Tribuna, septembrie 1884 (Anul 1, nr. 112-135)

1884-09-11 / nr. 119

Pag. 474 d-lui G­recch­i i se va lua exequatura. S’a şi trimis o notă în această privinţă gu­vernului italian. Alegerile în Croaţia s’au terminat. Resultatul este următorul: 39 aderenţi ai partidului naţional, 30 Şerbi, 24 Starce­­viciani, 13 independenţi, 3 sălbateci. Greco­­orientalii cari nu aparţin clubului sârbesc nu sunt socotiţi ca Şerbi. în total par­tidul guvernamental a câştigat 18 locuri şi a perdut 15, independenţii au câştigat 5 şi au perdut 7, Starcevicianii au câş­tigat 11 şi au perdut 4, sălbatecii au câştigat 1 şi au perdut 8, în Samobor se va face balotagiu. Speranţa indepen­denţilor cum că vor fi aleşi conducătorii lor Derencin şi Voinovici, nu s’a îm­plinit. Guvernatorul Rumeliei Orientale a disolvat adunarea provincială. Causa disolvărei este că comitetul permanent al adunărei provinciale, prin oposiţia siste­matică care o face guvernului, împedecă foarte mult mersul regulat al lucrurilor, în sferele oposiţionale se vorbesce că di­­solvarea s’a făcut în urma influenţei ru­­sesci. Regularea graniţelor între Muntene­­gru şi Turcia nu mai are nici un sfîrşit. Turcia doresce din toată inima să facă să dispară odată această cestiune, dar Alba­nezii cari sînt obiectul tocmelei, îi trag dungă peste socoteală. Mai­­filele trecute comisiunea de delimitare a h­otărît să se anecteze câteva locuri la Montenegru, au­zind însă Albanezii despre aceasta, au ho­­tărît să nu cedeze cu nici un preţ şi s’au sculat cu armele. Excese în Croaţia. Pe timpul alegerilor de deputaţi pentru dieta Croaţiei a fost recultată puterea militară, în urma întrevenirei forţei armate, alegerile au de­curs în pace. Din deosebite locuri se comunică mai multe excese întâmplate după ale­geri. Ziarului „Narodne No­vine“ i se scrie din Zengg că partizanii ministrului sunt expuşi la terorisări din partea partidului contrar. O faşi­­­adă bine organizată şi flăcăii atacă cetăţenii pe stradă strigând: „Ştreang pentru maghia­­roni! în frigare cu ei!“ Cetăţenii sunt ameninţaţi cu bătae şi omor, li se face Ziua mare „sari-vari“, le sparg feres­­trile, li se sdrobesce în case tot ce se poate strica. Proprietarii caselor sunt siliţi se fugă cu familiile lor, fiiindcă n’au nice un scut, de­oare­ce şi pri­marul e Starcevician. Din Sumia se scrie că ţeranii aţîţaţi de Starceviciani, au închis comisiunea de alegere calea punând de-a curmezişul drumului cinci care. A întrevenit o patrulă militară care a deschis calea, dar numai cu bătae a putut isbuti. Cu această ocasiune notarul comunal a fost rănit de moarte şi mai mulţi inşi mai uşor. Ţeranii erau bine armaţi; voiau se facă întrebuinţare de arme încă la alegere, dar au fost împedecaţi de miliţie, în noaptea de 19 spre 20 Septemvrie nu s’au întâmplat excese şi în Agram. Unui cetăţean i s’au spart ferestrile. Cetăţenii şi oficialii, cari au votat cu guvernul, sunt insul­taţi pe strade. în aceea noapte, s-au făcut mai multe arestări. De-a lungul oraşului umblă numeroase patrule militare bine armate. „Narodne Novine“ desminte scriea co­municată de „Pozor“, că cardinalul Mihailovici ar fi dat pentru corteşiri 5000 fl. Din R a s i n­n­e se comunică ziarului „Sloboda“ că ministrul Be­­decovici a fost ales cu 59 voturi în contra lui Steiner, din partidul dreptului, care a căpătat numai 42 voturi. La locul de alegere a fost proclamat de candidat David Starcevici, acesta a respins însă candidatura recomandând pe Steiner, un evreu. Prin aceasta Starcevici a voit să arete poporului că el nu face deo­sebire de religiune ci sprijinesce pe om­ și cine dacă nu mai e Croat de omenie. îndată după ce Starcevici a respins candidatura, presidentul ’i-a intencis să mai vorbească și ’l-a excortat cu gendarmeria de la locul de alegere. La redacţiunea Ziarului „Sloboda“ s-a făcut o cercetare pentru un articol apărut în numărul de joi, redactat în un mod revoltător şi agitator fără precedenţă. Manuscriptul a fost în sfîrşit aflat şi redactorul Krajacs, fratele fostului deputat Krajacs, carele a negat la în­ceput, dar mai târziu a recunoscut că dînsul e scrietorul numitului articol, a fost arestat con­form § 166 alin. 4 de teamă de a nu se repeti fapta condemnabilă. Tribunalul a confirmat arestarea. TRIBUNA Politica rusească în Orient. „Allgemeine Zeitung“ din München publica următorul articol asupra politi­cei viitoare rusesci în Orient, re­­sultând din întrevederea celor trei îm­păraţi : întrevederea împăratului Austriei cu Ţarul, care a devenit acum un fapt îndeplinit, a arun­cat o mare umbră în Europa. Servindu-ne de limba astronomilor, putem zice că vârful conului de umbră atingea Europa centrală deja în pri­măvara aceasta, când ataşatul militar rus în Viena, d. de Kaulbars, la întoarcerea sa din Petersburg, a fost primit în audienţă particulară de împăratul, ceea­ ce trebuia se se considere ca o probă, că avea se îndeplinească un mandat spe­cial al suveranului seu. Intr’adever el avea mi­siunea se exprime împăratului Francisc Iosif do­rinţa Ţarului de a ave o întrevedere cu dînsul. Dorinţa aceasta a găsit un echou simpatic la curtea austriacă, şi a fost îndată admisă în prin­cipiu. Negocierile însă au fost lungi în privinţa circumstanţelor execuţiunei şi a locului şi datei. Data întrevederei a fost lăsată aprecierei împă­ratului, în fine se primi şi locul pe care îl pro­puse guvernul rusesc pentru întrevedere. Con­form etichetei între suverani ar fi trebuit ca Ţa­rul, ca suveran mai tinăr şi mai nou, să salute pe împăratul Austriei pe teritorul austriac, de­­oare­ce această întrevedere era să fie cea din­­tâiu între ambii suverani, de când s’a suit pe tron Alexandru III. Dar, precum se poate lesne înţelege, Austria nu insista pentru a lua asupra sa greaua răspundere pentru siguranţa şi viaţa monarchului rus, răspunderea, care ar fi căzut neapărat asupra poliţiei austriace, cât timp ar fi rămas Ţarul pe teritorul austriac. De aceea îm­păratul Francisc Iosif se duce pe pământul ru­sesc, şi se face într’un castel al Regilor poloni întrevederea, care va fi decisivă pentru politica viitoare a ambelor imperii. O mare parte, poate chiar cea mai mare parte a opiniunei publice în Austro-Ungaria este contrarie unei reînoiri a situaţiunei, pe care Aus­tria a avut’o faţă cu Rusia în deceniul anterior şi care a apăsat aşa de greu asupra politicei austriace în Orient. Mai cu seamă presa ungară arată sentimente foarte puţin entusiaste în co­­mentariile sale asupra întrevederei. Nu contes­tăm că ea face bine de a preveni contra unei reînoiri a alianţei celor trei împăraţi, dar nu cre­dem că există acest pericol. Mai multe împregiu­­rări diferesc a fi de acele, cari au influenţat politica comitelui Andrássy în deceniul precedent: inti­mitatea cu Germania este mai mare, alianţa cu dînsa mai tare, politica Rusiei în Orient este mai bine cunoscută, şi credem că se vă realiza regula care Zi°e, că chiar dacă împregiurările nu s’au schimbat cu totul, resultatul trebue să se schimbe. Se va căuta şi se va găsi pentru în­ţelegerea stabilită o altă formulă. Vocile critice de peste Leitha (din Ungaria) nu ni se pare că admit până în ultimele lor consecinţe ideile pe cari le exprimă, ceea­ ce le-ar face să cadă în con­­tr­adicţiuni. De o parte, ele accentuează imposi­bilitatea bunelor relaţiuni între două State, cari nu numai că nu au nici o armonie în cestiunile cele mai