Timpul, decembrie 1889 (nr. 16-38)
1889-12-03 / nr. 18
DUMINECA 3 DECEMBRE 1889. ABONAMENTELE: , In toată țara, pe an . . . » pe 6 luni. „ „ „ pe 3 luni. Pentru streinătate pe an 40 lei 20 „ 10 „ 60 „ Abonamentele se priimesc la Administrație EDIȚIA. X-a-Exemplarul 10 Bani si-UN EXEMPLE 10 BANI Director politic TIMPUL ZIAR COTIDIAN M. PALEOLOGU REDACȚIA : Calea Victoriei, 28 ADMINISTRAȚIA : Strada Academiei, 21. ANUL X No. 18 ANUNȚURI SI INSERȚII : Linia 30 litere petit pag. IV. . . 0.40 Reclame pag. III.......................pgo » » II ...... . 2.5z ANUNCIURILE ȘI INSERȚIUNILE sunt exclusiv primite la Agenția Havas in București, Calea Victoriei No. 3 IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse și la toate sucursalele sale. Scrisorile nefrancate nu se primesc Manuscrisele nepublicate se ard Bacarssoi, 2 Decembre 1009 Sfîrsitul Crizei Frământarea, indecisiunea spiritului public, ce e drept, prea mult a durat pentru ca națiunea noastră muncitoare și practică să nu simtă nevoie de liniște și de reintrare in ordinea normală a lucrurilor. Răspunsul Senatului la mesajul Tronului, cu mult temeiu constată acest simț al țărei, și bine fac organele oposițiunei liberale când recunosc justa afirmațiune a Senatului. Ceea ce ne surprinde insă la aceste ziare,—cari ele, de bunăseamă, oglindesc opiniunea șefilor partidului, — este că par a nu vedea sfârșitul crizei, este că se cred incă la începutul ei. In evenimentele politice, desfășurate in ultimii ani, ele nu vor să vază decăt accidente, — ca și cum firea ’și-ar uita legile fatale, numai și numai spre a complace d-lui Ioan Brătianu. Acești iluminați opozanți nu vor socoti restabilit echilibrul intre partide, decăt atunci cănd partidul lor va relua cârma statului, până atunci, și pănă atunci bunul D-zeu va putea de multe ori să mute matca Dămboviței, nici liniște, nici guvern roditor nu se va pomeni in țară. Un așa mod de a ințelege evenimentele nu putem atribui decăt metafizicismului, care intotdeauna a caracterisat partidele liberale, la noi și aiurea. Au crezut și, cu toată desvoltarea intelectuală a omenirei, tot mai cred că faptele sociale stau in dependința cătorva voinți, — că oamenii fac evenimentele iar nu ele pe oamenii ce le represintă, — și că astfel este îndestul să -ți inchipui o reformă pentru ca ea să și devină realizabilă. Regretăm că această numeroasă categorie de politiciani nu pot să priceapă că fenomenele sociale trebuesc simplu recunoscute iar nu discutate, și că înțelepciunea stă in a ți le explica, nu in a le ponegri, — și nn a te abține absolut de la orice afirmațiuni până ce nu dobândești explicațiunea necesară. Dar ce să le facem 'I Aci e vina, aci și pedeapsa lor. Cerințele evolutive ale societăței sunt atâta de imperative, incăt brutalmente sfărâmă pe cei cari, conșcient sau nu, încearcă a le nesocoti. S’a sdrobit partidul liberal — la noi ca mai pretutindeni —, pentru că el venise cu aspirațiuni neconforme cu desvoltarea societății, pentru că spre a deveni partid de guvernământ durabil a fost silit al și lepăda formulele cari îi constituiau ființa și a se potrivi realității, și in sfârșit pentru că in această transformare penibilă ’i-a lipsit elasticitatea trebuincioasă, compatibilă numai cu o înaltă desvoltare culturală. Incontestabil că acest partid a servit interesele țarei, dar a servit cum de pildă un dulap pe care ’1 strici ca să astupi o fereastră, fără putință T 1 _1 _.. ?_.! * mm acei mameri »ci 51 mai 101a _ forma anterioară. Tot astfel, de prisos a discuta formațiunea și preponderența actualului partid conservator ; cu drept este fiindcă este. Tot ce puteți face, este să trageți invâțămănt din acest fapt , și un atare invâțămănt lesne ’i puteți intălni tocmai in cauza care a zdrobit partidul liberal. In lagărul conservator, totdeauna s’a știut și s’a persistat in norma că orice reforme trebuesc dictate de nevoile societăței, și nu de fantasiile unui individ, că selecțiunea favorabilă este cea firească iar nici decum cea artificială. Ei bine, desvoltarea intelectuală a societăței a condus aci, că nălucirile nu mai găsesc închinători, că toți idolii și toate templele înălțate utopiei au devenit cel puțin de prisos, un lues. Astfel se face că—nu alte vremuri de observațiune și de esperimentalism — că la partidul conservator vine tot ce este inteligență fecundată de cultură serioasă și tot ce represintă instinctul de propășire al rasei noastre ; pentru aceasta el e chemat de fire să aibă astăzi influența cea mai preponderantă in societate, și numai el isbutește