Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-11-08 / nr. 48
Sghinona Momina rea delictelor ce ar rezulta din această libertate. Orcine, avănd întrebuințarea drepturilor sale civile, și dănd garanțiile de mai susu, este liberu de a deschide unu institutu de învățătură. Art. 23. Învățătura primară este gratuită și obligatorie pentru fie-care Romăni., Școli primare romăne se vor înființa îndată în toate comunele. O lege specială va regula cele de cuviință în privirea organizărei instrucțiunei publice. Art. 24. Presa este liberă. Cenzura nu va pute fi nici odată reașăzată; măsuri preventive nu sunt iertate sub nici unu cuvîntu. Delictele ce s'ar pomite prin exerciarea acestei libertăți se vor pedepsi numai conformu legei penale, și se vor giudeca de juriu, după înființarea lui, prin o anume lege. Pănă la înființarea acestuia delictele de presă se vor judeca de tribunalele astăzi îndrituite. Căndu autoriulu este cunoscutu și domiciliatu pe teritoriulu Principatelor Unite, nu potu fi urmăriți pentru ale lui scrieri nici editoriulu, nici tipografulu, nici împărțitoriulu. Fiecare ziaru trebuie să aibă unu gerantu responsabilu, carele să se bucure de drepturile civile. Numai Romănii potu fi redactori responsabili de ziare politice. Argt. 25. Romănii au dreptul de a se aduna, fără arme prin case, pentru a trata chestiuni politice. Adunările afară din case, conformănduse legiloru care voru regula esercițiulu acestui dritu, voru remăne supuse legiloru polițienești. Romănii au dreptulu de a se asocia, acestu dreptu nu poate fi supusu la nici o măsură preventivă. Art. 26 Fie care are dreptulu de a se adresa la autoritățile publice prin petițiuni subscrise de una sau mai multe persoane, neputăndu decăzu în numele subscri- însă petiționariloru. Art. 27. Sub respunderea prevăzută de legi, și fără autorizațiunea prealabilă, fiecare are dreptulu de a urmări înaintea instanțiiloru judecătorești competente pre funcționarii publici pentru lucrările făcute de ei, în exercițiulu funcțiuniloru loru, fără însă a jigni cele statornicite de constituțiune, și de o anume lege, în privirea responsabilităței miniștriloru. Art. 28. Nici unu Romănu, fără autorizațiunea guvernului, nu poate întra în serviciulu unui Statu străinu, fără ca însăși prin aceasta să'și piardă naționalitatea. Nici Romănu, în Principatele unite, întru căt n'au perdutu naționalitatea sa, nu unu poate atărna, și nu poate aci nici apăratu, nici reclamatu de pre-o autoritate străină, ci atărnă numai de autoritățile române. Orcine refugiatu în Sfântulu Romănu nu poate fi estradatu decătu esistăndu reciprocitate de estradațiune. Romănulu ce se va îndrepta cu plin sau plăngeri în contra puteriloru Statului, se consideră călcătoriu al autonomiei la străini, naționale. Penalitatea cuvenită se va determina prin o lege specială. Art 29. Toți străinii aelători pe pămăntulu Romăniei se bucură de protecțiunea dată de legi persoanelori și a peritoru în genere. Acei din supușii străini carii întreprindi în Principatele Unite pre unu negoțiu, spu esercită o meserie, suntu datori a puti deopotripnă că Rombini dările ce privescu asemine ingreprinderi. julu Despre puterile Statului. Art. 30. Toate puterile Statului, din Principatele Unite, purcedu de la națiunea romănă, și foncționează numai după principiile și regulele așezate prin constituțiunea de față. Art. 31. Puterile Statului sunt încredințate Domnului, generale, și comisiunei centrale. Art. 32. Puterea legislativă se esercită colectivu de către Domnu, de către adunarea generală și comisiunea centrală. Art. 33. Numai Domnulu și comisiunea centrală au inițiativa legislativă. Art. 34. Unu proiectu de lege respinsu nu se va mai pute înfățoșa Adunărei totu în aceeași sesiune. Unu proiectu de lege respinsu de trei ori nu se mai poate înfățișa Adunărei în aceeași legislatură. Intepretațiunea legilor, cu dreptu de autoritate, se cuvine a se face numai de puterea legiuitoare. Art. 35. Puterea esecutivă se esercită de către Domnu, după cum s'au regulatu prin constituțiune. Art. 36. Puterea giudecătorească se esercită de curți și tribunale instituite prin anume lege. Ogăririle se dau și giudecătoriile se esecută în numele Domnitoriului. Art 37. Interesele esclusive ținutale, municipale și comunale, se regulează de către înadinsu consiliuri ținutale, după principiile așezate prin constituțiune și prin legea specială. Capituli. Despre