Tribuna Sibiului, octombrie 1969 (Anul 2, nr. 504-530)

1969-10-09 / nr. 511

R * în activitatea consiliilor populare Cerinţele şi opinia cetăţenilor - SEISMOGRAF AL UNOR NECESITĂŢI SOCIALE Consiliile populare, ca organe alese, investite cu dreptul puterii de stat, sunt cele mai în măsură şi au datoria, să cunoască şi să rezolve, în limitele legalităţii, ceea ce propun şi cer oamenii muncii, locuitori ai comunelor, oraşelor şi municipiilor. în convorbirea purtată cu Ionel Miclea, vicepreşedinte al Consiliu­lui popular al municipiului Mediaş, ne-am oprit la cîteva aspecte ale problemei enunţate în titlu, pe care le vom prezenta, în cele ce urmează, aşa cum se evidenţiază ele în activitatea consiliului res­pectiv. — La început am vrea să ştim cite ceva privitor la felul cum se pregătesc şi ce dezbat sesiunile Consiliului popular al municipiului Mediaş. — Ca forme principale de lucru, sesiunile se desfăşoară în baza le­gii de funcţionare a consiliilor populare. Cred insă că vă intere­sează mai puţin chestiunile de or­din „tehnic“, şi mai mult altceva. Conţinutul acestora ne este dat de anumite cerinţe sociale ce-şi fac apariţia în municipiul nostru. Ho­­tărîrile ce se iau trebuie să ducă — şi rareori se întîmplă altfel­­—­­la satisfacerea lor cît mai deplină. — Cum reuşiţi să cunoaşteţi ne­cesităţile despre care vorbeaţi ? — Există o multitudine de „ca­nale“ pe care ne parvin informaţii asupra a ceea ce trebuie făcut. De­putaţii, în­ primul rînd, sînt factori de bază prin care consiliul popu­lar înregistrează cerinţele şi opinia cetăţenilor. Tot prin ei se acţionea­ză în direcţia indicată de aceste ce­rinţe. Apoi, în sesiuni sunt invitaţi şi alţi factori care răspund pentru bunul mers al celor mai diferite compartimente de activitate (secre­tari ai organizaţiilor de partid de cartier, şefii serviciilor de specia­litate, conducători de întreprinderi şi instituţii, preşedinţi ai asociaţii­lor de locatari şi alţii). Deci, sesiu­nile dezbat nişte probleme cît se poate de realiste. Dar să exemplifi­căm. Au făcut (şi vor face) obiectul sesiunilor noastre: aprovizionarea şi deservirea populaţiei, sistemati­zarea localităţii, gospodărirea şi în­frumuseţarea municipiului ş.a.m.d. — Vin cetăţenii Mediaşului cu chestiuni de un interes atît de ge­neral cum ar fi, să zicem, sistema­tizarea ? — Bineînţeles că nu în forma în care sunt ele conturate în materia­lele ce se prezintă în sesiuni. Cel mai ades aceste chestiuni apar sub, forma unor interese particulare sau de grup (interesează, să zicem, o circumscripţie). Privindu-le atent, în multe dintre acestea poţi des­coperi germenii unor preocupări de perspectivă ale organelor de con­ducere locale. Aşa s-a întîmplat cu sistematizarea. Unii cetăţeni şi-au construit case pe terenuri neînca­drate în perimetrul oraşului. Au apărut, cu aceste ocazii, o serie de neplăceri şi neajunsuri. Analizînd mai aprofundat chestiunea s-a a­­juns la concluzia necesităţii unei reperimetrări, vechea delimitare fiind făcută arbitrar şi, cu atît mai mult, a devenit în prezent neco­respunzătoare. Am mai putea a­­minti problema alimentării cu apă, aceea a construirii unei policlinici sau întreţinerea igienică a unor rîuri prin contribuţie voluntară. Ba mai mult, sînt circumscripţii în care s-a creat o puternică opinie de masă în vederea respectării de către toţi cetăţenii a hotărîrilor promulgate de consiliul popular. — Sau altfel spus — păstrin­­du-ne în limitele discuţiei despre Mediaş — se ajunge de la „parti­cular“ la „general“. — Dacă vreţi, fie şi aşa, dar a­­dăugaţi că lucrurile se petrec şi invers. Adică, probleme de interes municipal devin chestiuni pe care cetăţenii le consideră ca fiind parte integrantă a propriei lor activităţi. TRAIAN SUCIU (Continuare în pag a II-a) Recent la Mediaş s-a desfăşurat simpozionul pe tema „Industria gazelor din