deja a pune capăt frământărilor zadarnice, și a reda țarei liniștea trebuincioasă. Până cănd acest partid va îndeplini misiunea istorică ce are, organele liberale zadarnic plâng pe ruinele Ierusalimului, și zadarnic aruncă blesteme cerului , vor face mult mai cuminte, intrebuințănd răgazul ce le dă partidul conservator, la refacerea partidului liberal, de joc in întreaga Europă. Toată lumea cunoaște calea urmată pentru consolidarea Statului austriac, și parlamentul a dat probă in ultimul timp de un mare devotament către patrie. Guvernul nu se va lăsa a fi depărtată de la ținta sa de către atacurile opositiei; el va menține linia sa de purtare care trebue să-l ducă la impăciuirea aspirațiunilor legitime ale celor două rase din Boemia. D. Plener răspunde că oposiția nu luptă in contra persoanelor, ci ’n contra sistemei; din partea sa, a refuzat mijloacele de a spori forțele monarhiei, dar guvernul nu a făcut nici o dată nimic pentru consolidarea monarhiei înăuntru. După alte discursuri, bugetul provisoriu a fost primit cu 130 voturi contra 28. Viena, 13 Decembrie Prințul Ludovic Napoleon, venind din Petersburg, a sosit la Viena incognito. Politische Gorrepondenz aflăm că Poarta a primit rapoarte in privința esceselor comise in ultimii timpi la Bagdad, de către mahomedani in contra evreilor. Ea a dat ordinul de a se pune in acuzație fostul guvernator general, Mustafa Assym, acuzat că a ațâțat pe mahomedani. O comisiune specială va merge in curând la Bagdad spre a face o anchetă. TELEGRAME (Serviciul Agenției Române) Viena, 18 Decembrie. Președintele consiliului, comtele Taaffe, a declarat că guvernul va răspunde in curând interpelării asupra drepturilor de Stat ale Bohemiei Guvernul, zice dânsul, n’a sacrificat constituția spre a căpăta favorurile majorităței. Comtele Taaffe respinge cu indignare aserțiunea deputatului Pioner după care politica austriacă ar fi luată in nilă și’un bătae nu va lipsi, slavă Domnului! Care membru din minoritate nu ’și are discursul deja pregătit, in care va arăta și celor ce nu vor voi să ’1 asculte, unde ’1 doare ? Aceasta și desminte bănuelile Colectiviștilor in privința unui pretins amestec al guvernului in lucrările comisiunei de informațiuni. In loc de a se sberli in contra membrilor comisiunei de informațiuni, Colectiviștii ar trebui să le adreseze mulțumiri pentru apatia cu care au lucrat in tot timpul verii. Cum zice francezul: llsseur doivent une fiere chandelle. RESPUNSUL LA MESAGIU Naționalul ia la refec proiectul de răspuns la mesagiul Coroanei: este banal, nu vorbește de nevoile țărei ba,nică, așa precum este, n’are să pricinuiească discuțiune multă, căci tocmai pentru acest cuvânt a fost alcătuit și redactat in termeni banali și incolori; aceasta din urmă a mărturisit’o insuși raportorul. Cui ? nu se spune, căci altminterea s’ar face obicei și ar trebui să se numească și toți X. și Y., care surprind in profitul Naționalului, gândurile rele ale d-lui Carp față cu d. Lahovary, și vice-versa. Dar de ce e banal răspunsul ? Și cum nu spune păsurile țârei? Oamenile trebuesc să ia act de declarațiunile Tronului, să ia cunoștință de imprejurările ivite in intervalul sesiunilor, să exprime satisfacțiunea sau părerea lor de râu de întâmplările bune sau rele, și să promită de a se ocupa de proiectele de legi ce i se vor presinta. Aceste proiecte de legi infățișează trebuințele țarei, și dacă ar mai fi și altele omise. Corpurile legiuitoare au dreptul lor de inițiativă și pot adăuga, de la dânsele, ceea ce lipsește. Ce ’i-ar fi trebuit răspunsului ca să nu fie banal ? Să ocărască majoritatea, pe guvernul pe care ’l susține ? Să arate că ’i-ar sta mai bine d-lui Vernescu pe banca ministerială de căt d-lui Manu ? Că s’a purtat râu, ca votând astfel precum a votat, iar nu de pe gustul Naționalului ? Sau că’i vine cu supărare că e pace și că nu ne luăm de por cu unele state vecine ? Sau ce alt ? Nici răspunsul (precum nici Mesagiul), nu pot fi un articol de ziar, și majoritatea nu este datoare să spue șefului Statului cari sunt măsniciunile și decepțiunile personale ale minorităței, ambițiunile și apetitele ei. Se zice că o parte din minoritate va redacta și ea un proiect de răspuns, dar soarta care o așteaptă va fi, negreșit, numai onoarea de a se publica in coloanele României și ale Naționalului. Căt despre discuție. UNDE E CINSTEA ? E cunoscut sistemul de a lua ofensiva atunci cănd se simte cineva slab. Acest sistem e in floare la Voința Națională care, simțind slăbiciunea marelui partid pe terenul cinstei, iși permite acum să ia ofensiva, atacăndu-ne De noi ne * acest teren. Nu pentru a răspunde gazetarilor de la Voința, ci pentru ca lumea cinstită să vadă ce însemnătate pot avea asemenea acuzațiuni, reproducem următoarele cuvinte rostite de marele lor cetățean in ședința Camerei de la 8 Decembre 1884: „îmi aduc aminte, domnilor, că onorabilul d. Kogălniceanu zicea alaltă ori un lucru, care s’a repețit de mai multe jurnale, că d. Carp .