Domni și miniștri. Secțiea 1. Despre Domnu Art. 38. Puterea constituțională domnească este încredințată Măriei Sale Domnului Alecsandru Ioan I, alesulu cu voturile Adunăriloru din 5 și 24 ianuarie 1859. Argt. 39. Domnulu guvernează cu concursulu siniștriloru numiți de d'insulu. Elu sancționează și promulgă legile; elu poate refusa sancțiunea sa. Elu are dreptulu de a ierta și a micșora pedepsele in materii criminale fără însă a pute suspenda cursulu urmărirei sau alu judecăței, or a intervini altu-felu în administrarea justiției. Elu pregătește prin miniștrii sei budgetul și'l supune deliberațiuniloru adunărei generale. Elu numește în toate foncțiunile administrațiunei publice, după o anume lege; nu poate însă crea, o nouă foncțiune, o lege specială. Domnulu face trebuincioasele regulamente pentru esecutarea legiloru, fără insă să poată modifica sau suspenda acele legi, or a scuti pe cineva de aplicarea lor. Elu este capulu putearei armate, elu conferează gradurile militare, însă in conformitate cu legea întru aceasta. Elupa confera decorațiunea romană, a căreia instituire și condițiuni de decernare voru forma obiectulu unei anume legi. Elu are drepti de a face monetă, conform unei legi speciale. Elu incuce cu Statele streine convențiunile necesitrie pentru comerșiiu, permigațiune apte aseminea; insă pentru ca aceste să aibă autoritate indatoritoare, trebuie mai intărut a fi supuse putearei legi spotriive și aputerea lege de elu, o lună după Peritoriulu F Oficipiu, iar în casuri urgente, trei zile după a loru publicare, elu nu poate destitui sau suspenda vre-unu funcționariu municipal și comunal decăt după o vină constatată judecătoresce. Elu nu poate disolva sau suspenda consiliurile ținutale, municipale sau comunale decăt pe anume termini prevăzutu de lege, care totude odată va olări timpul sau al reconvocărei lor. Art 40. Lista civilă a Domnului se votează de Adunare, odată pentru totdeauna la întronarea sa. Art. 41. Persoana Domnului este neviolabilă, miniștrii lui însă sunt respunzători. Orice actu al Domnului trebuie să fie contrasemnatu de către miniștrii competenți. Art. 42. Adunarea va fi convocată de către Domnu și trebuie să fie întrunită în tot anul, la întăia duminică Cursul fiecărei al unei decembri, sesiuni ordinare este de trei luni. Domnulu poate să prelungească sesiunea ordinarie a Adunărei, dacă cere trebuința; aseminea poate să o proroage, însă nu mai multu decăt odată într'o sesiune și nu poate pe mai mult timpu decăzu pe o lună, afară numai dacă va ave consentimentulu Adunărei. Elu poate să convoace Adunarea și în sesiune estraordinarie sau să o dissolve. În acesta de pe urmă casa, elu este datoria de a convoca o nouă Adunare care va trebui să fie întrunită pănă în trei lupi. Domnulu, la deschiderea fiecărei sesiuni ordinarie a Adunărei, li dă prin unu mesagiu lămurire despre starea țerei. Art. 43. Domnulu nu se poate depărta din cuprinsulu teritoriului Principatelor-Unite fără încuviințarea Adunărei generale. Art. 44. Domnulu nu poate ave alte drepturi, decăt acele date lui anume prin constituțiune și prin osebite legi făcute în puterea acestei constituțiuni. Secțiea II. Despre miniștri. Art. 45. Nu poate fi ministru decăt celu care este Romănu, din naștere, sau celu care au dobănditu împămintenirea cea mare. Art. 46. Fiii și frații Domnului nu potu fi miniștri. Art. 47. Miniștrii și de nu ar fi membri ai Adunărei, au însă întrarea și potu lua parte la discutarea legiloru, fără a participa la votare. Adunarea poate cere la trebuință ca miniștrii să fie față. Art. 48. Miniștrii sunturespunzători de călcarea legilor și de orice răsipă a baniniloru publici. Ei voru fi judecați de inalta curte de justiție și de casațiune; urmărirea loru va pute fi provocată de către Domnu sau de către Adunare. Punerea sub anusațiune a miniștriloru nu se va pute rosti decătu prin majoritatea de după treimi a membrilor de față. Art. 49. La nici unu casu, ordinulu perbulu spu înscrisu al Domnului, nu poate apăra pe unu ministru de respundere. Art. 50 Ministrii trași la judecată denaintea curtei de justiție și de consațiune, vor fi judecați de dinsa numai pentru faptele lor ministeriale. Pentru delictele sau crimele săpușite de către ei chiaru în timpulunelărei loru în funcțiune, îintrucăt nu derează din aceste funcțiuni, precum și in procesele civile, ei voru fi judecați după 2 problie de ea. și realegerei