vitale, ci contraste directe; de altă parte, tot ele constată, pentru­ că nu pot face altfel de vor se rămână credincioase adevărului, trebuinţa vină de pace pe care o simt popoarele monarchiei, şi care le face să considere ca un mare câştig asigurarea păcei cu puternicul vecin, chiar şi numai pentru un scurt viitor. Dacă contrastele sunt într’adever aşa de mari şi de profunde cum se spune, apoi nu rămâne nimic de făcut, decât resbelul, şi toţi cei cari nu vor sau nu pot să admită o împăcare ar trebui să lucreze pentru a ajunge acolo. Dacă însă nu voesc să recurgă la ultimele mijloace, trebue să lucreze a înlă­tura conflictele, şi dacă voinţa există, se va nasce şi putinţa. Precum s’a Z*3 deja de multe­ ori, Orientul este singurul obiect de conflict între Rusia şi Austria, ele se înţeleg sau se pot în­ţelege asupra tuturor celor alte puncte. Nu se pot înţelege şi în privinţa Orientului ? Am voi înainte de toate să ne ferim de ilusiuni. Rusia nu va schimba radical politica sa orientală şi nu va renunţa la influenţa ce o are în Orient. Nu se schimbă lesne o direcţiune ur­mată de aproape un secol şi jumătate, care pare a se apropia de scopul umtărit şi pentru men­ţinerea căreia s-au susţinut deja mai multe răs­­boaie mari. Nu vorbim aci de legăturile naţionale şi religioase între ţările balcanice şi Rusia şi pe cari, bine­înţeles, nu le va tăia poate nici­odată. Po­litica austriacă va trebui să ţină seamă de această împregiurare, şi nu ne îndoim că ori­ce om de stat în Austria ţine seamă de dînsa, dar de nu, iubirea Rusiei ’l-ar fi orbit. Insă ori­ce am zice despre Rusia, tot trebuie a se recunoasce că este un folos mare dacă Rusia admite, fie şi numai pentru puţin timp, principiele politicei conserva­toare. Nu există o sciinţă a politicei, singura maximă sănătoasă este de a lua la fie­care cas măsurile oportune. Singura întrebare este de a­cei cari sunt acele măsuri oportune. Ele trebuie totdeuna să fie dictate de un principiu, care nu se poate schimba după voinţă. Dacă Austria admite principiul conservator al menţinerei şi al protecţiunei situaţiunei actuale preste tot, prin urmare şi în Orient, nu trebuie să facă demer­suri, cari complică situaţiunea şi fac acut con­trastul latent; ea nu trebuie să pună foc minei, pentru singurul motiv că tot va lua foc odată. Dacă Rusia renunţă a continua politica sa agre­sivă în Orient, dacă ea admite, fie şi numai pentru câtva timp, o politică de abstenţiune, Austria poate şi ea să treacă cu vederea con­trastele, cari pot chiar să se micşoreze cu timpul. Dacă se dă Statelor nouă din peninsula balcanică timp pentru consolidare ele vor introduce un nou element pe scena politică, care, ca o figură în jo­cul de şah, poate schimba şi influenţa în multe feluri situaţiunea. Ungaria exprimă temerea că Rusia să pro­fite de posiţiunea favorabilă pe care şi-o asigură alipirea sa de alianţa austro-germană pentru a prepara o nouă acţiune pentru minarea posiţiunei Austriei în Orient; se poate recomanda oamenilor de stat austriaci de a fi prevăzători şi atenţi, trebuie însă să protestăm contra unor prepusuri exagerate. Nici politica rusească cât ar fi de slavă, nu poate să se compună numai din gândiri as­cunse şi din reserve. Şi apoi nu trebue a se uita că, ori­cât Germania şi Austro-Ungaria s’au arătat prevenitoare faţă cu Rusia, când ea a exprimat dorinţa unei apropieri, totuşi Rusia a fost aceea, care a exprimat mai ântâiu acea do­rinţă. Rusia a căutat să stabilească o legătură mai intimă cu celelalte puteri imperiale. Aceasta a provenit din motive temeinice. Bastionul ali­anţei celor două imperii, cu ravelinul italian, şi cu avant-posturile române şi serbe este o fortăreaţă puternică