Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-12-03 / nr. 128

Ar. 128 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 Iani 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr Pentru monarc­ia pe an 8 fl., 6 luni 4 f., 3 luni 2 11. Pentru a treinătate pe an 12 11., 6 luni 6 11., 3 luni 8 11. Sib­­i­u, Marți, 3/15 Decembre 1891. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Morila, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiepesana Sibiiu, strada Măcelarilor 37. Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Poplăcel Nr. 37 Epistole nefrancate se refuză. — Articolii nepublicați nu se înapoiază INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 80 cr pentru fie­care publicare. XXXIX Sibifu, în 2 Decembre. Este mai bine de un pătrariu de vec de om, de când magiarii au pus mâna pe cârma statului. Ridicați pe ruiinele monarc­iei habsburgice în­genuncheată la Sadova, magiarii s’au folosit de oca­siunea binevenită de a se apropia de coronă și succedendu-le împăcarea, s’au pus pe lucru. In primii ani ai domniei lor s’au arătat mai drepți față de naționalități. Nu se scie, că cunoscăndu-și slăbiciunea, ori apoi voind să le amăgescă au purces așa, destul, că pe la anii 1868 și cei 2 următori încă nu pornise gonă formală asupra naționalităților. Erau chiar și dintre români pe atunci în par­lamentul unguresc, cari credeau, că magiarii nu vor abusa de posiția atât de norocosă, la care s-a ridi­cat sortea, unul îndată ce s’au mai consolidat în cele interne, după altul au fost trimiși in pensiune băr­bații cei mai de frunte aflători In funcțiuni de stat, oi la alegerile pentru parlamentul țerei au introdus corupțiunea și terorismul așa, că româ­nii nici pe calea acesta nu sau mai putut validita. Cei din Ardăl s’au pu­s în vestita pasivitate, ci câțiva bănățeni și ungureni, cari s’au mai putut strecura ca prin urechile acului în parlament, au continuat lupta pentru drepturile naționale. Lupta lor nu a fost încoronată de succes. Rămași puțini la număr, împărțiți in tabere, na­țională și guvernamentală, era prea firesc ca să nu potă cuceri nici un teren. Unii disgustați, alții trântiți la alegeri prin forță și prin tot feliul de machinațiuni, parlamentul a rămas fără nici un control din partea naționali­tăților, control, care în un stat poliglot ca al nos­tru nu putea să lipsască, săr se ducă parlamentaris­mul ad absurdum. Dar magiarii nu’și sparg capul cu acesta. Ei se simt mai bine, mai negenați, când ni­­mene nu este, care in fața lumei să le dea de gol planurile lor. Și cugetă ei, puteți voi bate alarmul în presă, pentru ca avem noi loc. Și medicina s’a aflat cu permutarea juriului din Sibiiu la Cluj, in acel cuib al aristocrației ungare, care a fost de vecuri un scut al celor mai fana­tici unguri, în acel centru, care după cum s’a do­vedit mai târ­­iu, românul pus pe banca acuzați­lor în cestiuni politice nu póte scăpa teafăr. Va­le­tică s’a lucrat după un anumit plan croit, ca se devenim în viața publică reduși la ni­mica. Scopul se pare, că s’a ajuns. Cătră finea anului ce vecuim ni s’a dat se vedem alte­­ zece porunci decum eram dedați a le aucii la legatul mamei. Acolo ni se­­ zicea, că se cinstim pe Dumnezeu, pe părinți, Șiua Duminecei și se ne ferim de tot ce e­reu, de tot ce ne ar pute compromite in ochii limiei, tot ce ne ar putea micșora prețul nostru de omeni. Drept aceea