Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-10-09 / nr. 108

Nr. 108 Sibiiu, Joi 9/21 Octobre 1886. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Regulament pentru procedura judecătorească în căușele disciplinarie în metopolia gr.-or. română. Nr. 5152 Plen. Cerculariu cătră toate oficiile protopresbiterale din ar­­chidiecesa ortodocsâ română a Transil­vaniei. Congresul nostru național bisericesc a votat în ședința sa dela 24 Iuniu a. c. sub Nr. protoc. 184 în mod provisoriu un „Regulament pentru procedura judecătorească în căușele disciplinare în metropolia gr. or. română.11 Acest regulament după §­iul seu 56, are să în­tre în viață la 15­­ file după publicarea lui în foile oficiale ale eparh­iilor; ear consistoriul metropoli­tan prin scrisoarea sa din 22 August a. c. Nr. 203 poftesce a se pune la cale această publicare așa, ca la 1 Novembre a. c. regulamentul să poată întră în viață în întreagă provincia metropolitană. Pentru a se satisface acestor disposițiuni, se publică regulamentul din cestiune în tecstul seu autentic în foaia tipografiei archidiecesane „Tele­­­­graful Român“ ca în organul destinat pentru pu­­blicațiunile oficiale ale cosistoriului archidiecesan; totdeodată se trimite acela câte într’un exemplariu ti­părit la toate oficiile protopresbiterale din archidie­­cesă spre folosire oficială, cu acea însărcinare, ca prin publicarea cerculariului present să atragă atențiu­nea organelor subalterne și în special a oficii­lor parochiale la acest regulament, care va să între în viață cu 1 Novembre a. c. și care se poate procura un exemplariu cu 20 cruceri dela metropoliă de adreptul, sau și pe calea oficiilor protopresbiterale, în fine sunt însărcinate oficiile protopresbite­rale, se petreacă cu atențiune și să-­și noteze even­tualele greutăți, ce se vor întimpina la aplicarea disposițiunilor acestui regulament, apoi modificările și întregirile, care după experiențele anului prim se-ar afla de necesare în acest regulament, să se propună pănă la finea anului viitoriu 1887 consistoriului archidie­­cesan, ca în acest mod se se adune materialul tre­buincios la revisiunea regulamentului, respective la votarea lui definitivă, carea congresul nostru națio­nal bisericesc ’și-o a reservat pentru procsima sa întrunire. Sibiiu, din ședința plenară a consistoriului ar­­chidiecesan ținută la 6 Octobre 1886. Miron Romanul m. p., archiepiscop. Nicanor Frateș m. p., protosincel, secretar. Cap I. A. Persoanele supuse disciplinei. §• 1. Regulamentul presinte se estinde asupra tuturor per­soanelor, cari sunt însărcinate cu funcțiuni bisericesci, șco­lare și fundaționale și aparțin metropoliei acesteea, escepționând pe anchiereii și călugării de la mânăstiri, ale căror cause dis­ciplinare sunt a se regula separat; se extinde mai încolo și asupra candidaților de preoție și de învățătorie. B. Delictele disciplinarie. §• 2. Cercetarea disciplinară se ordinează: 1. pentru călcarea datorințelor oficiului, cum este: a) neîmplinirea de tot, ori împlinire neglijentă sau ne­corectă a oficiului; b) neascultarea obstinată, ori purtarea necuviincioasă față de superiori; c) căutarea de certe, au­țare și înteru­are la neîn­țelegeri ; d) purtare nemorală sau scandaloasă; e) desconsiderarea sau deonestarea doctrinelor, dati­nilor, instituțiunilor și ordinațiunilor bisericesci; f) călcarea datorințelor oficioase și abusul de oficiu comis prin corumpere sau mituire; g) părăsirea arbitrar și nejustificată a oficiului; h) esecutarea