Tribuna, septembrie 1884 (Anul 1, nr. 112-135)

1884-09-16 / nr. 123

Anul I Sibiiu, Duminecă în 16/28 Septemvrie 1884 Nr. 123 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 luna 85 cr., 10 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., Va an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România ?i străinătate. Apare în fiecare di de lucru Vi an 10 fr., Va an 20 fr., 1 an 40 fr Insertiunile 3 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. _____ fi Se prenumeră şi la poşte şi librării. In ii ii mei costă 5 cf. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 15 Septemvrie st. v. Dieta s’a deschis şi în dilele aceste îşi va începe lucrările. Judecând după situaţiunea generală a ţerii şi după hotă­­rîrile luate de guvern, nici una dintre dietele ce s’au într’unit dela 1866 şi pănă astăzi n’a avut să resolve cestiuni atât de grele ca cea actuală, în Croaţia situaţiunea devine din dli­en­­ţi mai acută, şi măsurile excepţionale proiectate de guvern sânt destulă dovadă, că şi în alte părţi ale ţerii relaţiunile sânt încordate. Dacă dar pân’acum dietă şi guvern s’au putut uni, ca să resolve cestiuni de natură pacinică, privitoare la mersul ad­­ministraţiunii publice, la instrucţiune, la viaţa economică şi în genere la desvolta­­rea şi consolidarea ţerii, acum deputaţi şi miniştri se află faţă cu cea mai grea pro­blemă în viaţa publică şi trebue să se unească asupra mijloacelor menite a men­ţină ordinea publică, pe care atât guver­nul, cât şi opinia publică maghiară o crede ameninţată. Luptele parlamentare vor fi de astă­­dată pe cât de interesante, pe atât de animate. A Ni se pune de sine întrebarea, care va fi şi care trebue să fie posiţiunea de­putaţilor români în aceste lupte. Din nenorocire pentru noi şi pentru ţară, micul grup de deputaţi români se împarte şi el în mai multe grupe şi mai mici şi îşi perde prin aceasta toată impor­tanţa în viaţa parlamentară a patriei noastre. Dacă un singur om ar representa în dieta Ungariei cele trei milioane de Ro­mâni, glasul acestui singur om ar cum­­peni potrivit cu importanţa elementului român în viaţa statului ungar. îndată însă ce sânt doi ori mai mulţi şi nu se pot uni asupra unei comune linii de con­duită, ei se nimicesc ca factori politici unul pe altul. Căci vorba e totdeauna să se scie ce simt, ce gândesc, ce vor Românii, care sânt h­otărîrile lor în îm­­pregiurările date şi faţă cu cestiunile puse la ordinea chilei, dar aceasta nu se poate sci, dacă unii dintre representanţii lor se pronunţă într’un fel, iar alţii într’altul. Putem susţine cât ne place, că sin­guri deputaţii aleşi pe basa programului stabilit în conferenţa de la Sibiiu representă opinia publică română şi că singuri ei sânt oamenii de încredere ai Românilor; ori­cât de adevărat ar fi însă aceasta, de­putaţii, care n’au fost aleşi pe basa acestui program, au şi ei glas în dietă, au şi ei cel puţin aparenţele dreptului de a vorbi în numele nostru, şi nu putem pretinde, ca să nu puie temeiu pe­­fişele lor aceia, care sânt înclinaţi a pune. Aceasta cu atât mai vîrtos, cu cât sânt între dînşii şi oameni de valoare nediscutată. De aceea înţelegerea între deputaţii români este un lucru impus de situaţiune şi credem că cea dintâiu datorie a lor este de a face o încercare sinceră şi se­rioasă pentru stabilirea acestei înţelegeri, căutând un teren comun, pe care se pot întâlni cu toţii, o linie de conduită, pe care cu toţii pot s’o adopteze. Şi dacă dintr’o parte şi dintr’alta do­rinţa de apropiere va fi sinceră, înţelegerea va resulta de sine. Terenul comun e dat în partea co­mună a celor două programen. Este un lucru, asupra căruia toţi Ro­mânii se unesc: voim să ne asigurăm con­­diţiunile de pacinică desvoltare cu mijloace pacinice. Care anume sânt aceste condiţiuni ? Le stim cu toţii. Asupra lor de asemene sântem uniţi. » Asupra unui singur punct esenţial nu ne-am putut încă înţelege: programul sta­bilit la Sibiiu cere autonomia Transilvaniei drept garanţie, că legile vor fi respectate, iar cel de Budapesta renunţă la această garanţie. Un alt punct mai puţin esenţial, dar de o foarte mare importanţă practică şi actuală este, că aderenţii programului de Sibiiu nu sânt dispuşi a sprijini decât un guvern, care ne asigurează condiţiunile de desvoltarea pacinică, iar aderenţii