Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)

1872-07-15 / nr. 14

— ----------------------­ts1 Acesta faia ese 'Vj I cate 3 cale pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso­ciatiunei, ora pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbena cu porta postei. g y ... . P9& /S'SV'O------------­TRAN­CII uimiri —3 ■ niiNuiL vaiii H- 1 ■ ■ ■ ■ ■ ■ TM ■ ■■ ■ ■ ■ ■ m U mm ■ Se aboneaza la Comi­tetul« asociatiunei in M ik • I • • 1 •] I I­. . 1 Sibiiu, seu prin posta a Asociatiunei transilvane pentru literatur­­a romana j seu prin domnii co- j ---------­Abonamentulu se ^ j­ face numai pe cate­­­ana intrega. Se aboneaza la Comi­tetul« asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta ; seu prin domnii co- | lectori. ) _ 14$ iîSV^~--------­k si cultur’a poporului romanu. M­i­r. 14. Brasiovu 15. Iuliu 1872. Atllllfi V. Stunariu. Imperatulu si regele Sigismundu. — Materialu pentru istori’a regim. II-lea roman, confiniariu d’in Transilvani’a. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Procesu verbale. — Contribuiri la fondulu academiei romane. — Pu­blicarea baniloru incu­rsi. — Consemnarea contribuiriloru incurse si subscrise la fondulu acad. (Fine.) JL lectori. .? Imperatulu si regele Sigismundu. Acestu omu fatale pentru toate tierile ckite s’au fostu supusu sceptrului seu, si cu atktu mai fa­tale pentru Transilvani’a si pentru intrega natiunea romaneasca, a lasatu in istori’a noastra urme cu atktu mai multe, cu cktu cit domni’a lui inca durase cinci­­dieci de ani. De aici va urma, ca intre documentele istorice latinesci pe care le publicamu si noi, acele care voru esi d’intre anii 1387 si 1437 adeca d’in tempulu domniei lui Sigismundu, voru fi destulu de numerose. Pentruca inse acelea documente se fia in­­tielese si de acei romani carii nu’si făcură d’in istori’a patriei studiu speciale, voma premitte aici cateva linia­­mente d’in viéti’a si domni’a imperatului Sigismundu, care si de altumentrea merita ca se fia cunoscuta de apróape, d’in mai multe cause. Sigismundu a fostu de naţionalitate germanu, celu d’in urma surcellu d’in cas’a Luxenburg, Uliu alu imperatului Carolu IV, si frate alu lui Ven­­ceslau betîvulu, carele a domnitu ca rege alu Boe­­miei. Sigismundu s’a nascutu in 14. Fauru 1362. Se ne insemnamu bene anulu nascerei lui Sigismundu, pentruca vomu avea necessitate de elu, candu vomu ajunge cu publicarea documenteloru la Ioanu Cor­vin­u de Hunedor­a, eroulu immortale alu daco­­romaniloru si salvatoriulu Europei de jugulu turcescu. După mortea tata-seu, lui Sigismundu i­ se veni la 1378 marchionatulu Brandenburg, d’in care apoi successive s’a formatu regatulu Prussiei. Prin incredentiarea (logodirea) si contractulu de casatoria inchiaietu cu Mari’a, unica fiica a regelui Ludo­­vicu I., lui Sigismundu i s’a deschisu cale de suc­­cessiune la tronulu Ungariei si la alu Poloniei. Inse după mortea lui Ludovicu I. intemplata la a. 1383, polonii n’au volitu se scia de dorinti’a re­­pausatului rege, ci au alesu de regina pe ceealalta fiica a lui, adeca pe frumós’a Hedviga. Dara M­a­­ri’a, care remasese ca se domnesca in Ungari’a sub epitropi’a mamei sale Elisabet’a, fu respinsa dela tronu prin Carolu dela Dirach­iu (Durazzo) numitu si Carolu miculu sau Carolu pârvulu, chiamatu de alta partita croato-unguresca. Tierile numite ale co­­roanei unguresci se vediura aruncate in furi’a guerei civile. In 1386 Carolu fu assasinatu; după aceea urma un’a d’in anarch­iile cele mai infricosiate. Croații resculanduse puseră mana pe ambele regine incul­pate de assasinatu si le aruncara in captivitate , era după aceea Elisabeta fu sugrumata de inaintea och­i­­loru fiicei sale de croatulu Palisna, éra cadavrulu ei fu aruncatu preste murii fortaretiei Novigradu, 1387. Audiendu Sigismundu de acelea crudimi, isi aduna ceva este d’in Boemi’a, cu care veni in Ungari’a spre a’si salva mires’a si a restabili ordinea. Dara cu te­­neru usioru de mente, precumu a si remasu in toata viéti­a sa, singuru dela sine nu a sciutu se faca ni­­micu, l’au ajutatu inse venetianii, era ungurii in pri­­maver’a aceluiasi ana­­lu incoronara de rege la ce­tatea Alb­a-reg­a­le. De aci, domni’a lui Sigismundu in Ungari’a si Transilvani’a se computa d’in anulu acesta 1387. Venetianii induplecara pe comandantii croatiloru^ ca se restitue pe Mari’a in libertate, ceea ce se si intempla. In 1. Iuliu 1387 Sigismundu si Mari’a convenira mai antaiu in Zagrabi’a (Agram), de unde apoi trecură la Bud’a. Cu atata inse bel­­lulu civile neci decumu nu s’a finitu, ci lucrurile s’au incurcatu si mai tare. Iledvig’a intr’aceea se mări­tase. Barbatu-seu Vladislau (Vladu) facundu lega­­turitia (confederatiune) cu ambii Domni ai romaniloru, d’in Muntenia si Moldov­a, s’au sculatu cu arme asu­pra cumnatu-seu. De atunci inainte romanii s’au aflatu mai totu in actiune politica si bellica, si inca nu nu­mai moldavo - romanii, ci preste totu romanii d’in toata Daci’a, plina la finea vietiei lui Sigismundu, adeca la bătăliile cele crunte si fatali d’in Transilvani’a, a­­deca plina in a. 1437. Dara acea actiune si activi­tate a romaniloru cere ca se fia demonstrata si pro­bata prin documente istorice, carele este si scopulu nostru. Se continua­u inse cu impartasirea momenteloru mai de frunte d’in viéti’a lui Sigismundu. Cumnatu-seu Vladislau regele Poloniei se invoi­a incl­iate unu armistițiu cu Sigismundu, carele avea se porte batalia si in Dalmati’a. Indata inse după espirarea armistițiului, Vladislau era si inchiaie confe­deratiune cu ambii domni romanesci, adeca cu alu Moldovei si Munteniei, in contra lui Sigismundu, seu mai bene, in contra unguriloru. De aici apoi se eser unu bellu cruntu, carele se porta in Galiti­a si in Moldov­a, care inse paina acuma nu e descrisu cu

Next