acelor cond­use înnainte de aprobare, cari sunt a se aproba prealabil prin autoritatea superioară; i) corumperi la ori­ce feliu de alegeri, precum și com­plicitatea la asemeni corumperi; h) violarea secretului de oficiu; 2. pentru necapacitatea spirituală sau corporală de a împlini oficiul; 3. pentru condamnarea criminală din partea unui for civil ori militar competent, întrată în putere de lege. C. Pedepsele disciplinarie. §■ 3. Pedepsele disciplinarie sunt: a) admonițiune; b) înfruntare; c) pedeapsă în bani pănă la suma de 300 fl.; d) lipsirea de dotațiune sau pensiune, în parte sau în total. Mulc­a penală neîncassabilă se substitue prin altă pe­deapsă normală în acest paragraf; e) eschiderea temporală sau definitivă din sinul candi­daților pentru pentru serviciul bisericei sau al școalei; f) eschiderea temporală din sînul corporațiunii biseri­cesci, respective lipsirea temporală de elegibilitate în una sau în toate corporațiunile bisericesci; g) destituirea condiționată, pe cutare timp, pentru cutare loc, pentru cutare district, sau pentru un anumit oficiu ; h) destituirea necondiționată, prin care respectivul își perde dreptul de a mai purta oficiu bisericesc sau școlariu în întreaga provinciă metropolitană. i) lipsirea pentru totdeuna de pensiune și de caracte­rul oficial. D. Organele îndreptățite a ordina cercetarea. §• 4. Cercetarea disciplinară e îndreptățit a o ordina: a) contra persoanelor de manipulațiune presidiul ofi­ciului respectiv; b) contra altor persoane, cari stau sub jurisdicțiunea consistoriului eparh­ial, în cas de argintâ episcopul, respec­tive locuiiitoriul lui,­­ în alte cazuri consistoriul eparh­ial; c) contra asesorilor și funcționarilor aplicați la concept lângă consistoriul metropolitan, în caz de argință metropoli­­tul, în alte cozuri consistoriul metropolitan. E. Prescripțiunea. §• 5. Delictul disciplinar se consideră de prescris: când dela­­ ziua comiterii aceluia au trecut trei ani fără arătare la autoritatea competentă superioară și dacă în decursul acestui timp inculpatul nu a comis alt delict disciplinar. Dacă însă faptul învoaluă totodată criminalitate după legile criminale ale statului, atunci nu se poate privi de prescris nici ca delict disciplinar, înnainte de ce ar fi in­trat prescrierea după legile criminale ale statului. Cap II. A. Forurile judecătoresci. §• 6. Foruri judecătoresci disciplinarie sunt: a) Ca for de prima instanță judecă în cause dis­ciplinarie : 1. Scaunul protopresbiteral în coșurile, cari ’i­ se con­­cred ca organ delegat al consistoriului eparh­ial (§. 33 p. 3. Stat. org.­ 2. Presidiul în cașul­­-lui 4 lit. a). 3. Consistoriul eparhhial. 4. Comisiunea disciplinară a consitoriului metropolitan în cașul­­-lui 4, lit. c).­­b Ca for de a 11-a instanță judecă: 1. Consistoriul eparchial în cașurile, în cari scaunul protopresbiteral judecă ca l­a instanță. 2. Consistoriul metropolitan în coșurile, când consis­toriul eparh­ial judecă ca for de l­a instanță. 3. Plenul consistoriului metropolitan în cașul, când a judecat ca primul for comisiunea disciplinară a consistoriu­lui metropolitan lit. a­ p. 4. B. Căușele eschiderii de la funcționarea ca judecătoria și delegațiunea.