am urmat cu perseveranță căile, pe cari ni le au indign­at părinții noștri, fără să ne treca prin cuget, că oblăduitorii noștri, de ani de­­­ile să trudesc a cuteza să ne impună alte zece porunci. Dar era scris in cartea sorți se le vedem și pe aceste, pe cele ziece porunci a­le maghiarisărei a tot ce nu e maghiar. Ni se spune adecă, că se dăm cruceriul nostru numai aceluia, care vinde in limba maghiară, ni se spune, că ori­ce marfă, fie ea cât de bună, cât de solid lucrată, dacă o vinde un român în limba lui, să ne ferim de ea ca de ucigăi crucea. Să ne astupăm urechile, când auzim alt cuvânt al altei lumbi, fie ea cât de sonoră, și să ascultăm cu drag și cu plăcere numai vorba magiară, căci numai aceea eșită de pe buzele nóstre, are ații valore, numai aceea încălcjesce inimele, numai aceea are întâiatate, numai ca titlu de a fi recunoscută, privilegiată și pusă sub tote ocrotirile. Celelalte limbi vorbite de alți cetățeni trebue proscrise. Așa ni se spune indirecte în cele­­ zece porunci a­le Kultur egy­­letiștilor moderni. Aceste ne-a fost dat să le vedem după un pă­trar de secol de domnie magiară și dacă va mai trece un alt pătrar, progesând pe căile pornite cine scie unde vom ajunge. Pare că se va face o lege anume, ca sub pe­­depsă de a pune mâna pe ferul înroșit în foc, să mai cutezi a-ți vorbi limba. Legi de acestea au mai fost în Ungaria, ce e drept nu cătră sfârșitul secolului al XIX-lea, dar fiind că au fost cu privire la alte delicte s’ar putea ușor decreta și acei, după cum e curentul și după cum e disposițiunea față de sărmanele naționalități. Periculul ce ne amenință cu tote aceste se pare că nu e destul de mare. Tot se află între noi omeni, cari să lupte contra „tiraniei autorității“, tot se mai găsesc de cei ce aruncă cu petii în tot omul, care ar mai putea contribui la o îndreptare a lucruri­lor spre bine, tot mai mult să sbuciumă cei ce cred,­­ că încă nu am perdut totul și ar fi bine să perdem și ce avem din­­ z­ile mai bune. Dacă între români să găsesc încă omeni, cari par a sprijini pe acei ce jocă „va banque“, atunci trebue să tragem tote consecuințele, cari numai fu­neste pot fi pentru nemul nostru. Revista politică. Proiectul de lege, prin care s’au încheiat con­­vențiunile comerciale cu Germania, Italia, Helveția și Belgia a trecut nemodificat prin comisiune și a fost supus dietei spre desbatere Luni. Se crede, că in trei ședințe se va fini desbaterea. Dl Lascar Catargiu, președintele consiliului de miniștri a făcut la cameră și la senat următorea de­­clarațiune în numele guvernului: „Chemați la guvern în urma demisiunei minis­­teriului precedent prin încrederea M. S. regelui, voim a continua opera de reforme înțelepte, începută în cei din urmă aui. Ideile nóstre sunt cunoscute. Conservatismul nostru moderat și sentimentele nostre liberale pot da satisfacere ori­cărei aspirațiuni moderne. Aceste opinii fiind ale majorităților parlamentare actuale, noi credem, că suntem representațiunea lor fidelă la guvern. Unitatea de vedere și de direcțiune, face și mai spornică și mai folositare activitatea nostră și prin concursul d-vestru luminat și puternic, vom pute­a duce la un bun sfârșit opera ce am început. Facem dar un călduros apel la spiritul drostră de concordie și de patriotică desinteresare pentru ca cu toții împreună să ne consacrăm acestei înalte datorii (aplause în drepta). Despre noul