România, realizări şi perspective“. Simpozionul a fost organizat de D.G.G.M. cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la descoperirea pri­mului zăcămînt de gaz metan din ţara noastră. Au participat specialişti de la Academia Republicii Socialiste Ro­mânia, Institutul de Fizică Ato­mică, Institutul de Proiectări şi Cercetări în domeniul gazelor şi din alte domenii ale ştiinţei, pri­vind gazele naturale, precum şi specialişti din cadrul D.G.G.M. In cadrul simpozionului dr. A. Vancea , membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, a prezentat lucrarea cu tema „Descoperirea gazului metan şi evoluţia cunoştinţelor geologice asupra bazinului Transilvaniei“. Au mai fost prezentate şi alte lucrări ca: „Distribuţia izotopică în zăcămintele de gaz metan“, de dr. L. Blaga de la Institutul de Fizică Atomică, „Aspecte tehnico­­economice ale utilizării energetice a presiunii de zăcămînt a gazelor naturale“ de conf. dr. ing. V. Pimsner de la Institutul Energetic, „Utilizarea diagrafiilor sonice în stabilirea unor parametri ai regi­mului de foraj“ prezentat de ing. I. Florea şi dr. inginer S. Iordache de la Comitetul de Stat al Geolo­giei, precum şi alte expuneri pre­ţioase care au fost exemplificate cu filme documentare. In ultima zi a simpozionului parti­cipanţîi au vizitat citevă" sche­le de gaz metan. Simpozion pe tema gazului metan in timpul unei ore de curs la Fa­cultatea de filologie şi istorie din Sibiu. Imagine din secţia a III-a me­canică a uzinei „Independenţa“ BIBI PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! ORGAN AL­ COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR­ JUDEŢEAN r­n..rrrr”­ „CHEMAREA TOAMNEI“, ediţia a II-a Organizată de către Consiliul municipal prin Comisia sport-tu­­rism cu participarea tuturor unită­ţilor din municipiul Sibiu şi co­munele suburbane, serbarea spor­­tiv-cîmpenească „Chemarea toam­nei“ are ca scop antrenarea unui număr cît mai mare de pionieri şi şcolari în practicarea exerciţiilor fizice în aer liber, călirea organis­mului prin factori naturali. între­cerile avînd un profund caracter aplicativ contribuie la dezvoltarea deprinderii calităţilor fizice. Serbarea va avea loc în ziua de duminică, 12 octombrie 1969, ore­le 10,00 la „Troiţa lui Mihai“ şi vor participa elevii claselor a Vil-a­­ a VIII-a. note CU SURIUI Şi CU STRAIŢA Parcă miroase a molimă. E o boleşniţă, ce mai. Una ce se întilneşte rar, însă tot se întil­­neşte. Are un nume deochiat: „Cu surţid şi cu straiţa“. Nu s-a mai auzit de aşa ceva!? Şi to­tuşi este. Am văzut, cum se spune, cu ochii mei. Şi încă, vă rog să mă credeţi, stau bine cu vederea. Dar staţi să vă poves­tesc toată tărăşenia. Treceam prin Bazna cu nişte treburi. Era aşa către lăsatul serii, cind soarele mai sărută o dată muchea dealurilor şi apoi, frânt de oboseală, se sloboade in cine ştie ce văgăună să-şi o­­dihnească razele. Mergeam, zic, pe drumul către cooperativa a­­gricolă şi numai ce văd, măi nene, grupuri de femei (vreo 14 de toate), ce se întorceau, bagsama de pe cimp, cu şurţu­­rile şi străiţile doldora. Ce-o fi avînd acolo, mă gîndeam, de atim­ă aşa de greu? Mă uit mai bine şi văd că nişte rotunduri le îmboldeau pînza străinii, ga­­ta-gata s-o rupă. M-am tot mi­nunat eu, dar .. . Pină la urmă am aflat că dînsele veneau de pe tarlalele cooperativei şi acolo, aşa, cum­­necum, le-a atacat molima aia, de a pune mina. Şi-au umplut „mijloacele de transport“ cu mere şi cartofi — care aparţi­neau întregii cooperative — şi s-au îndreptat mulţumite de re­coltă spre casele dumnealor. Şi să vedeţi dumneavoastră, au luat numai pe alese! Fără porţi, fără portiţe Se zice că gospodarul bun se cunoaşte de la poartă. Şi să ştiţi că e chiar aşa. Acum cîţiva ani cînd intrai în curtea C.A.P.