­­ 7. Nu pot funcționa ca judecători disciplinari: a) cei rudiți cu inculpatul pănă la al șaselea grad de sânge, sau pănă la al patrulea grad de cuscrie, — sau cari se află cu inculpatul în relațiuni de adopțiune, tutelă sau cu­­ratelă; b) cei ce stau în i­imiciție ori proces cu inculpatul; c) martorii în causă, cari au depus mărturisiri esențiale; d) apărătorii și representanții inculpatului, asemenea nici arătători­ul sau representantele seu; e) cei ce au concurs cu votul lor la deciderea causei într-o instanță inferioară: f) comisari de investigațiune în causă. Cei ce cad sub disposițiunile acestui paragraf, sunt în­datorați a se insinua ca atari la președintele forului. Inculpatul are drept a pretinde eschiderea acelor mem­bri ai judecătoriei de la funcționarea ca juiji, față de cari poate dovedi recurgerea uneia din căușele sus enumerate­ în cas, da­că din căușele sus enumerate ar fi eschiși a funcționa ca judecători ațâța membri ai forului respectiv, cât numărul celorlalți nu e de ajuns pentru a aduce decisi­­uni valide, are loc delegarea altei judecătorii de aceeași ca­tegorie, ce­ o dispune față de scaunul protopresbiteral consi­­storiul eparh­ial, iar față de consistoriul eparhial, metro­­politul. Cap m. A. Investigarea. §• S. Organele îndreptățite a ordina investigațiunea vor scruta mai înnainte de toate, dacă faptele sau întrelăsările, cari le-au observat ele însăși, sau despre cari li s’a făcut arătare pri­vată sau oficioasă, constitue delict disciplinar sau ba? Arătarea are, să sune despre un delict anumit, sau in­capacitate de a funcționa, și să fie prevăd­ută cu numele, ca­racterul și domiciliul celui, ce o face. Arătări anonime nu pot servi de substrat al ordinării cercetării disciplinare. Toți indivizii supuși acestui regulament pot înșiși cere investigațiune disciplinară contra persoanei lor proprie. §. 9. Aflându-se substrat de ajuns, și în cas de lipsă ascul­­tându-se inculpatul, organul îndreptățit ordinează ivestiga­­țiunea prealabilă, indică punctele de acasă și esmite inve­stigatori, indegetând totodată, pe cât numai se poate, moda­litățile de a constata delictul. Disposițiunea, prin care se ordinează investigațiunea prealabilă, e neapelabilă. §• io. Pe baza sentinței penale a judecătoriei civile se poate aduce sentință disciplinară și fără investigare disciplinară prealabilă. §• k­­ Deodată cu investigațiunea prealabilă, sau și în decur­sul acesteia, în cozuri grave, adecă când este pericol pen­tru biserică, școală sau averea acestora, se poate ordina sus­­pinderea inculpatului de la oficiu și beneficiu. Contra decisiunei de suspindere se poate recurge nu­mai extra dominium. §. 12. Suspinderea urmează de sine și se va decreta în pu­terea legii: a) când pe baza investigațiunii criminale din partea autorităților statului s’a ordonat deținerea suspicionatului, sau când sentința criminală deși încă apelabilă, invoalvă sau enunță perderea oficiului; b) când sentința disciplinară, fie aceea apelabilă, a de­cretat destituirea din post. §■ 13. Forurile disciplinare enunță cond­usele după majorita­­tea absolută a voturilor. Fiind voturile egal împărțite, președintele dimimă cu votul său. Născându-se divergințe de păreri, care dintre pro­puneri e mai puțin dăunoasă pentru inculpatul, in privința aceasta se votează separat înnainte de votarea în merit. §• 14. Mai înnainte de toate se resolvă prin votare cestiunile prealabile de e. necesitatea de­ a întregi investigațiunea și altele. Când s’a decis a întră în meritul causei, atunci la de­ciderea meritoria a causei, nu se concurgă și acei votanți, cari au făcut și susținut propuneri prealabile, și au rămas cu ele în minoritate. §• 15. Atât forul disciplinar cât și comisariul de investigați­une sunt îndatorați a reflecta din oficiu, atât la împregiu-

Next