Tribuna Sibiului, octombrie 1969 (Anul 2, nr. 504-530)
1969-10-09 / nr. 511
R * în activitatea consiliilor populare Cerinţele şi opinia cetăţenilor - SEISMOGRAF AL UNOR NECESITĂŢI SOCIALE Consiliile populare, ca organe alese, investite cu dreptul puterii de stat, sunt cele mai în măsură şi au datoria, să cunoască şi să rezolve, în limitele legalităţii, ceea ce propun şi cer oamenii muncii, locuitori ai comunelor, oraşelor şi municipiilor. în convorbirea purtată cu Ionel Miclea, vicepreşedinte al Consiliului popular al municipiului Mediaş, ne-am oprit la cîteva aspecte ale problemei enunţate în titlu, pe care le vom prezenta, în cele ce urmează, aşa cum se evidenţiază ele în activitatea consiliului respectiv. — La început am vrea să ştim cite ceva privitor la felul cum se pregătesc şi ce dezbat sesiunile Consiliului popular al municipiului Mediaş. — Ca forme principale de lucru, sesiunile se desfăşoară în baza legii de funcţionare a consiliilor populare. Cred insă că vă interesează mai puţin chestiunile de ordin „tehnic“, şi mai mult altceva. Conţinutul acestora ne este dat de anumite cerinţe sociale ce-şi fac apariţia în municipiul nostru. Hotărîrile ce se iau trebuie să ducă — şi rareori se întîmplă altfel—la satisfacerea lor cît mai deplină. — Cum reuşiţi să cunoaşteţi necesităţile despre care vorbeaţi ? — Există o multitudine de „canale“ pe care ne parvin informaţii asupra a ceea ce trebuie făcut. Deputaţii, în primul rînd, sînt factori de bază prin care consiliul popular înregistrează cerinţele şi opinia cetăţenilor. Tot prin ei se acţionează în direcţia indicată de aceste cerinţe. Apoi, în sesiuni sunt invitaţi şi alţi factori care răspund pentru bunul mers al celor mai diferite compartimente de activitate (secretari ai organizaţiilor de partid de cartier, şefii serviciilor de specialitate, conducători de întreprinderi şi instituţii, preşedinţi ai asociaţiilor de locatari şi alţii). Deci, sesiunile dezbat nişte probleme cît se poate de realiste. Dar să exemplificăm. Au făcut (şi vor face) obiectul sesiunilor noastre: aprovizionarea şi deservirea populaţiei, sistematizarea localităţii, gospodărirea şi înfrumuseţarea municipiului ş.a.m.d. — Vin cetăţenii Mediaşului cu chestiuni de un interes atît de general cum ar fi, să zicem, sistematizarea ? — Bineînţeles că nu în forma în care sunt ele conturate în materialele ce se prezintă în sesiuni. Cel mai ades aceste chestiuni apar sub, forma unor interese particulare sau de grup (interesează, să zicem, o circumscripţie). Privindu-le atent, în multe dintre acestea poţi descoperi germenii unor preocupări de perspectivă ale organelor de conducere locale. Aşa s-a întîmplat cu sistematizarea. Unii cetăţeni şi-au construit case pe terenuri neîncadrate în perimetrul oraşului. Au apărut, cu aceste ocazii, o serie de neplăceri şi neajunsuri. Analizînd mai aprofundat chestiunea s-a ajuns la concluzia necesităţii unei reperimetrări, vechea delimitare fiind făcută arbitrar şi, cu atît mai mult, a devenit în prezent necorespunzătoare. Am mai putea aminti problema alimentării cu apă, aceea a construirii unei policlinici sau întreţinerea igienică a unor rîuri prin contribuţie voluntară. Ba mai mult, sînt circumscripţii în care s-a creat o puternică opinie de masă în vederea respectării de către toţi cetăţenii a hotărîrilor promulgate de consiliul popular. — Sau altfel spus — păstrindu-ne în limitele discuţiei despre Mediaş — se ajunge de la „particular“ la „general“. — Dacă vreţi, fie şi aşa, dar adăugaţi că lucrurile se petrec şi invers. Adică, probleme de interes municipal devin chestiuni pe care cetăţenii le consideră ca fiind parte integrantă a propriei lor activităţi. TRAIAN SUCIU (Continuare în pag a II-a) Recent la Mediaş s-a desfăşurat simpozionul pe tema „Industria gazelor din România, realizări şi perspective“. Simpozionul a fost organizat de D.G.G.M. cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la descoperirea primului zăcămînt de gaz metan din ţara noastră. Au participat specialişti de la Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Fizică Atomică, Institutul de Proiectări şi Cercetări în domeniul gazelor şi din alte domenii ale ştiinţei, privind gazele naturale, precum şi specialişti din cadrul D.G.G.M. In cadrul simpozionului dr. A. Vancea , membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, a prezentat lucrarea cu tema „Descoperirea gazului metan şi evoluţia cunoştinţelor geologice asupra bazinului Transilvaniei“. Au mai fost prezentate şi alte lucrări ca: „Distribuţia izotopică în zăcămintele de gaz metan“, de dr. L. Blaga de la Institutul de Fizică Atomică, „Aspecte tehnicoeconomice ale utilizării energetice a presiunii de zăcămînt a gazelor naturale“ de conf. dr. ing. V. Pimsner de la Institutul Energetic, „Utilizarea diagrafiilor sonice în stabilirea unor parametri ai regimului de foraj“ prezentat de ing. I. Florea şi dr. inginer S. Iordache de la Comitetul de Stat al Geologiei, precum şi alte expuneri preţioase care au fost exemplificate cu filme documentare. In ultima zi a simpozionului participanţîi au vizitat citevă" schele de gaz metan. Simpozion pe tema gazului metan in timpul unei ore de curs la Facultatea de filologie şi istorie din Sibiu. Imagine din secţia a III-a mecanică a uzinei „Independenţa“ BIBI PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN rn..rrrr” „CHEMAREA TOAMNEI“, ediţia a II-a Organizată de către Consiliul municipal prin Comisia sport-turism cu participarea tuturor unităţilor din municipiul Sibiu şi comunele suburbane, serbarea sportiv-cîmpenească „Chemarea toamnei“ are ca scop antrenarea unui număr cît mai mare de pionieri şi şcolari în practicarea exerciţiilor fizice în aer liber, călirea organismului prin factori naturali. întrecerile avînd un profund caracter aplicativ contribuie la dezvoltarea deprinderii calităţilor fizice. Serbarea va avea loc în ziua de duminică, 12 octombrie 1969, orele 10,00 la „Troiţa lui Mihai“ şi vor participa elevii claselor a Vil-a a VIII-a. note CU SURIUI Şi CU STRAIŢA Parcă miroase a molimă. E o boleşniţă, ce mai. Una ce se întilneşte rar, însă tot se întilneşte. Are un nume deochiat: „Cu surţid şi cu straiţa“. Nu s-a mai auzit de aşa ceva!? Şi totuşi este. Am văzut, cum se spune, cu ochii mei. Şi încă, vă rog să mă credeţi, stau bine cu vederea. Dar staţi să vă povestesc toată tărăşenia. Treceam prin Bazna cu nişte treburi. Era aşa către lăsatul serii, cind soarele mai sărută o dată muchea dealurilor şi apoi, frânt de oboseală, se sloboade in cine ştie ce văgăună să-şi odihnească razele. Mergeam, zic, pe drumul către cooperativa agricolă şi numai ce văd, măi nene, grupuri de femei (vreo 14 de toate), ce se întorceau, bagsama de pe cimp, cu şurţurile şi străiţile doldora. Ce-o fi avînd acolo, mă gîndeam, de atimă aşa de greu? Mă uit mai bine şi văd că nişte rotunduri le îmboldeau pînza străinii, gata-gata s-o rupă. M-am tot minunat eu, dar .. . Pină la urmă am aflat că dînsele veneau de pe tarlalele cooperativei şi acolo, aşa, cumnecum, le-a atacat molima aia, de a pune mina. Şi-au umplut „mijloacele de transport“ cu mere şi cartofi — care aparţineau întregii cooperative — şi s-au îndreptat mulţumite de recoltă spre casele dumnealor. Şi să vedeţi dumneavoastră, au luat numai pe alese! Fără porţi, fără portiţe Se zice că gospodarul bun se cunoaşte de la poartă. Şi să ştiţi că e chiar aşa. Acum cîţiva ani cînd intrai în curtea C.A.P.ului din Racoviţa rămineai plăcut impresionat de ordinea care domnea aici. Fiecare lucru la locul lui. Rinduială! Acum . ■ ■ Poartă, basta! Noroi, coceni, buruieni. Clădiri nevăruite, pomi uscaţi, garduri lipsă! Lăzi, butoaie, cisterne, cutii. Murdărie. Cîţiva oameni care trec de dincoace dincolo împiedicîndu-se de lucruri zvirlite la întimplare. Contabil, casier, ingineră, medic veterinar care trec sau stau în fiecare zi pe la sediu fără să observe neorinduiala. Preşedintele e foarte ocupat cu campania de toamnă, dar şi cu gospodăria personală. (îşi face omul casă). Mă rog, toţi sunt foarte ocupaţi cu fel de fel de treburi. Pe Ungă multele pe care le au de făcut ar putea să se ocupe puţin şi de aspectul curţii C.A.P.-ului. P.S. Situaţia este aproape identică şi la C.A.P. Bazna. Aici se mai adaugă: nişte anvelope de tractoare, două remorci intr-o rină și o cisternă sub care s-a făcut eleșteu de motorină. S. T. ANUL Nr. 511 JOI 9 OCTOMBRIE 1969 4 PAGINI 30 BANII Valenţele unui oraş în ascensiune AGNITA Vechiul tîrg Agnita, de pe valea Hîrtibaciului, a devenit în zilele noastre oraş. In aşezarea cu o veche tradiţie meşteşugărească, se simte un iz puternic de reînnoire economică. Ceea ce contrastează puternic cu trecutul nu prea îndepărtat, este tocmai noul care răsare printre vestigiile de odinioară. O discuţie cu Gheorghe Lenghen, primarul oraşului, ne-a introdus în atmosfera de lucru a edililor locali. — Anul 1969 a fost pentru oraşul Agnita un an de prefaceri în toate domeniile de activitate. Dacă vorbim de latura edilitară trebuie să relatez că în această direcţie ar fi obţinut rezultate mulţumitoare, nu însă pe măsura posibilităţilor noastre. Cu toate acestea oraşul a cunoscut un spor de bună gospodărire marcată prin înfrumuseţarea lui generală. — Ce obiective aţi urmărit şi realizat ? — Aşa cum am spus se punea în mod practic problema scoaterii oraşului din „anonimat“. Cînd spun acest lucru mă refer la starea lui de înapoiere urbanistică. Astfel în anul 1969 Agnita a cunoscut, aş putea spune, un ritm alert în ceea ce priveşte lucrările edilitare. Accentul a căzut pe continuarea construcţiilor de locuinţe din parcul 1 Mai. Cine trece pe acolo rămîne impresionat de frumuseţea blocurilor de locuinţe, tip vile. Atractivitatea o dă tocmai stilul arhitectonic al noilor blocuri şi mai ales finisajul superior aplicat de constructorii întreprinderii judeţene de construcţii Sibiu, în săptămîna care urmează vom recepţiona un nou bloc cu 20 de apartamente pe care le vom repartiza oamenilor muncii. Am continuat în ritm alert cu înfrumuseţarea intrărilor în oraş. S-au amenajat trotuarele cu dale din beton, s-au creat spaţii pentru verdeaţă şi flori. Bineînţeles în această direcţie o contribuţie importantă au adus-o deputaţii şi cetăţenii care le-au îngrijit. O problemă care abia în acest an s-a rezolvat a fost mutarea liniei ferate de trafic îngust din mijlocul oraşului. Prin terminarea construcţiei noii gări în afara oraşului s- a creat posibilitatea scoaterii liniei şi lărgirea străzii principale. — Ce alte lucrări au mai stat pe agenda dv. de lucru ? — Fără îndoială că aria preocupărilor noastre s-a lărgit şi spre alte probleme cu nimic mai prejos decit primele. Comitetul executiv al Consiliului popular a cheltuit bani şi pentru amenajarea noii rampe de reziduuri menajere, pentru o seră de mare capacitate. S-a lucrat intens în acest an la ştrandul orăşenesc, vechi deziderat al locuitorilor, la modernizarea satelor ce aparţin de Agnita. Pentru toate lucrările efectuate s-a cheltuit 140 lei pentru fiecare locuitor al oraşului. — Ce obiective vă prevedeţi în viitor ? — Ne frămîntă cîteva lucruri importante şi am dori ca organele judeţene să ne ajute. Este vorba, în primul rînd, de Casa de cultură a cărei construcţie s-a terminat recent. Cu toate acestea n-avem cu ce-o mobila. Se pare că inaugurarea prevăzută în luna