pro­gramului de Budapesta sânt gata să spri­­jinească pe guvernul actual, aşteptând, ca drept echivalent al sprijinului dat să ni se asigure condiţiunile de desvoltare, înţelegerea se va pută dar stabili, dacă atât unii, cât şi alţii dintre deputaţii ro­mâni, ţiind seamă de situaţiunea actuală, vor renunţa deocamdată a accentua punc­tele de vedere, în privinţa cărora nu se pot uni. Şi această renunţare momentană cre­dem noi, că este impusă de situaţiune. E vorba să i se acorde guvernului ni­şte puteri extraordinare, pe care şi le crede neapărate pentru menţinerea ordinei publice. Dacă dorim în adevăr pacea şi sânt în adevăr neapărate pentru menţinerea ei aceste puteri, atunci trebue să ne unim şi noi cu aceia, care le acordă, însă le putem acorda numai în caşul, când ele, cât pentru noi în deosebi, sânt de prisos. Prin aceasta atitudinea noastră e precisată: îndată ce ni se vor fi asigurat nouă condiţiunile de desvoltare pacinică, putem şi noi să admitem, că este în in­teresul ţării, ca ordinea să fie menţinută chiar şi cu mijloace extraordinare. Câtă vreme însă noi înşine ne simţim jigniţi în desvoltarea noastră, trebue să avem con­­sciinţa nemulţumirii noastre, şi să ştim, că nu prin mijloace violente se menţine ordinea socială, ci prin satisfacerea legiti­melor interese de desvoltare ale tuturor elementelor constitutive ale statului. Când dar guvernul cere puteri extra­ordinare, noi nu putem avă decât respun­­sul. Dă-ne înainte libertatea de desvoltare şi noi îţi vom da, nu puteri extraordinare, ci autoritatea, care te va scuti de necesi­tatea de a recurge la mijloace extraordinare. La acest „dă-ne!“ se mârginesce, se credem noi, votul deputaţilor români în actuala dietă. Toţi într’un glas ei trebue să-­şi dee silinţa de a convinge pe guvern şi pe dietă, că Românii nu pot suporta actuala stare de lucruri, că este în interesul ţerii, ca să se puie capăt nemulţumirii lor şi că în deosebi faţă cu dînşii recurgerea la măsuri extraordinare nu poate să aibă decât niste urmări sinistre, zguduirea socială, pe care noi voim s-o evităm. Asupra acestui rol pot să se unească toţi deputaţii români. Treaba dietelor nu este să acorde puteri extraordinare, ci să creeze aşertă­­mintele, prin care ele înceată a mai fi necesare. Organul principal al guvernului Ro­mâniei, ,, Voinţa naţională“ întimpină ve­nirea Alteţelor Lor a principelui şi a prin­cipesei de coroană cu următoarele cuvinte puse în fruntea foii. A.fi AA. LL, archiducele Rudolf şi archi­­ducesa Ştefania, moştenitorii coroanelor austro­­ungare, vor fi oaspeţii MM. LL. Regele şi Re­gina României, în castelul Peleş. Această vizită făcută suveranilor noştri, în urma întrevederei celor trei împăraţi, este pentru România îndoit binevenită; de-o parte, ne probează amicia şi stima ce domnesce între curtea noastră şi cea din Viena; de altă parte, ne asigură că întrevederea de la Skiernieviţe a garantat şi mai mult pacea Europei. Juna păreche imperială păşesce pragul castelului Peleş în mână cu simbolul păcei, cu ramura de măslin. De aceea ţara întreagă cu bucurie şi recu­­noscinţă salută pe auguştii oaspeţi dela Sinaia, strigând: Bine aţi venit, soli ai păcei şi armoniei! întrevederea dela Skiernieviţe. Organul oficial rusesc pentru regatul Po­loniei, „Varşavskiy Dnevnik“, în faţa nenumă­ratelor, feluritelor şi neexactelor combinaţiuni fă­cute de către organele diverselor state europene în privinţa întrevederei de la Skiernieviţe, găsesc de cuviinţă a înregistra aceste combinaţiuni ale diverselor organe din Germania, Austro-Ungaria, Francia şi Englitera şi a face observaţiuni „co­respunzătoare faptelor“. Mai nainte de toate foaia oficială din Var­şovia trece în revistă presa germană şi exprimă deplina sa satisfacţiune pentru atitudinea ei. „Presa germană“, Zice între altele organul gu­vernului rusesc, „a vorbit despre întâlnirea celor trei împăraţi cu cea mai mare simpatie, salutând această întâlnire ca o nouă şi trainică garanţie de pace fără nici o restricţiune mentală, fără alusiuni pe care le ar fi făcut Rusia pentru pri­mirea ei în alianţa austro-ungaro-germană. Mai puţin mulţumită este foaia oficială din Varşovia de presa liberală germană din Austria, invinuindu-o de a dreptul că a făcut alusiuni de natura celor de mai sus. „Presa liberă germană din Austria“, continuă numitul