Tribuna, iulie-decembrie 1967 (Anul 11, nr. 27-52)
1967-07-06 / nr. 27
Director-fondator JOAN SLAVICI 1084 SAPTAMÍNAL DE CULTURA Séria nova: Anul XI, nr. 27 (544) 6 Julie 1967 8 pagini — i leu Frumusetea hotanrilor noastre in ziua in care aparuse Hotârîrea Comitetului Central al Partidului Comunist Român si Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România cu privire la majorarea salariilor mici, asteptam, împreuna cu un mare numar de cetateni, la un chiosc de ziare, în cîteva minute, toate ziarele, centrale si locale, care publicau Hotârîrea, se epuizasera. In râstimp ce parcurgeam textul comunicatului cu privire la lucrärile sedintei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Român din zilele de 26 si 27 iunie aud în urma mea, printre comentariile entuziaste ale cetatenilor, o voce limpede care spunea, pentru sine, dar nu numai pentru sine: „E o Hotarire frumoasa“. Cuvintele acelea simple, fara artificii stilistice, dar cu o profunda incurcatura emotiva, exprima cît se poate de plastic sentimentele a mii si mii de oameni. „E o Hotärire frumoasa“. „Frumusetea“ Hotârîrii se refera în primul rînd la grija pe care partidul o manifesta fata de om, ca o Constanta a politici sale. Nu exista domeniu de activitate în care politica partidului nostru sa nu urmareasca inalte scopuri umane. Treptele strabatute pîna acum, nivelul atins pina acum, transformarea României într-o tara moderna, maintain, sunt o dovada elocventa a acestei politici. Frumusetea Hotârîrii se refera si la satisfactia unei munci împlinite cu roade, a unei munci care a dat posibilitatea adoptârii unor noi masuri de ridicare a nivelului de trai al populatiei. f?tim cu tot» ca nimeni, în afara de noi însine, nu ne poate acorda un nivel inalt de trai, cum ca izvorul Prosperitate se afla în munca noastra de fiecare zi, în siguranta si întelelepciunea cu care ne îndeplinim planurile stabilite de noi insine. _i iata, recenta Hotarire cu privire la majorarea salariilor mici, nu-i altceva decit o consecinta fireasca a rezultatelor obtinute, sub conducerea partidului, în îndeplinirea prevederilor planului cincinal. Productia industrial în anul 1966, primul an al cincinalului, a crescut cu 11,7 la suta fata de 1965 iar în primele cinci luni ale anului in curs cu 13,7 la suta fata de perioada corespunzatoare a anului trecut, depasindu-se astfel nivelurile prevazute. Masurile luate in directia rationalizer si modernizarii productiei, a adaptari tehnicii la cerintele cele mai înalte, a valorificarii resurselor tarii, au permis realizarea unui ritm intens de dezvoltare a întregii economi nationale. Asa cum se arata în recenta Hotarire a partidului si guvernului, „pe masura cresterii potentialulm economic al tarii se imbunatatesc continuu conditiile de viata ale oamenilor muncii — scopul fundamental al politici partidului nostru“. Indeplinind cu succes prevederile Congresului al IX- lea al partidului, in 1966 veniturile banesti ale populatiei au crescut cu 10 la suta fata de 1965, iar veniturile provenite din salarii cu 11,3 la suta. Dupa cum se stie, la inceputul acestui an au fost majorate salariile la lucratorii cailor ferate, salariile docherilor, ale cadrelor economice din intreprinderi si institute, a început aplicarea noi legi a pensiilor. Faraiéi cu aceste masuri, s-a efectuat o reducere a preturilor la un important numar de Sortimente de bunuri de larg consum. Reamintim aceste importante masuri luate de partid si guvern tocmai din dorinta de a sublinia înca si înca o data, ca de eficienta muncii noastre, de mobilizarea tuturor resurselor creatoare ale economiei depinde cresterea nivelului de viata a întregii populatii. Pe aceasta lnie se înscrie si recenta Hotarire de majorare a salariilor mici, adoptata in urma realizarilor obtinute în