­­ului din Racoviţa rămineai plă­cut impresionat de ordinea care domnea aici. Fiecare lucru la locul lui. Rinduială! Acum . ■ ■ Poartă, basta! Noroi, coceni, buruieni. Clădiri nevăruite, po­mi uscaţi, garduri lipsă! Lăzi, butoaie, cisterne, cutii. Murdă­rie. Cîţiva oameni care trec de dincoace dincolo împiedicîn­­du-se de lucruri zvirlite la în­­timplare. Contabil, casier, ingi­neră, medic veterinar care trec sau stau în fiecare zi pe la se­diu fără să observe neorinduia­­la. Preşedintele e foarte ocupat cu campania de toamnă, dar şi cu gospodăria personală. (îşi face omul casă). Mă rog, toţi sunt foarte ocupaţi cu fel de fel de treburi. Pe Ungă multele pe care le au de făcut ar putea să se ocupe puţin şi de aspectul curţii C.A.P.-ului. P.S. Situaţia­­ este aproape identică şi la C.A.P. Bazna. Aici se mai adaugă: nişte an­velope de tractoare, două re­morci intr-o rină și o cisternă sub care s-a făcut eleșteu de motorină. S. T. ANUL­­ Nr. 511 J­O­I 9 OCTOMBRIE 1969 4 PAGINI 30 BANII Valenţele unui oraş în ascensiune AGNITA Vechiul tîrg Agnita, de pe valea Hîrtibaciului, a devenit în zilele noastre oraş. In aşezarea cu o ve­che tradiţie meşteşugărească, se simte un iz puternic de reînnoire economică. Ceea ce contrastează puternic cu trecutul nu prea înde­părtat, este tocmai noul care răsare printre vestigiile de odinioară. O discuţie cu Gheorghe Lenghen, primarul oraşului, ne-a introdus în atmosfera de lucru a edililor locali. — Anul 1969 a fost pentru ora­şul Agnita un an de prefaceri în toate domeniile de activitate. Dacă vorbim de latura edilitară trebuie să relatez că în această direcţie ar fi obţinut rezultate mulţumitoare, nu însă pe măsura posibilităţilor noas­tre. Cu toate acestea oraşul a cu­noscut un spor de bună gospodă­rire marcată prin înfrumuseţarea lui generală. — Ce obiective aţi urmărit şi realizat ? — Aşa cum am spus se punea în mod practic problema scoaterii oraşului din „anonimat“. Cînd spun acest lucru mă refer la sta­rea lui de înapoiere urbanistică. Astfel în anul 1969 Agnita a cu­noscut, aş putea spune, un ritm alert în ceea ce priveşte lucrările edilitare. Accentul a căzut pe con­tinuarea construcţiilor de locuinţe din parcul 1 Mai. Cine trece pe a­­colo rămîne impresionat de frumu­seţea blocurilor de locuinţe, tip vile. Atractivitatea o dă tocmai sti­lul arhitectonic al noilor blocuri şi mai ales finisajul superior aplicat de constructorii întreprinderii ju­deţene de construcţii Sibiu, în săp­­tămîna care urmează vom recep­ţiona un nou bloc cu 20 de aparta­mente pe care le vom repartiza oa­menilor muncii. Am continuat în ritm alert cu înfrumuseţarea intră­rilor în oraş. S-au amenajat trotua­rele cu dale din beton, s-au creat spaţii pentru verdeaţă şi flori. Bineînţeles în această direcţie o contribuţie importantă au adus-o deputaţii şi cetăţenii care le-au în­grijit. O problemă care abia în acest an s-a rezolvat a fost mutarea li­niei ferate de trafic îngust din mij­locul oraşului. Prin terminarea construcţiei noii gări în afara ora­şului s- a creat posibilitatea scoate­rii liniei şi lărgirea străzii princi­pale. — Ce alte lucrări au mai stat pe agenda dv. de lucru ? — Fără îndoială că aria preocu­părilor noastre s-a lărgit şi spre alte probleme cu nimic mai prejos decit primele. Comitetul executiv al Consiliului popular a cheltuit bani şi pentru amenajarea noii rampe de reziduuri menajere, pen­tru o seră de mare capacitate. S-a lucrat intens în acest an la ştran­dul orăşenesc, vechi deziderat al locuitorilor, la modernizarea sate­lor ce aparţin de Agnita. Pentru toate lucrările efectuate s-a chel­tuit 140 lei pentru fiecare locuitor al oraşului. — Ce obiective vă prevedeţi în viitor ? — Ne frămîntă cîteva lucruri importante şi am dori ca organele judeţene să ne ajute. Este vorba, în primul rînd, de Casa de cultură a cărei construcţie s-a terminat re­cent. Cu toate acestea n-avem cu ce-o mobila. Se pare că inaugura­rea prevăzută în