Telegraful Român, 2015 (Anul 163, nr. 1-48)

2015-08-01 / nr. 29-32

Fondator: Mitropolit Andrei Şaguna, 1853 Publicaţie bisericească a Arhiepiscopiei Sibiului Anul 63 , nr. 29-32­­ şi 15 august 2015 CARACTERUL CATEHETIC AL SFINTEI LITURGHII (I)­ ­S­fânta Liturghie este jertfă ade­vărată prin care Duhul Sfânt actualizează ope­ra răscumpărătoare a Mântuitorului. Ea este, în acelaşi timp, Taina unirii cu Hristos şi între noi în Biserică, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. Sfântul Dionisie Areopagitul o numeşte „Taina Tainelor” [Dionisie Areopagitul, ,Despre ierarhia bisericească”, III, I, în Opere complete, trad. rom. de Pr. D. Stăniloae, Bucureşti, 1996, p. 78.]. Sfânta Liturghie nu este doar o anamneză a faptelor mântuitoare ale lui Hristos, ci şi o lucrare actuală a Lui, pentru că El este adevăratul ei Săvârşitor. La Liturghie Hristos este în acelaşi timp preot, jertfa şi altar [N. Cabasila, Tăl­­cuirea Dumnezeieştii Li­turghii, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Bucureşti, 1989, p. 76.]. Prin Sfânta Litur­ghie, Taina Biseri­cii, Hristos e prezent în mijlocul Bisericii Sale, al adunării cre­dincioşilor botezaţi în numele Sfintei Treimi, Trupul Său. Adunându-se pentru săvârşirea Sfintei Li­turghii şi împărtăşin­­du-se cu Trupul şi Sângele Domnului, credincioşii devin cu adevărat Biserica lui Dumnezeu, adică Tru­pul lui Hristos: „Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (7 Co 10, 17). Sfânta Liturghie, centrul cultului ortodox, este o Cinci­­zecime continuă, locul lucrării Duhului Sfânt, Care îl face prezent pe Hristos Cel mort şi înviat în mijlocul Bisericii Sale. Duhul Sfânt desăvârşeşte slujirea arhierească a lui Hristos prin pogorârea asupra comunităţii şi asupra daruri­lor euharistice pentru a le sfinţi şi preface (atât pe oameni, cât şi pâinea şi vinul) în slăvitul Trup al lui Hristos. Sfânta Liturghie are şi un caracter eshatologic, fiind Taina împărăţiei, adică slujba în care se realizează, prin excelenţă, intrarea noastră în împărăţia lui Dumnezeu, mai precis unirea tuturor cu Hristos în Biserică şi intrarea Bisericii în împărăţia lui Dumnezeu, prefacând viaţa noas­tră în comuniune de iubire cu Sfânta Treime şi între noi. a) Izvorul misiunii catehetice a Bisericii îl constituie Revelaţia divină. Dumnezeu, din iubire, ni Se descoperă, căutând să intre într-un dialog mântuitor cu noi, dăruindu­­ne viaţă veşnică. Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Cel Care îl face cunoscut pe Tatăl, ne grăieşte în cuvinte omeneşti, descoperindu-ne tainele mântuirii. în cadrul Sfintei Liturghii, Dumnezeu ne chea­mă prin cuvânt la o relaţie personală cu El, pentru a-L cunoaşte şi a dobândi viaţă veşnică {In 17,3). Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup {In 1, 14), şi nu doar ne grăieşte în cuvinte omeneşti, ci ni Se şi dăruieşte ca hrana cea adevărată pentru a ajunge la o unire deplină cu El. b) Liturghia Cuvântului. Cuvântul şi Taina în cadrul Sfintei Liturghii sunt inseparabile. Prin cuvânt, Dumnezeu vorbeşte omului, îl învaţă tainele mântuirii şi îl cheamă la credinţă {Rm 10, 17). Cuvântul întrupat a dăruit oa­menilor cuvintele vieţii veşnice {In 6, 23). Dar auzirea şi primirea cuvântului nu este suficientă pentru mântuirea noastră. Taina, ca lucrare sacramentală a Bisericii, prin care se împărtăşeşte harul dumnezeiesc, şi Hristos însuşi Se uneşte cu cei ce îl mărturisesc, confirmă şi dă putere cuvântului, transformându-l dintr-un mesaj despre Hristos într-o participare reală la viaţa Sa dumnezeiască. Cuvântul fundamentează Taina, iar Taina împlineşte Cuvântul [Al. Schme­­mann, Euharistia - Tai­na împărăţiei, trad. rom. de Pr. B. Răduleanu, Ed. Anastasia, 1993, p. Ί S-us]. Liturghia catehu­­menilor are