primul an si jumatate al planului cincinal, prin care, la nivelul unui an întreg, salariati vor realiza un spor de venituri de 1,2 miliarde lei. Cu un an mai devreme decit se prevedea in planul cincinal, aceasta „frumoasa“ Hotarire vine sa demonstreze din nou intelepciunea partidului nostru, consecventa politicii sale inchinata omului. Desigur, sintem într-un proces amplu al muncii creatoare de desavirsire a constructiei socialiste. Inaintea noastra avem un vast program de dezvoltare a economiei nationale, un program de ridicare României pe treptele cele mai înalte ale civilizatiei si cultura. Masurile luate de partid si guvern in domeniul economic, politic si social, la care se adauga si recenta Hotarire privitoare la marirea salariilor, aceasta „frumoasa“ Hotarire dedicata omului, constituie pentru fiecare cetatean al patriei un puternic imbold in munca, un nou prilej de a-si manifesta vointa nestramutata de a contribui, din toate fortele, la infaptuirea cu succes a politici partidului de dezvoltare in ritm sustinut a economiei nationale si de ridicare sistematica a nivelului de trai al intregului popor. TEOFIL BU$ECAN Proletar! din toate tarile, uniti-vä! cititCL lui dupaQial) Paginile închinate de George Calinescu lui Caragiale, In „Istoria literaturii“, desi incomplete si suferind de o oarecare lipsa de organizare, sunt probabil printre cele mai substantiate, datorita pertinentelor observate critice asupra marelui scriitor. Intr-adevar,staruinta cu care criticul pune in evidenta naturalismul operei lui Caragiale si in acelasi timp estetismul ei, porneste dintr-o viziune cît se poate de patrunzatoare si de justa. Ar fi aici de observat ca importanta naturalismului in literatura romana, alaturi de romantism si simbolism, ca cele trei curente de seama din care au izvorât la noi autea opere vrednice de luat in considerare, n-a fost înca indeajuns relevata. Caci, fapt e ca realismul ne-a dat doar pe Filimon, literele române nefiind pregatite sa produca mai mult pe vremea cind acest curent inflorea in Europa, naturalismul a cunoscut in schimb, de la Caragiale incoace, o cariera lunga si fructuoasa. Intre „Mara“ lui Slavici si „Rusoaica“ lui Gib Mihaescu, se inscriu operele unor autori de necontestat prestigiu, ca Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu si Liviu Rebreanu, cu totii formati sub auspiciile marelui curent literar initiat de Zola si ramificat in creatiile diverse ale lui Gorki sau Gerhard Hauptmann, ale lui Henry Miller sau Louis Ferdinand Céline. S-ar putea chiar spune ca valoarea documentara a limbajului folcloric-gnomic al lui Creangǎ, ce nu tine de pitoresc, de culoare lorala, ca limba reconstitutivv ,a < realistului jaiv Filimon sau a neoromanticului Odobescu, se leaga tot de principiile naturalismului, prin preocuparea de a reda viul prezent cu mijloace lexicale: daca pentru (Continuare în pag. a 3-a) I. NEGOIJ’ESCU Organizare si utilitate In continuarea dezbaterii noastre dedicate organizarii cercetarii stiintice (v. numerele 9, 13, 14, 19, 20, 21, 22 ale revistei), ne-am adresat tovarasului Trofin Simedrea, prim-vicepresedinte al Comitetului de Stat al Planificarii. Intors dintr-o apropiata vizita in Statele Unite ale Americai, cu rugamintea de a ne imparta s i cîteva din impresiile culese in jurul problemei in cauza. — $tim ca delegatia condusa de Dvs. a avut in vedere criterii de studiu cu mult mai ample diverse: programarea si aprovizionarea productiei, structura organizatorica a companiilor, organizarea productiei si muncii, sistemul de salarizare, metodologia de calcul si structura produsului national brut, elaborarea s i folosirea tabelei imput - output, utilizarea calculatoarelor electronice, politica fiscala si bugetarä ... V-am ruga, totusi, din punctul de vedere al