Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)
1872-07-15 / nr. 14
— ----------------------ts1 Acesta faia ese 'Vj I cate 3 cale pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, ora pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbena cu porta postei. g y ... . P9& /S'SV'O------------TRANCII uimiri —3 ■ niiNuiL vaiii H- 1 ■ ■ ■ ■ ■ ■ TM ■ ■■ ■ ■ ■ ■ m U mm ■ Se aboneaza la Comitetul« asociatiunei in M ik • I • • 1 •] I I. . 1 Sibiiu, seu prin posta a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana j seu prin domnii co- j ---------Abonamentulu se ^ j face numai pe cateana intrega. Se aboneaza la Comitetul« asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta ; seu prin domnii co- | lectori. ) _ 14$ iîSV^~--------k si cultur’a poporului romanu. Mir. 14. Brasiovu 15. Iuliu 1872. Atllllfi V. Stunariu. Imperatulu si regele Sigismundu. — Materialu pentru istori’a regim. II-lea roman, confiniariu d’in Transilvani’a. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Procesu verbale. — Contribuiri la fondulu academiei romane. — Publicarea baniloru incursi. — Consemnarea contribuiriloru incurse si subscrise la fondulu acad. (Fine.) JL lectori. .? Imperatulu si regele Sigismundu. Acestu omu fatale pentru toate tierile ckite s’au fostu supusu sceptrului seu, si cu atktu mai fatale pentru Transilvani’a si pentru intrega natiunea romaneasca, a lasatu in istori’a noastra urme cu atktu mai multe, cu cktu cit domni’a lui inca durase cincidieci de ani. De aici va urma, ca intre documentele istorice latinesci pe care le publicamu si noi, acele care voru esi d’intre anii 1387 si 1437 adeca d’in tempulu domniei lui Sigismundu, voru fi destulu de numerose. Pentruca inse acelea documente se fia intielese si de acei romani carii nu’si făcură d’in istori’a patriei studiu speciale, voma premitte aici cateva liniamente d’in viéti’a si domni’a imperatului Sigismundu, care si de altumentrea merita ca se fia cunoscuta de apróape, d’in mai multe cause. Sigismundu a fostu de naţionalitate germanu, celu d’in urma surcellu d’in cas’a Luxenburg, Uliu alu imperatului Carolu IV, si frate alu lui Venceslau betîvulu, carele a domnitu ca rege alu Boemiei. Sigismundu s’a nascutu in 14. Fauru 1362. Se ne insemnamu bene anulu nascerei lui Sigismundu, pentruca vomu avea necessitate de elu, candu vomu ajunge cu publicarea documenteloru la Ioanu Corvinu de Hunedora, eroulu immortale alu dacoromaniloru si salvatoriulu Europei de jugulu turcescu. După mortea tata-seu, lui Sigismundu i se veni la 1378 marchionatulu Brandenburg, d’in care apoi successive s’a formatu regatulu Prussiei. Prin incredentiarea (logodirea) si contractulu de casatoria inchiaietu cu Mari’a, unica fiica a regelui Ludovicu I., lui Sigismundu i s’a deschisu cale de successiune la tronulu Ungariei si la alu Poloniei. Inse după mortea lui Ludovicu I. intemplata la a. 1383, polonii n’au volitu se scia de dorinti’a repausatului rege, ci au alesu de regina pe ceealalta fiica a lui, adeca pe frumós’a Hedviga. Dara Mari’a, care remasese ca se domnesca in Ungari’a sub epitropi’a mamei sale Elisabet’a, fu respinsa dela tronu prin Carolu dela Dirachiu (Durazzo) numitu si Carolu miculu sau Carolu pârvulu, chiamatu de alta partita croato-unguresca. Tierile numite ale coroanei unguresci se vediura aruncate in furi’a guerei civile. In 1386 Carolu fu assasinatu; după aceea urma un’a d’in anarchiile cele mai infricosiate. Croații resculanduse puseră mana pe ambele regine inculpate de assasinatu si le aruncara in captivitate , era după aceea Elisabeta fu sugrumata de inaintea ochiloru fiicei sale de croatulu Palisna, éra cadavrulu ei fu aruncatu preste murii fortaretiei Novigradu, 1387. Audiendu Sigismundu de acelea crudimi, isi aduna ceva este d’in Boemi’a, cu care veni in Ungari’a spre a’si salva mires’a si a restabili ordinea. Dara cu teneru usioru de mente, precumu a si remasu in toata viétia sa, singuru dela sine nu a sciutu se faca nimicu, l’au ajutatu inse venetianii, era ungurii in primaver’a aceluiasi analu incoronara de rege la cetatea Alba-regale. De aci, domni’a lui Sigismundu in Ungari’a si Transilvani’a se computa d’in anulu acesta 1387. Venetianii induplecara pe comandantii croatiloru^ ca se restitue pe Mari’a in libertate, ceea ce se si intempla. In 1. Iuliu 1387 Sigismundu si Mari’a convenira mai antaiu in Zagrabi’a (Agram), de unde apoi trecură la Bud’a. Cu atata inse bellulu civile neci decumu nu s’a finitu, ci lucrurile s’au incurcatu si mai tare. Iledvig’a intr’aceea se măritase. Barbatu-seu Vladislau (Vladu) facundu legaturitia (confederatiune) cu ambii Domni ai romaniloru, d’in Muntenia si Moldova, s’au sculatu cu arme asupra cumnatu-seu. De atunci inainte romanii s’au aflatu mai totu in actiune politica si bellica, si inca nu numai moldavo - romanii, ci preste totu romanii d’in toata Daci’a, plina la finea vietiei lui Sigismundu, adeca la bătăliile cele crunte si fatali d’in Transilvani’a, adeca plina in a. 1437. Dara acea actiune si activitate a romaniloru cere ca se fia demonstrata si probata prin documente istorice, carele este si scopulu nostru. Se continuau inse cu impartasirea momenteloru mai de frunte d’in viéti’a lui Sigismundu. Cumnatu-seu Vladislau regele Poloniei se invoia incliate unu armistițiu cu Sigismundu, carele avea se porte batalia si in Dalmati’a. Indata inse după espirarea armistițiului, Vladislau era si inchiaie confederatiune cu ambii domni romanesci, adeca cu alu Moldovei si Munteniei, in contra lui Sigismundu, seu mai bene, in contra unguriloru. De aici apoi se eser unu bellu cruntu, carele se porta in Galitia si in Moldova, care inse paina acuma nu e descrisu cu