Tribuna Româna, 1864 (Anul 6, nr. 164-197)
1864-03-26 / nr. 186
Ssgdivnna Rretini regrimășește anii z2liei. ADsepsta fuie eosuve onoe oti re fzertemîânat. Abonamintele se fassi în Iassi la dighestionea foiei, polita Tatralagilogii; iag în Vpepgesti si rghin distghiste la esteditoghiste rostelog. Mașini JnV t Rghetre flei Inmi DDDo. 186. lluuli 7Oi 26 MADNE 1864. IS . POMANIA. Ipuui 283 misitie. Dămu astăzi proiectul de lege rurală depus la 16 martie în adunare de cătră președintele consiliului fără nici un comentariu, reservăndune a reveni, totuși nu ne putemu opri să punemu căteva întrebări acelor datori care s'au luatu de normă mărturilor, starea țeranului din toamna anului 1863, cum o cere art. 20 spre alu clasifica cu 4, cu 2 și cu nici unu bou? și cumu se înpacă art. acesta cu articlul al 2-le care declară espresu, că țeranii remănu deplinu proprietari, pe pămănturile de pășune, de fînațe și de arătură ce ei posedă sau se cuvine a poseda în puterea legilor astăzi în în ființă? Legea astăzi în ființă, cel puținu în Moldova, recunoaște țeranului dreptul să aibă pămăntu pentru 4 boi, și practica legei au fostu și este, că țeranul care în toamna anului 1863, au avutu numai doi boi sau n'au avut nic' unul, dacă în primavara anului 1864 se prezintă la lucru cu 4 sau cu 2 boi, i se dă pămăntu pentru a tăta boi. Și dacă anul 1864 trebue să'i petreacă țeranul muncindu boierului după legea în ființă, dece să nu aibă în partea sa și beneficiul acestei legi, dănduise pămăntu anului 64? 2) am face întrebare dacă ni s'ar da voie, pentru ce s'au prețeluitu moșia Statului pe căți boi va avea în muncă în vara cu 11 galbeni falcea, și a boierului s'au sporitu la 20 galbeni, căci acesta e prețul pusu indirectu pentru rescumpărarea muncei celui cu 4, cu 2 și celui fără boi” și 3) ne rugămu să ni se spuie de ce despăgubire legitimată boerului, acestu colacu peste pupăză cumu zice țeranul Moldovan-pentru bietul petecu de pămăntu acordatu țeranului astăzi, pe care el l'au plătitu și resplătitu cu sudoarea frunței lui seculi întregi? de ce să apese această nouă greutate numai pe spinarea țeranului și a Statului! și de ce să nu se plătească prin o contribuție generală estraordinariă pusă pe toată țeara? Desființarea Corvolei in toate staturile s'au apreciatu ca desființare a unei mari nedreptăți, impuse masei poporului de cătră o castă privilegiată. La ștergerea căreia nedreptăți toate clasele societăței datorescu se participe ca o esplare pentru că au tolerat'o.Așa credemu că cere dreptatea, așa cere logica lucrului. Ni se scrie de la București că, la vederea acestui proiectu de lege, boerii n'ar fi tocmai mulțămiți, ar fi camu redicăndu din musteți; în adevăru d lor boerii suntu cam dificili, dacă nu se mulțămescu cu atăta mai multu. De aice de la Iașu nisă asigură, că s'au trimesu o protestație la Adunare de la creditorii ipotecari în moșiile boerilor, contra modului de plată Poate că aceasta se fie unu nou protect de amănare pentru a se mai smulge țeranului cățiva ani de muncă silită. În adevăru pe aice se mai sună vorba de amănare noue însă nu ne vine se credemu una ca aceasta, ar fi nedemnu de barbații care pretindu să'și lipsească numele lor pe paginile istoriei reformărei și a regenerărei romăniei. Monitorul Fficipiu ne spune că părintele Dionisie s'au destituatu din funcțiunea de episopu locotenentu al erarhiei Buzeu, „pentru că proteja o propagandă, dar ca ce fel de propagandă nu ne spune onorabila foaie. Nu credemu se fi fostu vr'o propagandă religioasă, căci atunci părintele ar fi fostu în dreptul seu, și dacă cumva e vorba de vr'o propagandă antinațională, atunci destituirea numai ni se pare pre puțină pedeapsă, și îndreptuiți a le studia: 1) pentru ce la împărțirea pă ANAZD V. proiect de lege RURALĂ. Capitulu 1. t Despre împroprietărirea țeranilor clacași. Claca (boierescul), dijma, podveArt. 1 zile, zile de meremetu, carăle de lemne, și alte asemenea însărcinări respinse de țerani proprietariloru de moșii; aceste fie în natură, fie prin îndatoriri bănești, ce țineau locul clăcei, unele sau altele stabilite prin legi, hrisoave, contracte sau învoeli perpetue ori timpurale, se desființeză odată pentru totdeuna în toată întinderea Romăniei. Proprietarii de moșii odată cu desființarea sarcinilor de mai sus ale țeranilor, priimescu pentru aceasta o potrivită despăgubire respinsă și garantată de Stat, în modul ce se va statornici mai josu. Art. 2. Țeranii astăzi supuși clăcei și însărcinărilor de mai sus, carii sunt așezați pe moșiile Statului și ale așezemintelor publice de orice categorie, precum și pe moșiile