octombrie va întîrzia. Sperăm în ajutorul neprecupeţit al Comitetului de cultură şi artă şi al Casei de creaţie. Aş vrea să ridic pe rol un vechi deziderat al muncitorilor, în special al celor necăsătoriţi din fabricile agniţene, în oraşul nostru nu există o cantină-restaurant unde ar putea lua masa circa 2 000 de tineri. Am cerut ajutorul organelor de specialitate ale Consiliului popular jude I. NISTOR (Continuare în pag. a II-a) Citiţi in pagina a 3-a: HOTĂRÎRI ale Consiliului de Miniştri privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare şi majorarea salariilor în agricultură Cu diverse ocazii s-a vorbit despre rolul aşezămintelor culturale în educaţia adulţilor. Eterogenitatea cerinţelor cărora trebuie să le facă faţă directorul unui asemenea aşezămînt, prin manifestările pe care le organizează, obligă la o studiere amănunţită a specificului local, la o preocupare permanentă în acest sens, astfel incit graficul activităţilor pe care o unitate culturală le organizează in decursul unei perioade anumite de timp să înregistreze cu precizie de seismograf toate evenimentele care produc anumite schimbări în viaţa obştei, să le poată prevedea şi, eventualele manifestări nedorite, să le poată chiar evita. Se ridică insă obiecţiunea că orice manifestare s-ar organiza, chiar de cea mai bună calitate, nu va izbuti să satisfacă vitregul public auditor — subiect al procesului educaţional — tocmai din cauza caracterului eterogen al acestuia. Vom riposta că un astfel de deziderat este irealizabil: niciodată un singur fel de acţiune nu va izbuti să satisfacă totalitatea auditorilor. Scopul final al muncii culturale este de a satisface inntregul publicsubiect prin organizarea unei game variate de manifestări, fiecare cu grupul său de influenţă, cu condiţia ca sferele de influenţă să se întrepătrundă în aşa fel incit la sfîrşitul perioadei de timp necesară desfăşurării tuturor manifestărilor propuse spre a fi organizate, toţi subiecţii să fie incluşi intr-o atare sferă. Vom desprinde în cele ce urmează cîteva categorii de activităţi obligatorii de efectuat la casele de cultură pentru atingerea scopului de care vorbeam — educaţia. O primă diversificare posibilă în munca de educaţie a adulţilor se poate face în preocupările determinate de deosebirile de sex ale acestora. Dacă numărul de unităţi social-culturale din municipiile judeţului ar putea suplini activitatea caselor de cultură în acest sens, in celelalte oraşe, cu o populaţie restrînsă, pînă la 15 000 de locuitori, unde există un număr minimde şcoli, cinematografe etc. şi unde evenimentele culturale (turnee, festivaluri) sunt mai rare, casele de cultură sunt obligate să procedeze la organizarea unor manifestări speciale pe teme de educaţie în familie, cu sprijinul organizaţiilor obşteşti. Desăvîrşirea construcţiei socialismului în ţara noastră a determinat pe plan economic un avint deosebit al tuturor zonelor geografice. Construirea unor noi unităţi economice sau modernizarea celor existente a provocat o diferenţiere deosebită în rîndurile subiecţilor sub raportul profesiunii acestora şi al preocupărilor lor profesionale, care grupează in jurul unor probleme de muncă cu un caracter oarecum restrîns, specializat, un număr mic de subiecţi a căror principală trăsătură comună este identitatea preocupărilor profesionale. Casa de cultură este astfel datoare să organizeze aşa numite activităţi de minigrup, activităţi specializate pentru un număr redus de persoane, strict legate de profesiunile subiecţilor, la care îşi vor aduce un aport deosebit cadrele înalt calificate de care dispune localitatea respectivă, precum şi alte cadre solicitate din localităţile-centru. Casele de cultură trebuie astfel să-şi îndeplinească rolul de formare a gindirii