Transilvania, 1871 (Anul 4, nr. 1-24)

1871-08-01 / nr. 15

---­Acesta f&sfhsr ese ^ f­ faia cate 3 cale pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso­­ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate , 10 franci cu porto V? postei. of* -----------­TRA Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. ---------------'*•*«*13 Abonamentulu se ^ ^ face numai pe cate 1 anu intregu. Se aboneaza la Comi­­tetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co­lectori. W V, jjl'JS Wfo.---------z/agSS. \r. fj. Brasiovu 1. Augustu 4871. Alllllu IV. Sum­ar iu. Rebelliunea unguro-serbésca d’in an. 1735. — Unu monstru da femeia. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Protoc. sied, comit. — Publicarea baniloru incursi. — Bibliografia. Rebelliunea unguro-serbésca d­in anulu 1735. Istoricii unguresci sî transilvani au scrisu până in anii mai d’incoce cu reserv’a cea mai mare despre rebelliunea d’in 1735, era unii au trecutu preste ea ca sî cumu aceea neci nu s’ar fi intemplatu. — De candu vise adunarea de documente istorice sî preste totu scrierea istoriei nu mai intempina d’in partea guberneloru greutățile de odeniera, de atunci acestu episodu istoricu inca este scosu la lumina sî descriau după mai multe date authientice.*) De­sî teatralii rescelei unguro-serbesci dela 1735 a fostu in Ungari­a propria, precurmi se va vedea mai apoi, totusi noi simtiim­ necessitatea de a reflecta la ea inca sî d’in punctu­ de vedere specificu transil­­vanu, cumu sî specificu romanescu, d’in cause pe care lectoriulu adapatu in istori’a nostra le va des­coperi usioru. Căuşele primitive a­le rebelliunei. In aceiasi ani in carii cabinetulu d’in Vien’a lucră cu totu adensulu prin agenții sei sî prin partit’a catolica d’in Transilvania, pentru că se’si supună siesi acésta tiera, generalii sei carii portasera armele victorioase păna spre munții Balcanu (Hoemus), avea instrucțiune că se resed­e pe șerbi in contra turciloru. Anume generaliulu Piccolomini, orna desteptu sî inde­­mnaticu, sciîi se câştige încrederea serbiloru mai multu decătu toti ceilalţi. Dupa­ ce arm­at’a imperatesca re­ocupase Bemendri’a sî Belgradulu dela turci, Picco­lomini intră in relatiuni de aproape cu Georgie Bran­co­viciu, carele se tienea de descendente (stranepotu) alu familiei Brancoviciu, care domnise odeniera preste serbi. La recomendatiunile lui Piccolomini imperatulu Leopoldu inaltiă pe Georgie Brancoviciu numitu sî Georgie S­e r­b­u l­u, la rangu de baronu sî mai tardiu de comite. Inse Georgie Serbulu nu era omulu care se puna pretiu pe asemenea titulature desierte; elu se tienea pe sinesi esttu d’in familia de domni­­toriu, si credea că are dreptulu că se se arunce in fruntea serbiloru sî a bulgariloru, fără că se aiba ne­cessitate de ranguri nemtiesci. Lui Brancoviciu ii fu forte usioru a castiga in partea sa ne clerulu serbescu sî prin elu pre totu poporuîu. In scurtu tempu serbii carii neci sub cea mai cumplita tirania a turciloru nu au fostu depusu tote armele d’in mana, se adu­imra in numeru de multe mii sî se puseră sub co­­mand­a lui Georgie. Atunci acesta aruncandu ochii de alungulu linieloru formate d’in serbii armati, isi aduse amente de aceea ce a fostu trecandu poporuîu serbescu, sî reflectandu la ceea ce ar trebui se ajunga elu, in una dî frumoasa se proclamă pe sine si de rege alu Serbiei, Bosniei, Thracei, Bulgariei sî alu Sirmiului. .Nu acesta fusese scopulu cabinetului imperatescu atunci candu a irritatu pe serbi in contra turciloru si le au datu arme că se’i combata, ci scopulu lui a fostu, că cu ajutoriulu serbiloru se se puna in stare de a cuceri numitele tieri sî a le tiene pentru sinesi. Asia dara indata ce Ludo­vi­cu, marele duce de Ba­den in calitatea sa de comandante supremu alu ar­matei imperiale audi despre fapt’a lui Georgie Bran­coviciu , faciă relatiunea sa la Vien’a sî ceru­ instru­cţiuni precise. Imperatulu Leopoldu spartieni de ur­mările serbiloru, transmisse ducelui instrucțiuni cumu amu dice, discretionarie, prin care era auctorisatu a face ori cumu va­sei, numai că Brancoviciu se fia delaturatu d’in drumu, adeca buna-ora precumu ur­mase Castaldo cu Martinuzzi, Basta cu Michaiu, că puseră de’i assasinata. Ducele Ludovicii purcese asupra lui Brancoviciu după unu altu metodu. Elu adeca’lu chiamă in una de dîre la sine sub pretestu că si cumu ar voi se’i comunice nu sciu ce favoruri, scutintie, drepturi, cu care imperatulu ar avea de scopu a ferici pe șerbi. Georgie Brancoviciu crediendu că n’are a se teme de nim­icu, a cadiutu in cursa, că­ci indata ce a in­trata la ducele Ludovicu, acesta desarmandu’lu ilu declară de arestatu si­lu transmisse la Vien’a, de unde apoi ilu duseră in fortareti’a Eger d’in Bohemia in celu mai mare secreta. In acea captivitate gému, sî suspină Georgie Brancoviciu preste dupedieci de ani, păna ce infrantu trupesce sî sufletesce, se mută d’in acésta viétia in an. 1711. Se intielege că serbii se irritasera forte pentru aruncarea in captivitate a noului loru rege, d’in care causa ei si manara deputatiune la Vien’a, pentru că se reclame pe Brancoviciu, firesce făra neci­ unu re-29 *) Vedi intre altii la Mich. Horváth in Istori’a Ungariei (esita in 1863), Nie. Papp Istori’a rescoalei d’in 1735, Clusiu 1866 etc. etc.

Next