dezbaterii initiate de noi, sa detailati problema cercetarii stiintifice. Asimilarea unor experiente de lunga traditie in acest domeniu va fi, poate, utila cercetatorilor nostri, in plina efervescenta de structurare a eforturilor lor. Asadar, ca prima intrebare, v-am ruga sa schitati organizarea, la inceput pe plan oficial-guvernamental, a cercetarii stiintifice americane... — La nivel federal sarcina principala in privinta orientarii cercetarii si a sfatuirii presedintelui in problemele de cercetare si dezvoltare o are consilierul special pentru stiinta si tehnologie (in prezent Dr. Dr. D. Horning — care este si membru corespondent al Academiei Republici Socialiste Romania). El ajuta presedintele sa ia decizii în probleme politice legate de cercetare, alocarea fondurilor, organizarea activitati stiintifice, evaluarea programelor de cercetare si coordonarea lor, initierea de programe si orientarea stiintei, probleme internationale de stiinta, conducerea tehnica a cercetarii. Consilierul dispune de un aparat de lucru format dîn 20 persoane si de un numar de consultanti, care impreuria formeaza Oficiul de Çtiinta si Tehnologie. Este un organ consultativ, care analizeaza în lini generale propunerile, venite de la alte departamente și colaboreaza strîns cu Biroul de Bugete în determinarea ordinului de marime al sumelor ce urmeaza sa fie alocate pe probleme mari, in special în problemele noi aparute. Tot ceea ce reprezinta detaliu de program de cercetare, de finantare etc. este de resortul departamentelor. în cercetare guvernul cheltuiește circa 15 miliarde dolari pe an. Oficiul de Stiinta si Tehnologie, prin comisiile de specialitate formate din consultante elaboreaza stadi privind diferite domeni, ca de exemplu: poluarea aerului si apelor etc. Pentru aceste studii, care includ toate aspectele de la cercetare la aplicare, inclusiv aspectele legislative. Oficiul este ajutat de Academiile Nationale de Stiinta (societati particulare) si de specialisti din comisiile departamenitale. Un alt organism, Consiliul Federal pentru Stiinta si Tehnologie, asigura împreuna cu Oficiul de Stiinta si Tehnologie coordonarea in problemele la care colaboreaza mai multe departamente. De asemenea, în sarcina consiliului mai cade si executarea de studii stiintifice în diferite domenii, necesare presedintelui pentru luarea si fundamentarea unor decizii (de exemplu în domeniul educatiei stiintifice si ingineresti, armamentului, problemelor spatiale, informatiei în stiinta si tehnica etc.). în sfîrsit, Comitetul Consultativ pentru Stiinta al Presedintelui, împreuna cu comisiile de expert si cu Oficiul de Stiinta si Tehnologie, analizeaza programele de cercetare, in special din punct de vedere stiintific aducînd astfel aportul nemijlocit al celor mai buni experti din diferite domenii. Consiliul este format din 18 oameni de stiinta, alesi numai pe baza calitatilor lor profesionale deosebite si dispune de un aparat format din cca 300 experti. în afara acestor oficii si comisii care deservesc, direct sau indirect, presadintele, fiecare departament îsi are grupul sau de consilieri stiintifici, care depind direct de conducatorul departamentului. — Dar, coborînd la nivelul companiilor si întreprinderilor ... — De coordonarea activitâti de cercetare raspunde unui dintre vicepresedinte din conducerea operativa centrala. în functie de marimea întreprindere, vicepresedintele raspunde fie numai de cercetare si dezvoltare (la Ford), fie ei de productie (la I.B.M.). Unitatile de cercetare din companie sau întreprindere sunt unite într-o divizie de cercetare, fiecare unitate fiind condusa de un director, ajutat de directori adjunct. Fiecare problema are un responsabil care coordoneaza activitatea tuturor grupelor de cercetare ce colaboreaza la rezolvarea