Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)
1872-08-01 / nr. 15
ftfika . Acesta foia ese I cate 3 cóle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbenii cu porto - poștei. gr v --------------—craé g’5. ir. 15. TRANSILVANI’ Fói’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romana. Brasiovu 1. Augustu 1872. Abonamentulu se * face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonéza la Comitetului asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta sau prin domnii colectori. Anulii V Samaria, Imperatulu si regele Sigismundu. (Urmare.) — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — Societatea amiciloru beleloru-arte. — Publicarea baniloru incursi. — Contribuiri la fondulu academiei romane. — Consemnarea contribuiriloru incurse si subscrise la fondulu acad. (Fine.) Imperatulu si regele Sigismundu. (Urmare.) Regele Sigismundu era si omu desfrenatu in gradulu supremu, in catu neciuna femeia de ceva frumsetia nu era sigura de seductiunile lui. Pre langa ce si altumentrea era fóarte risipitoriu de bani, apoi pe ospetie si pe orgii desfrenate versa millione. Oriunde mergea, trebuea se’i aduca femei pe alesu. Avea acelu monarchu de nimicu si cativa soci ai desfrenariloru sale, intre carii la loculu antaiu sta: Fridéricu de Habsburg, ducele de Tirolu, numitu „celu cu pung’a gala,“ , pentruca si acela risipea totu ce castiga. Cu acesti duci rivalisa contra-papa Ioanu XXIII, unu adeveratu mascariciu si omu spurcatu, care vorbea si facea cele mai mari sclirnaviî. Acelu trifoliu de domnitori ducea in dilele loru una rela ce se poate asemena foarte bene cu portarea oameniloru cunoscuti in Bucuresci sub nume de berbani, sau cumu se dicea mai inainte, Crai de curtea vechia, seu ce se dice la noi in Transilvani’a strengari. Pe tempulu conciliului dela Constanti’a, Sigismundu si Fridericu făcură una caletoria prin Tirolu, inse asia, ce petrecura totu in dantiuri si betii, in adulteriu si fornicatiune, plina candu se certara amenduoi tieganesce. Cu pap’a Ioanu XXIII, vorbea totu feliulu de măscări, in audiulu altora, si inca la una ocasiune inbracatu cu subdiacoru (hypodiaconu), precumu se imbraca imperatii după unu vechiu usu, totu-deauna candu facea pap’a liturgi’a. Acestu Ioanu fusese adeca acelu papa, pe car’e conciliulu dela Constanti’a l’a trasu in judecata criminale si l’au convinsu pe deplinu, ck a comisu adulteriuri (preacurvii, cu neveste măritate), incestu (curvia cu nevast’a frate-seu) sodomia si pederastia, ck pe tempulu cetu a locuitu in Bologna, si-a tienutu unu haremu, sau mai precisu, unu bordellu, locu de femei desfrenate, in numeru de dupe sute, ce avuse inpreunare trupeasca cu mai bene de trei sute calugaritie, pe care apoi le remunerasse facundule egumene, priorié, abatisse, pe la diversele monasterie, alu caroru numeru inainte de reformatiune fusese enormu; in fine ca acelasi a commissu inca si omoruri si lotrii de drumut era dupace s’a finitu investigarea asupra celoru sieptedieci de puncte de acusatiune, fiscalulu, seu asia numitulu acusatoriu seu procuroru publicu inchiaiese acusatiunea sa cu acestea cuvente: „Acestu omu (pap’a Ioanu) nu pote fi consideratu a 11 um e n trea, decatu câ inemicu alu ori carei virtuti, câ mocirl’a rusînei, câ pecatulu pecateloru; ori-cine’lu cunosce, vorbesce despre densulu câ si de diavolulu inpelitiatu.“ Apoi cca, d’intre cei trei contrapapi carii luptă pe atunci unii in contra altora, imperatulu Sigismundu tocma pe acestu Ioanu XXIII, ilu avea de celu mai bunu amicu si’lu apară de man’a dreptatei. Benescă Sigismundu, cu pap’a Ioanu XXIII, numitu mai inainte Balthasar Cossa, fusese in teneretiele sale corsariu (piratu); ck pe atunci numai cu mare greutate scapase de furci; ck rangulu de cardinalu ilu cumpărase dela Bonifaciu IX. pe bani; ck in acesta calitate tramissu fiendu la Bologna turburata că se o împace, puse juramentu ck nu i se va intempla la neci unu cetatienu vreunu reu, ci cu totii se voru bucura de pardonui generale, si totuși după aceea curendu isi calck juramentulu, spolik pe toti locuitorii de averile loru, le răpi mulțime de femei si fete frumóse si macelk vreo dupe mii de barbati; era dupace s’a intorsu la Roma, începuse a omori cu veninu ori pe chii ii stă in cale, prina ce assasink si pe pap’a Alessandru V., pentru că se se iaca elu in locu’i, precumu se si fach. Bene scă Sigismundu, că acelu Ioanu era unulu d’in cei mai mari simoniaci, carele adeca vendea toate sacramentele, toate funcțiunile si gradurile totu numai pe bani, inca si la bastardă sei. In fine Sigismundu cunoscea ca Ioanu XXIII, era totu-unadata unulu d’in ereticii cei mai periculosi d’in lume, pentruca elu isi batea jocu in publicu nu numai de toate dogmele christianismului, ci despretiută si moral’a evangelica, era immortalitatea sufletului si reinvitarea d’in morti le numea fabule de nimicu.*) Cu toate acestea imperatulu si regele Sigismundu a fostu amicu alu papii Ioanu XXIII, si a votatu pentru concretarea lui Huss, care a fostu omulu celu mai morale d’in tempulu seu. Dara nu: pap’a Ioanu a fostu degra *) Se se vedia actele conciliului de Constanti’a si tata îstori’a acelui tempu. 29