luna octombrie va întîrzia. Sperăm în ajutorul nepre­cupeţit al Comitetului de cultură şi artă şi al Casei de creaţie. Aş vrea să ridic pe rol un vechi deziderat al muncitorilor, în special al celor necăsătoriţi din fabricile agniţene, în oraşul nostru nu există o can­­tină-restaurant unde ar putea lua masa circa 2 000 de tineri. Am ce­rut ajutorul organelor de speciali­tate ale Consiliului popular jude­ I. NISTOR (Continuare în pag. a II-a) Citiţi in pagina a 3-a: HOTĂRÎRI ale Consiliului de Miniştri privind generalizarea expe­rimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor în agricultură Cu diverse ocazii s-a vorbit des­pre rolul aşezămintelor culturale în educaţia adulţilor. Eterogeni­tatea­ cerinţelor cărora trebuie să le facă faţă directorul unui ase­menea aşezămînt, prin manifestă­rile pe care le organizează, obligă la o studiere amănunţită a specifi­cului local, la­ o preocupare perma­nentă în acest sens, astfel incit graficul activităţilor pe care o uni­tate culturală le organizează in de­cursul unei perioade anumite de timp să înregistreze cu precizie de seismograf toate evenimentele care produc anumite schimbări în viaţa obştei, să le poată prevedea şi, eventualele manifestări nedo­­rite, să le poată chiar evita. Se ridică insă obiecţiunea că ori­ce manifestare s-ar organiza, chiar de cea mai bună calitate, nu va izbuti să satisfacă vitregul public auditor — subiect al procesului educaţional — tocmai din cauza caracterului eterogen al acestuia. Vom riposta că un astfel de dezi­derat este irealizabil: niciodată un singur fel de acţiune nu­ va izbuti să satisfacă totalitatea auditorilor. Scopul final al muncii culturale este de a satisface inntregul public­­subiect prin organizarea unei game variate de manifestări, fiecare cu grupul său de influenţă, cu con­diţia ca sferele de influenţă să se întrepătrundă în aşa fel incit la sfîrşitul perioadei de timp nece­sară desfăşurării tuturor manifes­tărilor propuse spre a fi organi­zate, toţi subiecţii să fie incluşi intr-o atare sferă. Vom desprinde în cele ce ur­mează cîteva categorii de activi­tăţi obligatorii de efectuat la ca­sele de cultură pentru atingerea scopului de care vorbeam — edu­caţia. O primă diversificare posibilă în munca de educaţie a adulţilor se poate face în preocupările deter­minate de deosebirile de sex ale acestora. Dacă numărul de unităţi social-culturale din municipiile ju­­deţului ar putea suplini activitatea caselor de cultură în acest sens, in celelalte oraşe, cu o populaţie re­­strînsă, pînă la 15 000 de locuitori, unde există un număr minim­­de şcoli, cinematografe etc. şi unde evenimentele culturale (turnee, festivaluri) sunt mai rare, casele de cultură sunt obligate să proce­deze la organizarea unor mani­festări speciale pe teme de edu­caţie în familie, cu sprijinul organi­zaţiilor obşteşti. Desăvîrşirea construcţiei socia­lismului în ţara noastră a deter­minat pe plan economic un avint deosebit al tuturor zonelor geo­grafice. Construirea unor noi uni­tăţi economice sau modernizarea celor existente a provocat o dife­renţiere deosebită în rîndurile subiecţilor sub raportul profesiunii acestora şi al preocupărilor lor profesionale, care grupează in ju­rul unor probleme de muncă cu un caracter oarecum restrîns, spe­cializat, un număr mic de subiecţi a căror principală trăsătură co­mună este identitatea preocupări­lor profesionale. Casa de cultură este astfel datoare să organizeze aşa numite activităţi de minigrup, activităţi specializate pentru un număr redus de persoane, strict legate de profesiunile subiecţilor, la care îşi vor aduce un aport deosebit cadrele înalt calificate de care dispune localitatea respectivă, precum şi alte cadre solicitate din localităţile-centru. Casele de cul­tură trebuie astfel să-şi îndepli­nească rolul de formare a gindirii economice a