunăre ministrului nostru pentru afacerile streine. „Nowoje Vremja“ ocupându-se și el de aceea­și cestiune, scrie următoarele: Dela visita ce d. de Giers a făcut în Fridrichs­­ruhe, Zilele din Berlin și Viena afirmă că ministrul la întoarcerea sa nu va trece prin Viena. De unde și au luat-o, acesta-i secretul lor. Dar acest zgomot fu de ajuns, pentru ca se se vorbească din nou de­spre oare­cari neînțelegeri între guvernele din Ru­sia și Austria. Fiind­că majoritatea de la noi a sa­lutat cu bucurie schimbarea spre pace, ce sa făcut și fiindcă Berlinul este negreșit mulțumit cu starea lucrurilor din Orient, trebuie se presupunem că po­liticii vienesi sânt nemulțămiți. Este anevoie se ghi­cim, ce voiesc ei și unde este izvorul nemulțămirei lor. In Rusia de sigur, că nu. Cei din Viena urmăresc cu multă băgare de samă cele scrise de presa noastră care i-a făcut atâtea neajunsuri comitelui Kalnoky, și cenzorii noștri din străinătate mărturisesc că to­nul presei noastre este pacinic, și ei nau cel mai mic motiv de a bănui pe guvernul rus de intențiuni ră­­sboinice, de vreme ce chiar ei spun, că Rusia este prea slabă pentru o politică agresivă. Deci nemul­­țămirea politicilor vienesi s’ar pute explica numai prin aceea, că n’au reușit a executa în toamna aceasta planuri mari în peninsula balcanică, dar tocmai în aceasta nereușită se află garanția păcii și de aceea ar fi tocmai de dorit, că toate planurile, atât cele mici cât și cele mari, se fie amânate cât se va pute mai mult. Trebue se se lase statele balcanice se se desvoalte, și Austria are mai puțin drept ca ori­care alt stat de a fi nemulțămită cu status quo de acolo. Desvoltarea favorabilă, ce se vede de fapt în provinciile ocupate, relațiunile cu Serbia și România împreună cu avantagjele materiale, ce rezultă din ace­stea, sunt o dovadă despre aceasta pentru poporul rus. Serbia începe a se linisci, și a croi o politică mai pacinică. După o telegramă a ziarului „Neue freie Presse“ în 200­0 aceste regele Milan a primit în audiență pre­conducâtoriul radicalilor, fostul mi­nistru Ristici, și a conferat cu el în două rânduri. Resultatul conferențelor — se zice, că este schimbarea constituțiunei și amnestie generală, efect. Răscoala se pare că totuși a avut oare­care cu privire la căușele ei, Iată ce cetim în Ziarele oposiției din Serbia: ziarul „die Presse“ Z100 nR ° manui” publică următoarea telegramă, ce i se trimite din Sofia cu data de 6 Decemvre. Un corespondent al Ziarului »Slavjanin“, a avut o întrevorbire cu inginerul Pașic, căpetenia radicalilor sârbi, fugit adi. Acesta afirma, că de mult încă domnesce o ferbere generală în Serbia, din causa tratatului de comerciu încheiat cu Austro- Ungaria, din causa politicei austrofile și financiare a ministrului Pirosanatz. Această ferbere a mai crescut încă și prin aceea, că regele a chemat la guvern pe absolutistul Nicolae Cristici și nu a for­mat cabinetul din majoritatea Skupcinei. Nu comi­tetul radical din Belgrad a condus sau ațîțat răscoala din Zad­ar; dacă comitetul ar fi voit sâ facă așa ceva, apoi s-ar fi întâmplat a doua revoluțiune franceză și în trei zile, fără multă vărsare de sânge, ar fi fost nimiciți toți distrugătorii poporului sârb. Răscoala de la Timok a fost provocată de cause locale și ea nu trebue atribuită decât purtarei neomenoase a gendarmeriei. Atât regele, cât și d. Cristici sânt contra modificării Constituțiunei, și acest din urmă a făcut să se provoace tulburările și le-a esploatat spre a nimici partida radicală. D. Pașic povesti că a fugit prin Semiin în Bulgaria. Dsa crede că răs­coala va reîncepe, dacă­ guvernul va lucra ca și pănă astăzi. D. Pașic asigură că radicalii sânt nu­mai o partidă liberală democratică, care în politica exterioară, voieșce