Transilvania, 1870 (Anul 3, nr. 1-24)

1870-07-15 / nr. 14

Acesta feia ese cul cate 3 cóle pe lnna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso­­ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto Vp postei. csy ----------­----------­l&pâ^ 15^® ^ Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneza la Comi­­tetulu asociatiunei in Sibiiu, sau prin posta sau prin domnii co­lectori. ----------& Nr. 14. Brasiovu 15. luliu 1870. Anulii M­. 7M— Fai’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultura poporului romanu. csy Fragmente din istori’a lui Ioanu Bethlen. (Continuare). Intre acestea aici in patria se mai deschise in­­data in Septembre la Ernotu inca sî alta dieta par­tiala, precumu se dîcea pe atunci, in care era de a se pertracta mai alesu unele cestiuni mari sî prea caracteristice, adeca: 1) adunarea noului tributu tur­­cescu, din care causa toti perceptorii din ticra insera chiamati, pentrucâ se’și depună acolo computului; 2) ascultarea raportului ce avea se faca Dion. Bânffi, carele tocma se reintorsese din missiunea sa dela Vien­a; 3) pretensiunile prineipessei Soliei Bathori, veduvei lui Ge­orgie Rákóczi. Asupra tributului diet’a dispută acumu ca sî alta­data, forte multu. In cătu pentru missiunea lui Banffi, apoi elu adusese una resolutiune lunga in scrisu, prin care imperatulu promite ardeleniloru tote căte ceruseră densii, că adeca imperatulu va midiuloci la porta restituirea trenuturiloru răpite si confirmarea noua a lui Apafi, că va opri pe Franc. Rákóczi dela portarea titlului de principe alu Transilvaniei, că nu va mai suferi ca protestantă din Ungaria se fiu per­secutaţi pentru convicţiunile loru religiose- la loculu acesta vise imperatulu Leopoldu pretende, ca pe te­­meiulu reciprocitatei, principele Apafi inca se nu su­fere, ca catolicii din Transilvania se fia lipsiţi de vechile loru libertăţi si privilegia, pe care odeniara juraseră dietele ti erei, că voru conserva pe cele patru religiuni in drepturile loru, ceea ce vise in tempulu de fatia (1665) se intempla tocma din contra; ba cabinetulu Vienei merge astadata sî mai departe, pen­­trucă provoaca pe principele sî pe diet’a Transilvaniei, ca pe langa cei de confessiunea elvetica (calvineasca) se lase sî pe ariani, sî pe cei de legea greceasca si pe alții, ca aceia inca se se bucure de libertatea re­­ligioasa*). *) Interim verő inter Helveticae confessionis Arianos quo­­que, Schismaticos, et similes libertate sua perfrui vellent, ac pa­­terentur iidem Status et Ordines. Joannes Bethlen História re­rum transilvauiearum P. I. pag. 245. Fiindu-ca imperatulu Leopoldu I. vorbesce aici sî despre confessiunea romaniloru, se ivesce întrebarea, ci­­tre romanii transilvani pe la 1665, adeca cu 26 de ani mai nainte de di­­plom­a leopoldina, au cerutu asemenea protectiune dela Leopoldu in contra lui Apafi sî a gubernului seu, seu că dera toata aceasta pretensiune a cabinetului din Vien’a va fi fostu numai una asia numita captatio benevolentiae, prepararea spiriteloru pentru celea ce era se urmeze mai tardiu, adeca ocuparea Transilvaniei, apoi supunerea ei totala si totu-unadata, deca s’ar fi potutu, catoli­­Dionisiu Bânffi reintorcenduse dela Vien’a, fie că erasi pe la Casovi’a, pentrucâ se dea fatia cu comit. Rhottal, plenipotentele imperatescu. Se vede că Rhot­­tal era omu tare inaintatu in etate, pentrucă elu tractu pe principele Mich. Apafi ca pe unu fiiu alu seu, asia sî asta-data dîse lui Banffi, că elu, Rhottal, dă lui Apafi unu consiliu cu unu parente la fiiulu seu, era acelu consiliu de confidentia era, ca Apafi si respective tier’a se trimită internuntiului impera­tescu Sim. Reininger (alias Rainger) indata atunci un’a miié de galbini ca presentu, deca voiesce ca prin acesta se scota ceva lucru bunu dela Part’a tur­­cesca. In adeveru acea suma de un’a miie galbini se sî trimise prin Pascu, pentrucâ se o numere do­mnului internuntiu, care o sî acceptă cu mare plă­cere, apoi sî promise ardeleniloru totu ajutoriulu seu. Aici inse cancelariulu Ioanu Bethlen era trage la in­­doiela sinceritatea promissiuniloru nemtiesci, intocma precumu face sî cu cele turcesci. Damila Sofi’a Bâth­ori, veduv’a lui Georgie Rá­kóczi II., trimisese cu pretensiunile sale pe plenipo­tentele seu anume Mateiu Marciban, catra principele Apafi, era nu catra dieta; fiindu inse acelea de mare importantia, Apafi le transpuse dîetei. Rumit’a veduva pretendea: 1) Se i se reintorca tote bunurile (domi­­niale, moșiile), căte le avuse barbatu-seu pana la că­derea sa sî pe care bunuri le ocupaseră alții. Aci dómn’a Sofi’a se provoca la unu documentu, pe care jurase diet’a, că va sustienea in possessiunea a­­celoru bunuri pe repausatulu Rákóczi sî pe succes­­sorii lui. 2) Dómn’a Sofi’a dechiara, că nu va su­feri garnison’a tierei in Siemleu, care este averea sa de ereditate; ea nu are trebuintia de garnisona; ostasii ii făcu daune mari; preste acestea turcii totu nu voru suferi acolo acea garnisona, prin urmare Siembeulu va ajunge la sórtea Valcoiului. 3) Oficialii din for­­tareti’a Csem­erd inca’i făcu multe stricatiuni sî rui­­néza pe poporulu tieraru cu rapacitatea loru. 4) Gar­­nisoanele din Let’a-mare, St. Mihaiu sî Cucu (Koko) s’au tienutu totudeauna din vechime de fortareti’a Ecedu, era oficialii dela Székelyhida le-au ocupatu, se i se restitue, că are donatiune pe acelea moșii. Acestea puncte ale doamnei Sofiei produseră miș­care forte seriósa intre membrii dietei, dintre carii multi era ei insii nouii possessori ai bunuriloru con­fiscate dela Rákóczi. Aceștia strigară indata, că vo­­iescu mai bine mórte, decă nu se mai lase din mana ceea ce au apucatu. Respunsulu ce se dete dómnei sarea ei.

Next