ei. Este de subliniaii ca aceste grupe de lucru, coordonate de responsabilul de problema, au un caracter complex cuprinzînd toate specialitâtile necesare, inclusiv proiectarea. De asemenea, în S.U.A. existǎ un mare numar de institute cu caracter comercial (ca de exemplu Arthur B. Little, Kellog, Universal Oil Products, Hidrocarbon Research, R. B. Mac Mullin Associates) sau fundate (ca de exemplu Ford, Mellon, Batelle, etc.) care întreprind pe baza de contract cercetäri de toate felurile. Cercetärile sunt însoțite întotdeauna de analize economice, iar în unele cazuri (ca, de exemplu, cel al companiei Arthur B. Little) se fac si studii de planificare si dezvoltare. Desigur ca o pondere importanta in efectuarea cercetarii stiintifice americane revine universitatilor. Daca ati vrea sa va ocupati mai pe larg de aceasta problema — potential inestimabi al unei cercetari moderne, evoluate... — La nivel universitar, cercetarea se face fie la catedre (prof. Daniel Suit de la Universitatea Ann Arbor — Michigan în probleme de econometrie) fie în cadrul unor institute speciale, cum ar fi de exemplu Centrul de Cercetari Economice de pe lîngâ Universitatea Harvard (profesor Leontieff). Cea mai mare parte de cercetare se executa în școlile specializate, care acorda titlul de Master of Science (intermediar între licenta si doctorat) Philosophy Doctor (doctorat). Astfel de institute ar fi de exemplu Graduate Scholl of Business Administration (Universitatea Harvard). La activitatea de cercetare participă atît studenti cît și corpul profesoral, în unele cazuri se da un concediu de 2—3 ani din activitatea didactica pentru ca persoana respectiva sa se dedice exclusiv activitâti de cercetare. Cercetarea din învâtâmînt este strîns legata de activitatea practica, atît prin faptul ca multi profesori colaboreaza direct cu industria si autoritatile guvernamentale în calitate de consilieri, cît și prin contractele de colaborare pe care le încheie cu industria si autoritatile guvernamentale. Trebuie subliniata activitatea deosebita de cercetare a universitatilor în domeniul economic. Practic toate metodele noi de analiza economhica (tabele imputputput, modele matematice etc.) au fost elaborate în învâtâmînt, iar profesori și cercetatorii respectivi își continua activitatea în aplicarea rezultatului cercetarilor în calitate de consilieri în industrie, institute guvernamentale si institute particulare de cercetare. Programele federate de cercetare se stabilesc pe baza propunerilor unitatilor de cercetare, a grupelor de cercetare si pe baza studiilor si propunerilor Comitetului Consultativ al Presedintelui si a Oficiului de Stiinta si Tehnologie. Ce caracteristici speciale ati putea sublinia la o privire mai atenta asupra acestor programe? — Important este faptul ca ele nu despart cercetarea de scopul final, ea reprezentînd numai o etapa din întreaga lucrare. Acest lucru este çi mai evident daca se tine seama ca nu exista un buget pentru cercetare, ci numai un buget pentru realizarea practicǎ a unei probleme, cheltuielile de cercetare fiind numai o parte constituantǎ a sumelor necesare pentru realizarea obiectivului propus. Repartizarea sumelor pe departamente și institute se face de câtre acestea, împreunǎ cu Biroul de Bugete, Consiliul Federal pentru Stiinta si Tehnologie si Oficiul de Stiinta si Tehnologie. Sistemul de cercetare prin contract cu guvernul, atît la nivelul universitatilor cît si la nivelul industriei este larg raspîndit, mai ales în acele domeni în care industria nu risca sa suporte cheltuielile mari de cercetare. Urmarirea realizarii programelor guvernamentale, sau a celor care se realizeaza pe baza de subventie sau contract guvernamental cade în sarcina Consiliului Federal al Stiintei si Tehnologiei, împreuna cu Oficiul de