și Maiorescu au zis că nu dumnealor au venit la mine, ci eu m’am dus la d-lor. „Aceasta este un mare adever că eu m’am dus la d-lor. „Nu caut cănd sunt la putere, unde sunt oamenii onești, cu sentimente naționale, liberale, deși nu împărtășesc toate ideile mele sau cu pe ale lor. „La asemenea oameni me duc eu, și fac tot ce-mi este in putință, ca să-i aduc in jurul nostru.11 (aplause). In 1884, Colectiviștii acopereau cu laude pe d-nii Carp, Maiorescu, Th. Rosetti, Laurian etc., deoarece sperau să-i atragă la dânșii. Cănd insă acești d-ni au refuzat tovărășia cu Colectiviștii, tocmai pe motivul că o asemenea tovărășie ar autoriza acuzațiunile ce azi le poartă in contra lor Voința Națională. Colectiviștii s’au apucat să suspecteze caracterul și Onorabilitatea unor oameni pentru care nu aveau destule laude acum cățiva ani. O asemenea atitudine indrăsneață avea nevoe de o explicație și argumentul pe care să reazemă. Colectiviștii pentru a explica indrăsneala ce au de a vorbi ei de cinste, este că nu s’au produs destule condamnațiuni in rândurile lor, pentru a stabili imoralitatea regimului colectivist. Un ministru Colectivist se află in pușcărie ; doi secretari generali au fost dați in judecată, din care unul a fost condamnat; prefectul de poliție al regimului e dat in judecată; aproape tot partidul Colectivist din Iași e dat cu grămada in judecată pentru abuzurile de la Creditul Urban. Și Colectiviștii găsesc că nu e destul. Pentru noi acestea sunt probe mai mult decăt suficiente despre imoralitatea regimului, și aceasta și dictase atitudinea noastră in Gestiunea dârei in judecată, căci prețuiam că Colectiviștii sunt deja condamnați, și nu mai au nevoe de a fi dați in judecată. Din Streinatate Politische Correspondenz din Viena află, din Berlin, cu data de 9 Decembre : „De multă vreme nu s’a putut constata in relațiunile politice dintre statele Europene, o liniște așa de asigurătoare ca la sfârșitul acestui an. Acesta este resultatul politicei pe care o urmează cele trei aliate : Germania, Austria și Italia, căci nu se poate tăgădui că agitația, produsă din vreme in vreme prin strigătele de revanșe care se auzeau in Franța, s’a liniștit de cănd au înțeles dincolo de Vosges că posițiunea ocupată de tripla alianță in vederea menținerei păcei e mai forte decăt ori cănd. De altă parte panslaviștii, cari caută să mărească influența rusă in Balcani, nu se mai agață atât de Austro Ungaria, această putere probând in mai multe rânduri că politica sa orientală este cu totul pacifică, și că nu-i pasă decăt să păstreze prestigiul indispensabil in apărarea intereselor sale in țările balcanice, dar că n’are nicidecum rîvna de a-l întinde. „Probabil că țarul, el insuși, după întoarcerea lui de la Berlin, a depărtat neînțelegerile cari domneau in privința asta in cercurile influente ruse, căci este afară din orice bănuială că impăratul Wilhelm a reușit să convingă pe Alexandru III, că tripla alianță vrea să se înțeleagă cum e mai bine cu Rusia, și că puterile aliate nu se gândesc căt de puțin să restringă influența Rusiei, nu toate părțile unde ea are dreptul s-o exercite. Se poate constata cu satisfacere că convingerea că Țarul pare a ințelege scopurile alianței pacifice, a produs un efect îmbucurător, nu numai asupra sa, ci și asupra opiniei publice in Rusia, intr’atăt cel puțin, căt se poate judeca din articolele pe cari le publică in privința asta jurnalele rusești. Trebue să sperăm că această schimbare a opiniei publice va impedica organele panslaviste, incă pentru multă vreme, să reia lupta inpotriva triplei alianțe. In tot cazul, se poate admite azi că, toată lumea dorind pacea, nu va fi de ajuns ca din căteva articole de gazete, având de scop să excite națiunile, una inpotriva alteia, ca să pricinuiască neliniști atăt căt nu vor supraveni in realitate ponturi de litigiu cari, pentru moment cel puțin, nu se descoperă pe orizontul politic. Acte oficiale Monitorul publică mesagrul Regal de închidere a sesiunei sfântului Sinod [24 Noembrie 1889]. * * Colegiul al II-lea electoral pentru consilierii județului Romanați, este convocat pe ziua