subiecţilor, oferin­­du-le cunoştinţe şi stimulîndu-le deprinderile şi aptitudinile prin axarea conţinutului activităţii lor pe specificul de producţie al zo­nei în care are loc activitatea. Activitatea caselor de cultură trebuie să ţină cont, de asemenea, de perioadele de campanii, orien­­tîndu-şi întregul potenţial spre reuşita acestora. S-ar părea însă că există o ca­tegorie de cadre cu o înaltă califi­care care s-ar include cu o oare­care greutate in sferele de educa­ţie postşcolară ale casei de cul­tură. Este vorba în special de ca­drele de intelectuali, unde nu se mai poate vorbi de o educaţie propriu-zisă postşcolară, ci mai de­grabă de o continuare a instruirii, dat fiind gradul lor de pregătire diferit. Se impune deci ca, la ce­rerea subiecţilor­ intelectuali, case­le de cultură să organizeze con­sultaţii ştiinţifice sa­u­ cercuri de învăţare a limbilor străine, excursii documentare sau alte ma­nifestări particularizate pentru a­­ceastă categorie de public. Se mai poate vorbi de diferen­ţieri ale muncii culturale in ra­port cu virsta şi obiectivele finale ale educaţiei. Astfel, acţiunile specifice dedicate copiilor şi tine­retului trebuie să vină în com­pletarea activităţii şcolilor, princi­palul factor educativ al tineretu­lui, casele de cultură adu­cîndu-şi contribuţia numai in ceea ce pri­veşte lărgirea orizontului cultural­­ştiinţific al maselor de elevi, adin­­cirea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite în şcoală, exercitarea de­prinderilor acestora. Altfel spus, casele de cultură trebuie să-şi or­ganizeze în aşa fel activitatea cu copiii şi tineretul incit să vină in completarea procesului de invăţă­­mînt. Principala datorie în acest sens a muncii culturale este rea­lizarea educaţiei comuniste a ti­neretului mai ales sub raporturile politic, etic şi estetic. Procesul de diversificare a mun­cii culturale trebuie să se desfă­şoare in mod organizat, în scopul urmăririi pas cu pas a realizărilor obţinute intr-o sferă sau alta, ast­fel incit planurile şi programele de activitate ale caselor de cultură să devină cerinţe obiective ale procesului educaţional. MIRCEA STANCIU m mm opinii Diversificarea activi­tăţii caselor de cultură Intîlnire cu scriitori bucureşteni Simbătă, 11 octombrie, la sediul cenaclului literar din Sibiu va avea loc o întîlnire a membrilor cena­clului cu un grup de scriitori bucureşteni, format din Virgil Ca­­rianopol, George Acsinteanu şi Eu­gen Cialîc — publicist. Tema dis­cuţiei care va avea loc cu această ocazie este Boema literară și tafe­­nelele literare de altădată.♦ -|-,r.ln,-rUJT,|rpy|^Mfci informaţii 99 • • •SIBIU ’69“ Mergînd pe linia nu vor fi stimulaţi deja. Cei interesaţi reluării unor acţiuni cu premii în obiecte se pot adresa res­cultural-artistice de şi distinşi cu diplo- ponsabililor cultu­succes, Consiliul ma de „cei mai buni municipal al sindi- interpreţi amatori catelor, în colabora- ai sezonului“, re­cu Comitetul mu- La această rau­­nicipal de cultură şi infestare iniţiată cu artă Sibiu vor orga- scopul descoperirii niza şi în acest an şi afirmării talen­­ti concurs a fes­­telor interpretative tival de muzică n- amatoare pot parti­­şoară intitulat „Si­­cipa tineri şi tinere bin ’69“. In urma con­cursului cei clasaţi pe primele trei locu­din toate întreprin­derile şi instituţiile sibiene, înscrierile de par­ticipare au început rali ai comitetelor sindicale din unită­ţile în care lucrea­ză. Excursii peste hotare Oficiul Naţional de Turism prin Agenţia judeţeană Sibiu a U.T.C. organizează pentru tinerii din judeţul Sibiu excursii la Belgrad şi Budapesta, în ambele excursii se va merge cu autocarul. Se prevede ca excursia la Belgrad să se facă între 9—12 noiembrie, iar la Budapesta între 15—19 noiembrie. Costul unei excursii se ridică la aproximativ 500 lei, din care se plătește transportul, masa, cazarea.

Next