în centru împărtăşirea cu Dum­­nezeu-Cuvântul, prin cuvânt, iar cea eu­­haristică culminează prin împărtăşirea din Cuvântul făcut trup. Cele două părţi ale Sfintei Liturghii sunt indisolubil legate, Li­turghia catehumenilor pregătind şi împli­­nindu-se în Liturghia credincioşilor. Sfânta Liturghie este o cateheză desăvârşită, deoarece cuvântul împărtăşit atât în Liturghia Cuvântului, cât şi în Liturghia Euharistică se împlineşte în Taină. Scopul Sfintei Liturghii este sfinţirea Darurilor, pentru sfinţirea credincioşilor, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine [N. Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii..., p. 27-28.]. Rugăciunile, cântările, citirile din Sfânta Scriptură, în­treaga structură a Liturghiei constituie mijloace care ne pregătesc pentru sfinţirea prin împărtăşire, având însă şi ele un rol sfinţitor prin întâlnirea cu Dumnezeu pe care o mijlo­cesc şi prin aspectul lor catehetic. Cateheza se împlineşte în Euharistie, luând în cea de-a doua parte a Liturghiei forma de mulţumire şi culminând prin comuniunea cu Hristos. De aceea, pe bună dreptate, se poate spune că Sfânta Liturghie este o „structură catehetic-euharistică şi simţitoare” [Pr. C. Galeriu,,,Mărturisirea dreptei credinţe prin Sfânta Liturghie ”, în rev. Ortodoxia, XXXIII (1981), nr. 1, p. 34.]. Prin caracterul ei comunitar, Liturghia întăreşte comu­niunea eclesială şi, prin aceasta, pe cea a împărăţiei lui Dumnezeu, pe care o anunţă şi o anticipează. Structura cu­(continuare în p. 2)­­ Dr. LAURENŢIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului MITROPOLITUL NICOLAE BĂLAN - 60 de ani de la trecerea la cele veşnice Interviu cu arhid. prof. univ. dr. CONSTANTIN VOICU La 6 august s-au împlinit 60 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Nicolae Bălan. în cei 35 de ani de păstorire a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, ierarhul s-a remarcat ca teolog de înaltă ţinută, om de cultură, bun administrator şi ctitor de instituţii. Am stat de vorbă cu unul dintre ucenicii de marcă ai marelui mitropolit, arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, pentru a depăna amintiri din pe­rioada în care s-a format ca teolog sub oblăduirea ierarhului. „Mitropolitul Nicolae Bălan a însemnat totul pentru mine" Părinte profesor, ce a însemnat pentru dumneavoastră ucenicia lângă Mitropolitul Nicolae Bălan ? Din 1948 şi până în 1955, am fost sub aripa sa protectoare şi am învăţat foarte multe de la el. Datorită Mitropolitului Nicolae Bălan sunt ceea ce sunt astăzi. M-a învăţat ce în­seamnă omenia, dragostea faţă de colegi, faţă de aproapele şi faţă de subalterni. Mi-a inspirat valori inestimabile, cum ar fi dragostea faţă de Biserică şi faţă de ţară. Mitropolitul Antonie Plămădeală a subliniat într-un Cuvânt înainte la un volum omagial dedicat mie, că de la vrednicul de pomenire Mitro­politul Nicolae Bălan am primit toate. Spun cu toată inima că Mitropolitul Nicolae Bălan a însemnat totul pentru mine. Când l-aţi văzut prima oară? L-am văzut prima oară în 1946, când a sfinţit pictura Bi­sericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, lăcaşul de cult unde am fost botezat, în acelaşi an, în septembrie, l-am văzut la sfinţirea picturii din Biserica de pe Tocile din Braşov. (continuare în p. 7) A consemnat Ştefan MĂRCULEŢ ^=======================^^=21 Din cuprins: Pr. Conf. Dr. Constantin Necula Lecturile unei veri \ pagina 2 Dr. Constantin Ittu Medalioane de ardeleni deveniţi ierarhi în spaţiul extracarpatic: Salişteanul Dionisie Romano, Episcopul Buzăului(1865-1873)­­ pagina 4­­Visarion, Episcopul Tulcii Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri­­ Mitropolitul Antonie Plămădeală la 10 ani de la trecerea la Domnul I pagina 7

Next