Tribuna Româna, 1864 (Anul 6, nr. 164-197)

1864-03-26 / nr. 186

Ssgdivnna Rretini regrimășește anii z2liei.­­ ADsepsta fuie eos­uve onoe oti re fzertemîânat. Abonamintele se fassi în Iassi la dighestionea foiei, polita Tatralagilogii; iag în Vpepgesti si rghin distghiste la esteditoghiste rostelog. Mașini JnV t Rghet­re flei Inmi DD­­Do. 186. lluuli 7Oi 26 MADN­E 1864. IS . POMANIA. Ipuui­ 283 misitie. Dămu astăzi proiectul de lege rurală de­­pus la 16 martie în adunare de cătră preșe­­dintele consiliului fără nici un comentariu, reservăndune a reveni, totuși nu ne putemu opri să punemu căteva întrebări acelor da­­tori care s'au luatu de normă mărturilor, starea țeranului din toamna anu­­lui 1863, cum o cere art. 20 spre alu clasi­­fica cu 4, cu 2 și cu nici unu bou? și cumu se înpacă art. acesta cu articlul al 2-le ca­­re declară espresu, că țeranii remănu deplinu proprietari, pe pămănturile de pășune, de fî­­națe și de arătură ce ei posedă sau se cu­­vine a poseda în puterea legilor astăzi în în ființă? Legea astăzi în ființă, cel puținu în Moldova, recunoaște țeranului dreptul să aibă pămăntu pentru 4 boi, și practica legei au fostu și este, că țeranul care în toamna anu­­lui 1863, au avutu numai doi boi sau n'au avut nic' unul, dacă în primavara anului 1864 se prezintă la lucru cu 4 sau cu 2 boi, i se dă pămăntu pentru a tăta boi. Și dacă anul 1864 trebue să'i petreacă țeranul muncindu boieru­­lui după legea în ființă, dece să nu aibă în partea sa și beneficiul acestei legi, dănduise pă­­măntu anului 64? 2) am face întrebare dacă ni s'ar da voie, pentru ce s'au prețeluitu moșia Statului pe căți boi va avea în muncă în vara cu 11 galbeni falcea, și a boierului s'au sporitu la 20 galbeni, căci acesta e prețul pusu in­­directu pentru rescumpărarea muncei celui cu 4, cu 2 și celui fără boi” și 3) ne rugămu să ni se spuie de ce despăgubire legitimată boe­­rului, acestu colacu peste pupăză­ cumu zice țeranul Moldovan-pentru bietul petecu de pă­­măntu acordatu țeranului astăzi, pe care el l'au plătitu și resplătitu cu sudoarea frunței lui seculi întregi? de ce să apese această nouă gre­­utate numai pe spinarea țeranului și a Statu­­lui! și de ce să nu se plătească prin o contribu­­ție generală estraordinariă pusă pe toată țeara? Desființarea Corvolei in toate staturile s'au apreciatu ca desființare a unei mari nedrep­­tăți, impuse masei poporului de cătră o castă privilegiată. La ștergerea căreia nedreptăți toate clasele societăței datorescu se participe ca o esplare pentru că au tolerat'o.­­Așa credemu că cere dreptatea, așa cere logica lucrului. Ni se scrie de la București că, la vederea acestui proiectu de lege, boerii n'ar fi tocmai mulțămiți, ar fi camu redicăndu din musteți; în adevăru d­ lor boerii suntu cam dificili, dacă nu se mulțămescu cu atăta mai multu.­­ De ai­­ce de la Iașu nisă asigură, că s'au trimesu o protestație la Adunare de la creditorii ipotecari în moșiile boerilor, contra modului de plată Poate că aceasta se fie unu nou protec­t de a­­mănare pentru a se mai smulge țeranului căți­­va ani de muncă silită. În adevăru pe aice se mai sună vorba de amănare noue însă nu ne vine se credemu una ca aceasta, ar fi ne­demnu de barbații care pretindu să'și lipsească nu­­mele lor pe paginile istoriei reformărei și a regenerărei romăniei. Monitorul Fficipiu ne spune că părintele Di­­onisie s'au destituatu din funcțiunea de episopu locotenentu al erarhiei Buzeu, „pentru că pro­­teja o propagandă,­ dar ca ce fel de propagan­­dă nu ne spune onorabila foaie. Nu credemu se fi fostu vr'o propagandă religioasă, căci atunci părintele ar fi fostu în dreptul seu, și dacă cum­va e vorba de vr'o propagandă antinațio­­nală, atunci destituirea numai ni se pare pre puțină pedeapsă, și îndreptuiți a le studia: 1) pentru ce la împărțirea pă­­ ANAZD V. proiect de lege RURALĂ. Capitulu 1. t Despre împroprietărirea țeranilor clacași. Claca (boierescul), dijma, podve­­Art. 1 zile, zile de meremetu, carăle de lemne, și alte asemenea însărcinări respinse de țerani proprietariloru de moșii; aceste fie în natură, fie prin îndatoriri bănești, ce țineau locul clă­­cei, unele s­au altele stabilite prin legi, hri­­soave, contracte sau învoeli perpetue ori tim­­purale, se desființeză odată pentru tot­deuna în toată întinderea Romăniei. Proprietarii de moșii odată cu desființarea sarcinilor de mai sus a­le țeranilor, prii­­mescu pentru aceasta o potrivită despăgubire respinsă și garantată de Stat, în modul ce se va statornici mai josu. Art. 2. Țeranii astăzi supuși clăcei și în­­sărcinărilor de mai sus, carii sunt așezați pe moșiile Statului și a­le așezemintelor publi­­ce de ori­ce categorie, precum și pe