Zer, „a fost foarte bogată în asemene alusiuni, căutând să dovedească încă din momentul visitelor dlui Giers la Varzin şi Viena, că Rusia voiesce să se apropie de cele două imperii vecine şi că această apro­piere nu este posibilă decât dacă Rusia va rea­­nunţa la politica ei răsboinică şi dacă va înceta antagonismul dintre Rusia şi Austro-Ungaria în peninsula balcanică cu ajutorul unui modus vi­vendi, prin care s’ar înlătura ifluenţa rusească asupra tinerelor state din peninsula balcanică, create în puterea tractatului din Berlin. Organul rusesc Zice că această părere a presei austriace este tot atât de greşită, pe cât de neîntemeiată este temerea exprimată cu ocasiunea întrevederei celor trei împăraţi, cum că învoiala făcută la Skier­nieviţe şi intrarea statului autocrat în alianţa austro-germană ar pute influenţa în spirit re­­acţionar asupra politicei interne a Cislaitaniei şi ar pute submina bazele libertăţii constituţionale. Nemţii austriaci pot fi liniştiţi căci măsurile ce s’au stabilit cu ocasiunea întrevederei în contra tendinţelor elementelor internaţionale, revoluţionare şi anarchiste nu vor fi nici cât de puţin simţite de cătră liberalii iubitori de libertate, nici într’un cas însă mai simţite decum este starea escepţio­­nală pentru Viena şi împregiurime proclamată de guvernul austriac din propria sa iniţiativă. Cu privire la această cestiune s’a înşelat aşa dar presa liberală germană din Austria, dar încât privesce cestiunea polonă, a nimerit-o, „căci în Skiernieviţe s’a vorbit în adevăr despre Poloni şi despre pretenţiunile şi încă în sens nefavorabil pentru Poloni. A trecut vremea, când întreaga opiniune publică din Europa de vest condamnă pe Rusia din pricina Polonilor şi a Poloniei; procesul Kraszewski şi discursul lui Dzieduszycki şi-a deschis och­ii Europei de vest“. „Presa polonă din străinătate, vezi bine, a întimpinat cu duşmănie şi consternaţiune în­trevederea celor trei împăraţi. De asemenea presa maghiară rusofobă a exprimat temerea că apropierea Rusiei monarchice autocrate de Austro- Ungaria va nimici liberalismul unguresc“. Această temere a presei unguresci, foaia oficială din Varşovia o declară tot atât de neîntemeiată ca şi aceea a presei liberale germane din Austria. Şi Nemţii şi Maghiarii, Zice numitul Ziar, P°t fi liniştiţi în această privinţă. De asemenea pot fi liniştiţi Francezii, pentru­ că la Skiernieviţe nu s’a hotărît nimic contra Franciei; din contra s’au luat hotărîri, în puterea cărora combinaţiunea politică, spre care Francia gravitează din ce în ce tot mai mult, se va pute întări în mod considerabil. „Apro­pierea celor trei împerii“, încheie numita toate observaţiunile sale în privinţa Franciei, „în îm­­pregiurările actuale nu poate să dee decât re­­sultate favorabile pentru Francia“. Altfel stau lucrurile când este vorba de Englitera. Deşi majoritatea Ziarelor engleze de­clară că Englitera nu se teme de urmările în­trevederei de la Skiernieviţe, totuşi acestea în anumite împregiurări pot deveni neplăcute pentru Englitera. „De temut, ce-­i drept, nu este ni­mic de temut; nimenea nu plănuesce nimic contra Engliterei, dar urmarea firească este că Engliterei, în faţa nouei grupări a puterilor,­­ va fi mai greu de a escamota Egiptul. La sfîrşitul articolului, „Varşavsky Dnev­nik“, în faţa certei ce se urmează în presa eu­ropeană spre a se şti cine a luat iniţiativa sau mai bine zis cine a făcut invitarea la întreve­derea celor trei monarchi, declară în modul cel mai categoric, că n’a fost Rusia care a făcut in­vitarea, ceea ce se poate vedea destul de clar din împregiurarea că tinărul domnitor rus a fost visitat de un monarch cu mult mai bătrân pe pământ rusesc. „Ne mirăm foarte mult“ termină foaia din Varşovia, „că nici o foaie din străinătate n’a înregistrat această împregiurare atât de bătătoare la ochi, care chiar şi unui observator superficial, care privesce fără părtinire evenimentele, ar fi trebuit se-şi deştepte atenţiunea. întâlnirea a avut loc pe pământ rusesc; nu numai împăratul Francisc Iosif, dar chiar şi bătrânul împărat Wilhelm, decanul monarchilor din Europa, au fost oaspeţii domnitorului nostru. Acest fapt este atât de eloquent, încât nu mai are lipsă de nici un comentar. Noi îl relevăm ca pe un succes strălucit al politicei noastre, ca pe un succes.

Next