particulare, rămăni liberi și denliii proprietari pe vatra satelor, - prin urmare pe casele și îngrăditurile lor, -pe pămănturile de pășiune (imașiu, islașu), de fănațe și de arătură, ce ei posedă seau se cuvine a poseda în puterea legilor astăzi în ființă. Art. 3. Locurile cuprinse de piețe, și strade, locurile pe care suntu zidite bisericile, cimitiriele și alte asemenea stabilimente comunale școli, pătule (coșere) de rezervă. trecu în proprietatea absolută a comunelor rurale, fără despăgubire. Art. 4. Proprietarii de moșii păstrează pe seama și în folosul lor, toate clădirile, zidirile, usinele și îngrăditurile lor, precum și heleșteele ceazurile) vor fi arăndu în cuprinsul vetrilor satelor și cu morile lor ce a pămănturilor de esploatațiune trecute în proprietatea țeranilor, fără însă ca cei din tăiu să poată opri vitele acestor din urmă de a să adăpa și în viitoriu din acelea cazuri. În asemene cazu, însă și țeranii sunt datori de da proprietarilor de cazuri, ajutoriu din partele, pentru întreținerea ezeturilor, dar acesta numai întru că nu se va cere de trebuință pentru adănătoare. Art. 5: Monopolurile de băuturi, măcelării (căsăpii, ) brutării (pitării) și alte aseminea se desființază din toată întinderea vetrilor satelor și a locurilor trecute în proprietatea țeranilor. Proprietarii de moșii păstrează în alor deplină stăpănire zidirele de hanuri și cărcimne, și alte aseminea construcțiuni făcute cu cheltueala lor care s'ar afla în cuprinsul vetrilor satelor și a pămănturilor devenite proprietate a țeranilor. Ei păstrează aseminea și dreptul de a face în ele orice speculațiuni învoite de lege, avăndu însă a plăti dările statornicite și care s'ar mai statornici în folosul Statului sau al comunelor, și cu restricțiunea prevăzută la art. 34 Ș, din aceasta lege. Art. 6 La moșiile unde țeranii nu posedă pămănturi în cuprinderea așezămintelor rurale astăzi esistente, ci unde ei în puterea de îneceli, esploatează unumai șare numeru de fălci sau de pogoane, de cătu acele prevăzute de legile esistinte, avăndu ei și mai multe vite de cătu 4 boi, la aseminea moșii, proprietarii nu suntu datori a lăsa în proprietatea țeranilor, decătu numai locurile acordate de legi pentru unu țeranu cu patru boi și o vacă. Art. 7. La moșiile unde din cauza strămtoarei pămănturilor, țeranii nu au locurile legiuite, proprietarii nu suntu datori, pe lăngă locul casei cu îngrăditură, a le da mai multu decătu 2 treimi din intinderea locurilor cultivabile, adecă din pășune, fînațe, și arătură. În totu cazul însă țeranii nu potu fi stremutați din locurile cuprinse de case și îngrăditurile lor. La aseminea moșii însăși proprietarii nu priimescu despăgubire, de cătu o analogică scădere. Art. 8. Căți din locuitori prin sate supusă clăcei, nu suntu clăcași, și prin urmare nu au pămănturi de hrană, mărginiți fiindu numai în locul caselor și al îngrăditurilor lor, aceștia devinu proprietari numai pe acestu loc. Proprietarii priimesc de la aceștia o despăgubire directă de 2 galbeni, sau monedă națională corespunzătoare, pentru o întindere de locu ce nu trece zece prăjini sau 400 st. patrați. Art. 9. Vetrile satelor, islazurile (imașele) și locurile de fînațe și de arătură trecute în proprietatea țeranilor se vor hotărnici și petrui despre celelalte locuri rămase în stăpănirea absolută a proprietarilor de moșii. Doi ingineri topografi se rănduescu pentru fie-care județu, spre a dirige și a activa lucrarea de mai sus. Art. 10. Acolo unde locurile de pășune, fănațe și arături trecute în proprietatea țeranilor suntu împrăștiate în mai multe părți, ele se vor întruni precătut cu putință. Această lucrare se va face prin comisiuni de comasațiune alese de cătră respectivii proprietari de moșii și autoritățile comunale. La caza de neînțelegere comisiunile de comasațiune vor alege unu superarbitru. La neînțălegere asupra numirei acestuea, unu menbru al comitetului permanentu alu județului trasu la sorți este de dreptu superarbitru la asemine comisiuni. La comasarea pămănturilor se ea in privire nu numai întinderea, dar și calitatea pămăntului. Art. 11. Fie-care țeranu devenitu proprietariu prin această lege, poate închiria, ipoteca și vinde proprietatea sa. Elu poate aseminea a o trece prin diată sau fără diată. Insă în cei d'întăiu douăzeci de ani după promulgarea acestei legiuiri, vănzarea sau dăruirea unor aseminea pămănturi nu se va putea face decăzu în favoarea altor săteni ce nu ar avea proprietate rurală. Art. 12. Dreptul ce luau țeranii la moșiile de munte, sau și aiurea, după legile în vigoare (legea muntelui din Moldova art. 44 a