Transilvania, 1873 (Anul 6, nr. 1-24)
1873-08-01 / nr. 15
S.®5*/v* £ Acesta faia ese ^ J "j cate 3 cale pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate I galbena cu porto i, V? postei. fiTV wa ?m) /îS^Vv---------Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultiu’a poporului romanu. ---------Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonédia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. -------------------------------1.--* l\r. 15. Brasiovu 1. Âugustu 1873. Alllllll VI. Samariu: Ioanu Corvinu de Hunedor’a. (Urmare.) — Cultur’a scientifica la turci si la crestinii dein resaritu. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Procesu verbale. — Publicarea baniloru incursi. — Contribuită pentru fondulu academiei. Ioanu Corvinu de Hunedor’a, originea, genealogia, faptele sale immortali. (Urmare.) A cincea batalia. Victoria cea mai noua inferbentase atktu de multu pe ostea confederatiloru, in cktu multi dein ei cerea că se fia comandati a lua strimtorile cu asaltu. Ioanu Corvinu eredik, cu multi alti generări si barbati de statu, ca este bene a folosi cineva momentele de entusiasma ale armatei si decise, ca se incerce a lua strimtorile dela turci. Spre acestu scopu se luara tóate mesurele necessarie. Strimtorea dein Balcanu care se credea a fi de cea mai mare importantia, turcii o numea Snain, care se lamuresce in dupe parti, una spre apusii care era fortificata si strimtata mai multu prin mana omeneasca, era alt’a spre resaritu, care se dice Islad sau Zlatitia dela unu buletiu ce poarta acelasiu nume; acésta se dice si „Poart’a lui Traianu,“ era turcii o numescu Scula-Derbend, adeca Part’a de apa. Sultanulu Murad dispusese fortificarea aceloru locuri prin petrii mari si multime de arbori; ii veni inse in ajutoriu si frigulu cu nea destulu de mare, preste care turcii aruncaseră apa de cu ser’a, pentru ca se inghiatie preste nópte si asia se se faca lunecusiu periculosu. Asia s’a si intemplatu. Vediendu Corvinu acelea preparative ale turciloru, a desperaţii de a străbate dein dupe parti, si asia s’a marginitu a încerca se incongiure pe turci si se’i scoţia dein acelea positiuni tari, încercarea se facil. La inceputu confederaţii petrunsera paina la unu punctu orecare pe munte in susu, tabara anteposturile turcesci, detera inse preste unu precepissu, preste unu abissu fiorosu, de unde numai cu pericolulu vietiei aru fi potutu inainta mai departe. Corvinu comanda deasupra acelui locunesce tunuri, care se tragu in susu cu mare greutate. De aci incepe se dea in turci. Dara Ali-beg care avea comanda in acelu tempu, demanda turciloru ca se se lungeasca pe faale si asia se traga in confederati. Cunoscindu Corvinu ca acea batalia de munte nu poate se aiba nici-unu resultatu, isi retrase trupele de pe la diverse puncte si descense cu ele in vale, fara ca se lia impetîtu (atacatu) de turci, carii nici ckesira dein positiunile loru, ci lasara pe Corvinu ca se’si asiedie oastea in castre. Acesta batalia avu totusi atata folosu, ck turcii vedienduse atacati de catra crestini plina si in positiunile loru cele mai tari, in strimtori si pe piscuri de munţi, au inceputu se aiba respectu multu mai mare de bradiale poporatoru dein Daci’a si Pannonia, ei, carii mai inainte s’au fostu dedatu a trece pr intre munţii Serbiei si ai Transilvaniei, pe la Valcanu, Poarta de feru, Turnu-rosiu, Temisiu ca si de preamblare, era acuma isi adusera amente, dupa ce fuseseră batuti in Carpati, ca nu mai sunt siguri nici in Balcanu. Aceasta impregiurare facea pe Corvinu ca inca totu se mai insiste pentru continuarea campaniei. Cardinalulu Iulianu si Georgie Brancoviciu era totu de opiniunea lui Corvinu, éra anume Georgie se obliga a mai da 100 mii de galbini ajutoriu, numai se’si védia scapata tier’a sa de turci. Regelui inse i s’a fostu uritu cu totulu si nu mai volia se scia de perseverantia; astea inca incepu se murmure, era or’a deveni ataitu de aspra, precumu in Bulgari’a se intempla forte ram. Asia se decise incliaierea campaniei si retragerea in patria. Turcii ne aflandu nimicii despre cele decise in castrele confederate, observară deintru odata, ca astea dein Daci’a si Pannonia s’a departatu, temenduse inse erasi de vreo cursa, nu catedrara a o urmări, ci stetera pe locu plina ce s’au convinsu ca aceea s’a retrasu in adeverii, era atunci plecara pe urm’a ei, inse fara altu resultatu, decitu ce se intempla loviri usiare intre avangardele turcesci si intre ariergardele confederate. Intr’aceea confederații ajunseră la nesce locuri baltoase, baracioase, coperite cu nea, era de alta parte era unu codru desu. Pana se’si alega direcțiunea ce i s’ar fi parutu mai buna, oastea turceasca ajunse pe cea crestineasca, talik devnea pe mai multi si prense pe vreo optudieci. Atunci Corvinu se intoarce erasi asupra turciloru si după una batalia scurta, ii face se stea orasi pe locu, mai prende si vreo 180 de inei. Aceasta ar fi a stelea batalia. De aci incolo confederații ajunseră neturburati pina la Alba (Belgradu) in Serbia, lasara inse multe predii, pe care nu le mai putea aduce cu ei, era una parte mare dein bagagiu o arsera. După unu repausu de cateva zile astea trecu Danubiulu, era regele, Corvinu, Georgie Brancoviciu, Nicolae de Uilacu si alti mai multi co-