Stiinta si Tehnologie, dar numai ca lini generale. — Dar — revenind la cercetarea prestata direct în productie — ce criterii determina în general temele alese? — La nivelul companiilor si firmelor industriale, planul de cercetare urmarește în primul rînd asigurarea unei situati avantajoase, competitive, în lupta cu concurenta pe piata libera. Ca si la nivel guvernamental planul de cercetare nu este un plan în sine, ci face parte din programul de realizare a unor obiective finale, care cuprinde toate etapele și sumele necesare. El este axat întotdeauna pe domeniul de activitate al firmei și poate îmbraca diferite ramuri ale stiintei, care concura la rezolvarea obiectivului final. Din aceasta cauza firmele întreprind sau contracteaza cercetari în cele mai variate domenii ale stiintei. Astfel, de exemplu, la firma Caterpillar, care produce utilaje grele pentru constructi, drumuri cai ferate, lucrari miniere (Continuare in pag. a 6-a) REPORTER CONSTANTIN LUCACIU: ...............Constructor! Prezente poetice M Dor de infinit Daca pentru altii lumea este spectacol sau prilej de contemplare, pentru Negoita Irimie, poet ajuns la al doilea volum, ea inseamna agitatie, febrilitate afectiva si intelectuala. Insusi titlul recentei sale culegeri, Dor de infinit (Editura tineretului, 1966), determina cit se poate de limpede, prin sugestia care-i sta la baza, caracteristica intima a preocuparilor. Poetul are in singe patima drumurilor imaginare, o sete continua il mina pe nesfîrsitele drumuri ale existentei; zarea însusi, în viziunea acestui spirit peripatetic, e „bolnavǎ de infinit“. Imbrǎcat sumar, dupa moda vestimentara a primilor romantici, el strabate spațiile fǎra griji, dormind acolo unde-l apucǎ noaptea, sub cerul liber, „alungit pe spate“ (Galopînd). Abia trezit din somn, prima întrebare va fi, evident, una privitoare la destinul sau de drumet oriental, mistuit de himera noilor orizonturi posibile: „Spre care rîu, spre oare unde / M-ademeniti fugare clipe? / Din care zare-mi va raspunde? / Cä farä ea mǎ simt sub ceruri ! Un zburator farä aripe“ (Fugare clipe). Patima plecàrilor spre nu se stie unde, febra interioara nedefinitä,, setea de zori noi, mereu altele, elanul strabaterii imaginare a lumii inchipuite fara hotar, sunt de naturä romantica, la fel ca si costomatia, usor bizara, de zburator fabulos, cu aripi abia crescute pe umerii fragili. Cu asemenea infosisare luciferica, el tulbura somnul iubitei, intrindu-i in asternut, cum ar spune Arghezi, cu haina inca mirosind a spatiu cosmic: „Tu asteaptä-ma pe unde / Vin in trap invingatori» ! Cornul lunii-ți va raspunde / Cînd vor fi aproape zorii. // M-oi întoarce negresit, / Sträbatind Calea Lactee, / Unde drumul spre zenit / Pare-un arc de curcubee“ (Cavalcada). Dar ipostaza peripatetica este numai una din fețele poetului; sub haina de boem jovial atras de obscurele chemäri ale infinitului, se ascunde un spirit modern, ironic si lucid, care-si analizeaza, nu o data, cu detasare vizibila, sentimentele. Fantezia acestui poet de elan romantic, in stare sa vada ingeri ziua in amiaza mare (parafrazez aici pe Lovinescu) se întoarce uneori brusc impotriva propriei structuri afective, scrutind-o fie ironic, fie melancolie. Rezultä din aceasta confruntare deschisä, necruțatoare, cu sine însusi, o poezie a finelor iradieri intelectuale, adinca, tulburatoare prin neprevazuta aluzie din final: „Clipele dragostei fulgeratoare / Ne salta-n zboru-i ametitor, / Pierdut e pǎmîntul de sub picioare, Färä busolä, ca un cocor. fl Dar despartirea e o sabie rece, / Ce nu te omoara, / Ti-aduce numai aminte ca prin ea trece / Vocea Pämintului parasitä, amara. // Despartirea pu-i rece, nu-i rea, / E numai o vîrsta a noastra, mai grea!