ministeriu se exprimă „Timpul“ astfel in: Formațiunea ministeriului dela 27 Novembre va însemna o dată importantă în istoria partidelor nós­tre politice. Partidele nóstre politice astăzi se reconstituesc. După 12 ani de domnie liberală care a țintit la nimicirea partidului conservator și care a dus chiar involuntar la desorganizarea partidului liberal, partidele nóstre politice se reconstituesc. Va fi onorea partidului conservator de a fi lu­crat acesta operă de reorganizare, succedând acțiunii disolvante a partidului liberal de a inaugura o eră de sincer constituționalism practicat de două partide, representând doi factori indispensabili in mecanismul nostru politic. FOITA. Din literatura populara a Za­­randului. (Urmare din anul trecut). Colinda 33. Colo ’n sosit mai în jos La râtufu cel frumos Se pasce și se adapă O turmiță de oițe Dar la oi cine ședea? Frățior cu sora sa, Peste Și ei le pățica Săra ’n stână le mâna, în strungă ca se le mulgă. Grăia sora cătră frate Frate frățiorul meu! Mulge dóué, lasă noné! Că grei nouri ne vin de plaie. Grăia frate cătră soră Soră, soriora mea, Că aceeia nu îs aori Că aceia­ s pețitori. Vin la mine și te cer Lângă tine cer mult bine. Cer opt sute de oi sute Și pe atâtea cornute. Lângă tine, cer mult bine, Cer o sută și opt­ șleci de miori și de berbeci ! Colinda 34. Fericat ferice Lină rujmalină. De cinei ferice? Lină rujmalină. De cest gazdă mare Ce fiică el are Naltă și frumosa. Bine e crescută Tare e avută Și vin pețitori Cu colindători Fata ta o cer De doru-i mai per. O cer din trei laturi De preste trei vaduri De pe un vad o cere De doru-i mai piere Tiner pacurariu Dela munții mari, Dar lui nu i-o da­că nu-i fata ta Se umble după turmă De tomna când brumă, Și ’nț­ori de dimineța, Prin róué, prin căță Prin murgit de sără, Prin vânt, cu reculă Și tot alergând, Prin poem­ cântând Oile ’ntorcând La stână mânând Meu­ alegând Mâneci sufurcând, stochia ’ntinând,­­ Oile mulgând. — De prin vad o cere De doru-i mai piere Mândru păunaș Tinerel ostaș Dar lui nu i-o da, Că nu-i fata ta. Să-i trimită cărți Lui pe la cetăți. — De prin vad o cere De doru-i mai piere Fecior de ’mpărat Frumușel și ’nalt. Fețișora lui Spuma laptelui Ochișorii lui Mura codrului Și lui că-i vei da Că i da fata ta. Masa-i tot întinsă Lumina-i aprinsă Și ei i-o sta bine. La masă șed­end Pădure îm­plând, La domni închinând: Trăiți domni de masă Cu sabia trasă. Domnii mulțămind Și așa grăind Să trăești crădsă Dintre tóte alésá ! La fiecare șir se repeteza: „Lină rujmalină“ Colinda 35 (variantă din Selișcef La fântână sub cetate Junei bun și juneraș, Juca un june calul bine Dar nu-1 joca cum se juca Că-1 trăd­are cătră sora Și-l adună după lună, După lună când e plină, Când plină ’n cină bună. Nime ’n lume nu-1 vedea Num’o dalbă de fetițcă (fetiță) P’o zăbruică ferestruică Curse ’n casă, spuse ’n masă La cinstitul de 'mperat O­ cinstite de’mperate Jocul bun, ce ved­uiu La fântână sub cetate Jocă un june calul bine, Da nu-1 joacă cum se juca, Că-1 trec sare cătră sare Și 1 adună după lună După lună când e plină Când e plină 'n cină bună. Eși cinstit împerat C’un căluț bine înșelat înșelat, bine gătat. Da bun jocul mei voinice! Dacă-i bun, haida de-1 jocă. De jucat înc’om juca Dacă caii vo­m schimba C’al meu cal, cal mai mare Și stă bine la domn mare. Al meu cal e cal mai mic Și stă bine la voinic (Va urma)

Next