o strânsă legătură cu Rusia, Bul­garia, și Muntenegrul. După o telegramă a ziarului „Neue freie Presse“ în ședința camerei de Mercuri, ministrul de externe al României a declarat, că cu privire la afacerea în pasul Vulcan, s’au iscat divergențe de păreri în­tre membrii comisiunei, cari acum sânt obiectul negocierilor politice între România și Austro-Ungaria. Rămășițele pământeșci ale fostului ministru Boerescu se vor înmormânta Dumineca viitoare. Visita principelui de coroană al Germaniei la re­gele Italiei și Papa este interpretată în multe fe­­liuri și în multe chipuri. Unii i atribue însemnă­tate politică numai pentru Germania, făcându-se capăt luptelor aprige dintre biserică și stat. Alții vreau a sei, că domnul Bismarck se împacă cu Papa spre a folosi pe catolici de instrument pentru poli­tica sa internă. Alții din contră abstrag cu totul de la Germania și reduc însemnătatea visitei numai la Italia. După această versiune scopul acestei vi­­zite ar fi împăcarea celor doi suverani din Roma. A patra versiune sună, că scopul acestei visite este de a pregăti calea monarh­ului nostru, ca să poată face regelui Italiei contra visită în Roma. Celelalte versiuni nu le mai înșirăm, în labirintul versiuni­lor orienteze-se acum cine voiesce. După cum stim în Belgia a ars edificiul par­lamentului, în urma acesteia regele și a oferit pa­latul său spre scopul ținerei ședințelor parlamentu­lui. Totuși Belgius remâne modelul liberalismului în Europa. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman“, Budapesta, 12 Decemvre 1883.­­O isbăndă a clerul­ui­ Z Bărbații dela cârma țărei ungu­­resci, în timpul din urmă, au început a înțelege că mașina vieței cetățeneșci, din Ungaria, de un timp încoace merge cam greu, ca să nu zicem șchiopătând. Ajunși odată la acest punct, au cercat fel și fel de întreprinderi pentru a îndrepta rotițele stricate, dar până acum cu pu­țin resultat. Cu puțin resultat, pentru că de cele mai multe ori, diregătorii mecanismului nu află lo­cul rotițelor și urmarea este, că nici nu pot face reparaturile de lipsă. De un timp încoace bărbații mai serioși, uni­sono, au ajuns la convingerea, că neajunsul cel mai mare, ce bântue țeara este sărăcia, carea este aproape comună începând de la palate pănă la colibă. Și cu durere trebue să o spunem, că dacă acestora le a succes cândva vre­o diagnosă, cea din cașul concret le-a succes cu desăvârșire. Nimic nu apasă astăzi mai greu pe cetățeanul maghiar, decât lipsele și neajunsurile, cu cari se luptă pe toată Ziua. Neajunsuri provenite în parte din pricina sistemei, dar mai ales din causa modu­lui, cum s’a pregătit terenul pentru aplicarea ace­stei sisteme. Anul reformelor a găsit în Ungaria o masă cu mult mai brută decât în alte părți ale continentului, o masă carea n’a fost în stare ca să sthea principiile erei celei nouă și să se acomodeze lor. Urmările neprecugetărilor de atunci și a celor de acum se vădesc astăzi și se vor vădi pe viitori­i. Și e trist, pentru că ele se ivesc adeseori împre­unate cu răsbunări. Aristocrația privilegiată declată să-i lucreze ioba­­giul, după perderea acestuia, a trebuit să se îngrijească însuși pe o cale ori pe alta, de suplinirea lui. Acea­stă îngrijire în lipsa de o cultură mai înaltă, a deschis calea esperimentărilor, cari nici pănă astăzi nu s’au sfârșit. Spesele, cu pretensiunile lumei nouă, s’au potențat, ear venitele în lipsa brațelor gratuite s’au redus. Cultura, mai ales în ce priveșce eco­nomia națională, numai în parte a sosit, și au so­sit atunci, când mulți n’au mai fost în stare a o primi, din lipsa de mijloace materiale. Din această impregiurare ar fi trebuit să ur­meze o deosebită băgare de seamă din partea câr­macilor țărei, referitoriu la starea materială a cetă­

Next