care nu se poate nici lua cu asalt nici ocoli. Diplomaţia principelui Bismarck întinse asu­pra Europei o reţea mare de alianţe, cine remâne în afară este în pericol de a remâne isolat. Rasa alianţei împăraţilor este conservatoare­, situaţiunile existente trebuesc menţinute şi apărate. Rusia soia toate acestea, ea scia ce facea când s’a unit cu acea politică conservatoare, care respinge ori­ce acţiune în Balcani şi voiesce să amâne soluţiunea cestiunei orientale, pănă când Statele unite de acolo vor fi putut să se desvoalte. Se poate zice că dl de Bismarck a pus condiţiuni, şi că Rusia le-a admis, după­ ce a examinat bine situaţiunea. Atitudinea Rusiei s’a schimbat de atunci în Orient. Nu mai poate nimeni să aibă prepu­suri pe dînsa şi să o acuse de gânduri rele as­cunse. Stabilirea de relaţiuni amicale, sub ori­ce formă ar fi între Rusia pe de o parte şi Austria şi Germania pe cealaltă, pot ave urmări aşa de bune pentru Europa, încât ne putem bucura de dînsa fără a amărî acea bucurie prin ferea ne­­încrederei. întâlnirea împăraţilor la Skiernieviţe după „Telegraful“ oficios dă nascere la mii şi sute de combinaţiuni, unele mai fantastice de­cât altele. Nesciindu-se exact despre ce e vorba, Zia­rele bâjbăe prin întunerec şi caută să dee în schimb cetitorilor proiecte de alianţă. Aşa, nu de mult, se vorbi despre o împătrită alianţă. Lăsând cu totul la o parte aceste ipotese, cari nu pot duce la nici un resultat practic, credem că e mai nimerit să expunem, fie şi în schelet, părerea noastră asupra întrevederei. E cunoscut de toţi antagonismul dintre Rusia şi Austro-Ungaria; cearta e pentru pre­­domnirea în Balcani, atât pe terenul politic, cât şi pe cel economic. Asupra resultatului final al acestui antago­nism am mai vorbit şi altădată; el nu poate duce la nimic, căci din chaosul oriental nu pot să nu iasă la lumina libertăţii mai curând sau mai târ’Ziu, popoarele ce zac azi în semi-barbarie. Dar, oricum ar fi, antagonismul există; face Rusia un pas în Asia centrală, Austria se mişcă, şi viceversa; fie­care mişcare e observată şi comentată, nici un cuvânt nu scapă. Şi în toate aceste Turcia joacă rolul inocenţei; ea dă, dă mereu, dă tot ce are, pănă îşi va da şi viaţa. O asemene stare de încordare nu poate da roade bune; discuţiunea, fie­ ce moment, de­generează în neînţelegere, în ameninţare, afară de aceasta, ori­ce acţiune comună pe terenul in­ternaţional, e imposibilă. Cancelarul german voi să curme încordarea şi actuala întrevedere a monarhilor e semn că a reuşit. Nu putem tăgădui că apropierea dintre Austro-Ungaria şi Rusia e un sorţ mai mult pentru liniştea Europei Cu toate aceste, din punct de vedere al concertului european — acest nenorocit concert pe care toţi îl plâng — nu s’a realizat nici un pas. în adevăr, prin apropierea celor două pu­teri slave, principiele internaţionale, sau mai bine zis respectul lor, nu s’a întărit câtuşi de puţin. Curentul de dispreţ al tuturor principielor de dreptate, egalitate şi frăţie, e tot aşa de pu­ternic ca şi înainte. Nr. 119 în locul lor, interesul particular dă direc­ţiunea, el singur predomnesce în relaţiunile in­ternaţionale, fără teren, fără frâu. Egiptul a căzut de două­ ori deja victimă acestui curent bolnăvicios. E probabil, că va căde şi a treia oară; cestiunea sănătăţii euro­pene asemenea a fost jertfită interesului par­ticular. Recunoscând deci foloasele apropierii dintre Austro-Ungaria şi Rusia, n’avem nici un cuvânt se aşteptăm reînviarea concertului european. Bădărănii maghiare, încetul cu încetul Maghiarii s’au stricat cu toată lumea şi mai ales în ţerile din Orient ei au ajuns a fi cel mai urgisit popor. Să le fie de bine ! — am zice poate, dac’ar