economice a subiecţilor, oferindu-le cunoştinţe şi stimulîndu-le deprinderile şi aptitudinile prin axarea conţinutului activităţii lor pe specificul de producţie al zonei în care are loc activitatea. Activitatea caselor de cultură trebuie să ţină cont, de asemenea, de perioadele de campanii, orientîndu-şi întregul potenţial spre reuşita acestora. S-ar părea însă că există o categorie de cadre cu o înaltă calificare care s-ar include cu o oarecare greutate in sferele de educaţie postşcolară ale casei de cultură. Este vorba în special de cadrele de intelectuali, unde nu se mai poate vorbi de o educaţie propriu-zisă postşcolară, ci mai degrabă de o continuare a instruirii, dat fiind gradul lor de pregătire diferit. Se impune deci ca, la cererea subiecţilor intelectuali, casele de cultură să organizeze consultaţii ştiinţifice sau cercuri de învăţare a limbilor străine, excursii documentare sau alte manifestări particularizate pentru această categorie de public. Se mai poate vorbi de diferenţieri ale muncii culturale in raport cu virsta şi obiectivele finale ale educaţiei. Astfel, acţiunile specifice dedicate copiilor şi tineretului trebuie să vină în completarea activităţii şcolilor, principalul factor educativ al tineretului, casele de cultură aducîndu-şi contribuţia numai in ceea ce priveşte lărgirea orizontului culturalştiinţific al maselor de elevi, adincirea şi consolidarea cunoştinţelor însuşite în şcoală, exercitarea deprinderilor acestora. Altfel spus, casele de cultură trebuie să-şi organizeze în aşa fel activitatea cu copiii şi tineretul incit să vină in completarea procesului de invăţămînt. Principala datorie în acest sens a muncii culturale este realizarea educaţiei comuniste a tineretului mai ales sub raporturile politic, etic şi estetic. Procesul de diversificare a muncii culturale trebuie să se desfăşoare in mod organizat, în scopul urmăririi pas cu pas a realizărilor obţinute intr-o sferă sau alta, astfel incit planurile şi programele de activitate ale caselor de cultură să devină cerinţe obiective ale procesului educaţional. MIRCEA STANCIU m mm opinii Diversificarea activităţii caselor de cultură Intîlnire cu scriitori bucureşteni Simbătă, 11 octombrie, la sediul cenaclului literar din Sibiu va avea loc o întîlnire a membrilor cenaclului cu un grup de scriitori bucureşteni, format din Virgil Carianopol, George Acsinteanu şi Eugen Cialîc — publicist. Tema discuţiei care va avea loc cu această ocazie este Boema literară și tafenelele literare de altădată.♦ -|-,r.ln,-rUJT,|rpy|^Mfci informaţii 99 • • •SIBIU ’69“ Mergînd pe linia nu vor fi stimulaţi deja. Cei interesaţi reluării unor acţiuni cu premii în obiecte se pot adresa rescultural-artistice de şi distinşi cu diplo- ponsabililor cultusucces, Consiliul ma de „cei mai buni municipal al sindi- interpreţi amatori catelor, în colabora- ai sezonului“, recu Comitetul mu- La această raunicipal de cultură şi infestare iniţiată cu artă Sibiu vor orga- scopul descoperirii niza şi în acest an şi afirmării talenti concurs a festelor interpretative tival de muzică n- amatoare pot partişoară intitulat „Sicipa tineri şi tinere bin ’69“. In urma concursului cei clasaţi pe primele trei locudin toate întreprinderile şi instituţiile sibiene, înscrierile de participare au început rali ai comitetelor sindicale din unităţile în care lucrează. Excursii peste hotare Oficiul Naţional de Turism prin Agenţia judeţeană Sibiu a U.T.C. organizează pentru tinerii din judeţul Sibiu excursii la Belgrad şi Budapesta, în ambele excursii se va merge cu autocarul. Se prevede ca excursia la Belgrad să se facă între 9—12 noiembrie, iar la Budapesta între 15—19 noiembrie. Costul unei excursii se ridică la aproximativ 500 lei, din care se plătește transportul, masa, cazarea.