“ (Sabia rece). Locul autoanalizei lucide, ca si ironia, tempereaza elanurile sentimentului, dindu-le intelesuri dramatice existentiale. In lunga, necurmata lui calatorie prin spatiile infinite, pe poet il urmareste imaginea timpului care, trecind, (Edeu fugaces, Postume, Postume, labunturanii. ..) maculeaza totul, destine si sentimente. Un „timp trifor“, clipeste ironic si nostalgic din ochi poetul, fiindca si se scurge printre degete, oferindu-si doar iluzii vane ... Si astfel, dupa seria de poezii ale exaltarii peripatetice, remarcabile prin suflu oric si proiecsie vizionara, vin altele, mai temperate, concepute oarecum la rece, si într-un limbaj foarte apropiat de vorbirea comuna, de toate zilele, presarat parca anume cu forme lexicale de confidenta obisnuita: ,,mi-am zis“, „cum se spune“, „fugi de-acolo“, faceți jocurile, domnilor“ etc, etc. Uneori, cele doua aspecte influeazâ, ca în urmatorul portret Unic al iubitei, vazut de sus, din goana necurmata a galopului interstelar: „Ciudat de frumoasa, / Ai rǎsarit de unde? / Poate din basmul de-o noapte / Și încâ o mie, / Sub simbolul fecund / Al lunii rotunde, JJ Imi rotește pâmîntul / Fruntea mereu dupä luna, / Fruntea — necunoscutä planeta, / Arzînd de dorinta de-a fi / Necontenit împreuna. // Rotesc pǎmîntul / In sensul stiut, / Iresc anotimpuri sub soare, / Spre imaginea ta / Desprinsä din lut / Alerg ca o umbra / Mereu cälätoare“ (Anotimpuri sub zare). Poezia lui Negoita Irimie, cu alura de cintec in majoritatea cazurilor, ia pe alocuri infosisare de balada comprimata, redusa la termenii ei esentiali. Elementul epic propriu-zis lipseste, insa fluenta muzicala a versurilor si „tabloul“ sugerat poarta pecetea baladescului: „Aici la-ncrucisarea / De vînturi si de ape, / Cu geologia mar» / Inscrisä într-un gard. // Tragi sentimentul zilei / In plasa, la hazard, / Spre cherhanaua nopti / Ghicita pe aproape // Aleea din trei case / Sínt patru de pescari, / Copia simt în case / Neastîmpar de pari. // Si vîntul dintr-o dunga / Si-ascute-n zare patru, / Si tot el le alunga / Mocnit si egolatru“ (Sat de pescari). Cu alte cuvinte, prin toate elementele ei structurale :— elan peripatetic, „poza“ stelara, muzicalitate, limpezime in idei, ironie intelectuala cenzurind Sentimentalitatea, tonul de cintec sau de balada virtualä (Heine, cu ale sale cîntece scapuratoare, e un model posibil), in fine expresia apropiata de vorbirea cotidiana — poezia lui Negoițu Irimie pare anume facutä sa patrunda in public, lucru fara indoiala extrem de laudabil, mai ales astazi, cind anumiti tineri se prea intrec in a purta, care de care, tot felul de mofti voit ermetice, fals esoterice. Parcurgind farä sa vrei acest cor strident (poate oare criticul sa se plinga si el de suferinta sa, cind aceasta suferinta e provocatä de o moda cvasi-generalizata?), simti 0 nespusa pläcere apropiindu-te de zonele unui vers muzical farä ostentatie, limpede din nevoi de comunicare, sincer si cald, ca o conversafie presaratä cu vorbe de spirit... Adeziunea noastra la acest gen de poezie-cîntec, poezie-romanta ar fi fi mai hotaritä, daca autorul Dorului de infinit n-ar manifesta, pe alocuri, o graba suspecta in transcrierea starilor emotionale inrudite. Galopurile, cavalcadele, fugarele clipe, migratiile, patimile drumului zborurile, spiralele (toate sint titluri de poezii), iata motive organice ale unei sensibilitati receptive, cum spuneam, la ceea ce s-ar putea numi o lirica a dorului de inaltimi niciodata ajunse, niciodata cucerite cu desavirsire. Luate in parte, insa, poeziile acestea seamǎna prea mult una cu alta. Cîteva din ele ar avea nevoie de o mai puternica individualizare, in sensul adincirii semnificatiilor latente, spre a nu fi confundata cutare poezie cu vecina ei inrudita prin problematica si elan vizionar. Simplu (probabil) impresie ... ION OARCASU