fi vorba numai de ei; din nenorocire însă acest popor de oameni înfumuraţi şi lipsiţi de bunul simţ firesc representă ţara, în­deosebi noi Ro­mânii, porniţi, precum suntem spre desvoltare, dorim, ca ţara noastră să trăiască în bună înţe­legere cu ţerile vecine, pentru­ că în buna înţe­legere ni se garantează pacea, de care avem atâta trebuinţă. Pe o întindere foarte mare a hotarelor, de la Mitrovitz pănă la Dorna, suntem vecini cu Serbia şi cu România şi o parte însămnată din concetăţenii noştri au dar averi cu aceste două ţeri vecine şi îşi petrec mare parte din viaţa lor peste hotare. Cercurile guvernamentale de la noi recunosc şi ele importanţa comerciului nostru cu aceste două ţeri, dovadă e exposiţiunea pro­iectată pe anul viitor şi călătoria comitelui Zichy la Bucuresci şi Belgrad. De­sigur însă, dacă voim să ajutăm acest comerciu, trebue să cul­tivăm amic­a cu România şi Serbia, pentru­ ca să fim întîmpinaţi în aceste ţeri cu bunăvoinţă, fără de care întreţinerea relaţiunilor comerciale e peste putinţă. De când însă Maghiarii stăpânesc situaţiunea la noi în ţară, atât în România, cât şi în Serbia s’a produs un curent duşmănesc faţă cu patria noastră şi pretutindenea în aceste ţeri suntem în­tîmpinaţi ca niste rău-voitori şi trebue să ne luptăm cu cele mai mari greutăţi. De aceea călătoria Principelui de coroană în Orient a produs o viuă bucurie în toată ţara. Primirea simpatică ce i s’a făcut Augustei pe­­rechi la Bucuresci şi la Belgrad, a deşteptat pre­­tutindenea speranţa, că de aici înainte relaţiunile noastre cu ţerile din Orient nu vor mai suferi ca pănă acum. Cu atât mai vină trebue să ne fie mulţu­mirea, că Augusta păreche princiară face o nouă călătorie în România, ca să petreacă câteva zile la castelul Peleşului, căci bunele relaţiuni stabi­lite între Regele României şi viitorul nostru Monarch, nu pot să aibă decât urmări binecu­vântate în ceea ce privesce desvoltarea pacinică a populaţiunilor dela hotarele orientale ale Mo­narchiei. Se vede însă, că pe Maghiari îi supără aceste relaţiuni bune. Unul dintre literaţii Maghiari mai celebri, D-l Coloman nobil de Mikszáth, face într’un Ziar maghiar din Budapesta descrierea unei conver­­saţiuni ce a avut în timpul unui dejun cu co­rniţele Zichy asupra impresiunilor călătoriei sale la Bucuresci şi Belgrad. Maghiarii sunt de felul lor un popor, pentru noi Arienii din Europa, cam excentric. Ori cât de excelente, bucatele lor pipărate, nu ne priesc; ori cât de frumos, csárdásul lor ne pare cam exotic, e ceva ce ne pune în nedu­merire în toată firea lor. Tot astfel şi gluma lor ne pare bădărană, şi „spiritul“ lor adeseori ne face impresiunea înjurăturilor cocişesci. Comunicăm descrierea făcută de D-l Mik­száth drept un specimen de asemenea spirit ce nouă, Europenilor, ne pare bădărănie. E corniţele Zichy, nobilul comite, aristo­cratul, e magnatul maghiar care vorbeşce, omul trimis de guvern în misiune pe la curţi străine: „E însă un scandal ... un adevărat scandal, că la noi nimeni nu sprijinesce industria . . . Iată o sticlă de Bock, cine o începe? Are se fie lucru minunat, când aceste mici verişoare se vor stabili aici în câte un pavilon, drept dovadă, că tot noi suntem domnii aici în partea lo­cului. Să trăiască confederaţiunea danubiană. Apropos!— am fost la regele Milan. S’a împrietenit numai­decât cu mine. Un băiat bun. Era şi servitorul meu de faţă. Un băiat frumuşel. A şi făcut impresie asupra Regelui şi chiar atunci dimineaţa m’a întrebat: „D-l acesta face şi el parte din suita D-tale?“ — „Aha! — huszar­ul meu!“ — „Aha!“ — grăi şi Maiestatea Sa. Simţii, că m’a înţeles, în urmă înse am simţit, că nu m’a înţeles, căci servitorul mi se

Next