moșiile particulare, rămăni liberi și denliii proprie­­tari pe vatra satelor, - prin urmare pe casele și îngrăditurile lor, -pe pămănturile de pă­­șiune (imașiu, islașu), de fănațe și de a­­rătură, ce ei posedă seau se cuvine a poseda în puterea legilor astă­zi în ființ­ă. Art. 3. Locurile cuprinse de piețe, și strade, locurile pe care suntu zidite bisericile, cimi­­tiriele și alte asemenea stabilimente comunale școli, pătule (coșere) de rezervă­­. trecu în proprietatea absolută a comunelor rurale, fără despăgubire. Art. 4. Proprietarii de moșii păstrează pe seama și în folosul lor, toate clădirile, zidi­­rile, usinele și îngrăditurile lor, precum­ și heleșteele ceazurile) vor fi arăndu în cuprinsul vetrilor satelor și cu morile lor ce a pămănturilor de esploatațiune trecute în proprietatea țeranilor, fără însă ca cei din tăiu să poată opri vitele acestor din urmă de a să adăpa și în viitoriu din acelea cazuri. În a­­semene cazu, însă și țeranii sunt datori de da proprietarilor de cazuri, ajutoriu din par­­tele, pentru întreținerea ezeturilor, dar acesta numai întru că nu se va cere de trebuință pen­­tru adănătoare. Art. 5: Monopolurile de băuturi, măcelării (căsăpii, ) brutării (pitării) și alte aseminea se desființază din toată întinderea vetrilor sate­­lor și a locurilor trecute în proprietatea țe­­ranilor. Proprietarii de moșii păstrează în a­­lor deplină stăpănire zidirele de hanuri și cărcimne, și alte aseminea construcțiuni făcute cu cheltueala lor care s'ar afla în cuprinsul vetrilor satelor și a pămănturilor devenite proprietate a țeranilor. Ei păstrează aseminea și dreptul de a face în ele orice speculați­­uni învoite de lege, avăndu însă a plăti dările statornicite și care s'ar mai statornici în fo­­losul Statului sau al comunelor, și cu restric­­țiunea prevăzută la art. 34 Ș, din aceasta lege. Art. 6 La moșiile unde țeranii nu posedă pămănturi în cuprinderea așezămintelor rurale astăzi esistente, ci unde ei în puterea de în­­eceli, esploatează unu­mai șare numeru de fălci sau de pogoane, de cătu acele prevăzute de legile esistinte, avăndu ei și mai multe vite de cătu 4 boi, la aseminea moșii, pro­­prietarii nu suntu datori a lăsa în proprietatea țeranilor, decătu numai locurile acordate de legi pentru unu țeranu cu patru boi și o vacă. Art. 7. La moșiile unde din cauza străm­­toarei pămănturilor, țeranii nu au locurile le­­giuite, proprietarii nu suntu datori, pe lăngă locul casei cu îngrăditură, a le da mai multu decătu 2 treimi din intinderea locurilor cul­­tivabile, adecă din pășune, fînațe, și arătură. În totu cazul însă țeranii nu potu fi stremu­­tați din locurile cuprinse de case și îngră­­diturile lor. La aseminea moșii însă­și proprietarii nu priimescu despăgubire, de cătu o analogică scădere. Art. 8. Căți din locuitori prin sate supusă clăcei, nu suntu clăcași, și prin urmare nu au pămănturi de hrană, mărginiți fiindu numai în locul caselor și al îngrăditurilor lor, a­­ceștia devinu proprietari numai pe acestu loc. Proprietarii priimesc­ de la aceștia o des­­păgubire directă de 2 galbeni, sau monedă na­­țională corespunzătoare, pentru o întindere de locu ce nu trece zece prăjini sau 400 st. patrați. Art. 9. Vetrile satelor­, islazurile (imașele) și locurile de fînațe și de arătură trecute în proprietatea țeranilor se vor hotărnici și pe­­trui despre celelalte locuri rămase în stă­­pănirea absolută a proprietarilor de moșii. Doi ingineri topografi se rănduescu pentru fie-care județu, spre a dirige și a activa lucrarea de mai sus. Art. 10. Acolo unde locurile de pășune, fă­­națe și arături trecute în proprietatea țeranilor suntu împrăștiate în mai multe părți, ele se vor întruni precătu­t cu putință. Această lucrare se va face prin comisiuni de comasațiune a­­lese de cătră respectivii proprietari de moșii­ și autoritățile comunale. La caza de neînțe­­legere comisiunile de comasațiune vor alege unu superarbitru. La neînțălegere asupra nu­­mirei acestuea, unu menbru al comitetului per­­manentu alu județului trasu la sorți este de dreptu superarbitru la asemine comisiuni. La comasarea pămănturilor se ea in privire nu numai întinderea, dar și calitatea pă­­măntului. Art. 11. Fie-care țeranu devenitu proprie­­tariu prin această lege, poate închiria, ipoteca și vinde proprietatea sa. Elu poate aseminea a o trece prin diată sau fără diată. Insă în cei d'întăiu două­zeci de ani după promulgarea acestei legiuiri, vănzarea sau dăruirea unor a­seminea pămănturi nu se va putea face decăzu în favoarea altor săteni ce nu ar avea pro­­prietate rurală. Art. 12. Dreptul ce­ lu­au țeranii la moși­­ile de munte, sau și aiurea, după legile în vigoare (legea muntelui din Moldova art. 44 a

Next