Tribuna Sibiului, august 1970 (Anul 3, nr. 760-784)
1970-08-08 / nr. 766
PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIŢI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN In întimpinarea marii noastre sărbători AUGUST 194*^1970 Cu planul cincinal îndeplinit Pentru cine cunoaşte colectivul fabricii ,Victoria, orice succes obţinut nu ar mai părea ieşit din comun. Aici, autodepăşirea a devenit un atribut al fiecărui muncitor, tehnician sau inginer. Pentru ca producţia să sporească an de an, pentru ca nivelul calitativ al produselor să se ridice la limita exigenţelor consumatorilor, fiecare salariat s-a străduit să-şi aducă părticica de contribuţie, ca in final să poată raporta realizări ce fac cinste unui colectiv de muncă. Ca urmare, in 1968 am putut fi martorii decernării acestei unităţi a diplomei de Întreprindere evidenţiată pe ramură, iar in anul următor distincţia transformindu-se in diplomă de întreprindere fruntaşă pe ramură. Astăzi consemnăm insă un eveniment cu semnificaţii şi mai majore. Fabrica .Victoria" a încheiat planul cincinal cu mult înainte de expirarea calendaristică a acestor 5 ani. Din cifrele existente la Direcţia judeţeană de statistică rezultă că la 31 iulie a. c. acest harnic colectiv realizase peste prevederile iniţiale ale planului cincinal 42 milioane lei producţie globală. Este un minunat exemplu de dăruire, pentru a da viaţă angajamentelor luate. Cu aceste rezultate întîmpină muncitorii, tehnicienii şi inginerii fabricii cea de-a 26-a aniversare a eliberării patriei noastre. Dar să trecem în revistă cîteva din preocupările, din măsurile Întreprinse aici pentru a se ajunge la rezultatele de care vorbeam. . Cu fonduri de investiţii reduse, circa 4 milioane lei, capacitatea fabricii a crescut de-a lungul acestui cincinal cu circa 40 la sută. S-a extins astfel fabrica cu o supraetajare destinată activităţii productive şi o încăpere anexă pentru depozitare, s-au introdus încă 4 cuptoare de copt foi napolitane, s-a realizat o staţie cu instalaţie de frig şi o centrală termică. In afară de acestea ponderea transformărilor au avut-o autoutilările. Din fonduri de mică mecanizare, prin atelierul propriu s-au făcut o serie de utilaje care au permis lărgirea activităţii productive şi creşterea productivităţii muncii. In cadrul preocupărilor acestui colectiv, lărgirea activităţii de export a ocupat un loc central. In 1969 de exemplu, livrările la export erau de 7 ori mai mari decit cele efectuate în 1955, reprezentind circa 40 la sută din producţia fabricii. Numărul sortimentelor, cit şi al pieţelor externe au cunoscut de asemenea o dinamică deosebită. De altfel, din punctul de vedere al sortimentelor, pe lingă cele peste 70 existente, in această perioadă s-au adăugat alte 10. .Gîndurile noastre, ne spunea inginera Elena durea, s-au îndreptat întotdeauna spre realizarea exemplară a sarcinilor ce ne-au revenit. De aceea colectivul nostru a făcut totul pentru mobilizarea rezervelor interne, pentru găsirea celor mai eficiente măsuri de sporire a volumului producţiei, în paralel cu diversificarea şi ridicarea calităţii produselor. Sîntem fericiţi că în cinstea marii sărbători putem raporta îndeplinirea sarcinilor ce ne-au revenit din planul cincinal. Pînă la sfîrşitul anului vom realiza peste prevederile iniţiale ale actualului cincinal o producţie în valoare de peste 70 milioane lei, care se va concretiza în circa 7 000 tone produse de patiserie". I. CREŢU Hotărirea sticlarilor Pentru ca ziua de 23 August să fie întîmpinată cu însemnate succese In îndeplinirea sarcinilor economice, colectivul de muncă de la fabricaVitrometan" Mediaș îşi înzeceşte eforturile, organizează mai bine locurile de muncă, desfăşoară larg intrecerea socialistă. Pînă la marea sărbătoare, sticlarii sînt hotărîţi a-şi respecta angajamentul luat, adică un milion lei la valoarea producţiei globale şi 2 600 mii lei la cea a producţiei marfă. Beneficiile peste plan vor fi în valoare de 200 mii lei, iar economiile la preţul de cost de 300 mii lei. Vor contribui, de asemenea, ca pe întregul combinat de sticlărie să se livreze la export articole de sticlărie în valoare de 260 000 lei valută. Prin muncă voluntar-patriotică Alături de marea bătălie ce se dă pe frontul economic, o activitate febrilă se desfăşoară și patri»î* edilitar-gospodărească. Comitetul executiv, deputaţii, antrenează sute de cetăţeni ai Mediaşului la acţiunea de refacere a cartierelor, a locuinţelor, a spaţiilor verzi. Hotărîrea tuturor este ca pînă la 23 August pe linie edilitar-gospodărească să se realizeze prin muncă voluntar-patriotică o serie de obiective printre care amintim: construirea de străzi în valoare de 255 000 lei, reparaţii străzi şi trotuare în valoare de 100 000 lei, întreţinerea de spaţii şi zone verzi în valoare de 390 000 lei, amenajări de baze sportive, taluzări de maluri, extinderea reţelei de apă şi canal etc. Valoarea totală a lucrărilor ce se vor executa pînă la 23 August se ridică la aproape 1,5 milioane lei, iar cumulat de la începutul anului peste 2,8 milioane lei. C.A.P. Micăsasa a încheiat campania de recoltare a păioaselor în dorinţa de a strînge bob cu bob, de a pune la timp şi fără pierderi la adăpost întreaga recoltă de orz şi grîu, harnicii mecanizatori şi cooperatori din Micăsasa, neprecupeţindu-şi eforturile, au reuşit să încheie campania de seceriş. Bătălia a fost cîştigată! Printr-o temeinică organizare a muncii, folosindu-se din plin fiecare oră bună de lucru şi mijloacele mecanizate (cele 7 combine), cooperatorii cu coasele, cu secerile, în seara de 7 august — după cum ne-a informat secretarul comitetului comunal de partid, tovarăşul loan Ignat — s-a consemnat, la C.A.P. Micăsasa, o mare şi importantă victorie. Recolta de orz de pe cele 100 ha şi de grîu de pe cele 478 ha este pusă la adăpost. Cu toate greutăţile întîmpinate —sau cu atît mai mult iese în evidenţă spiritul organizatoric, hărnicia oamenilor — s-a reuşit ca într-un termen relativ scurt să se încheie o campanie de o aşa importanţă. Vorbeam de greutăţi. Acestea n-au fost puţine. In unele zile secerişul n-a putut începe la orele la care oamenii ar fi dorit, sau au fost puşi în situaţia ca bătălia să fie întreruptă din cauza timpului, uneori nefavorabil. Dar şi cînd s-au aflat în lanuri, secerătorii şi-au dovedit din plin hărnicia ... Greutăţi însă au mai întîmpinat şi de alt ordin. Suprafaţa de peste 100 ha cu grîu „în polomida" a fost inundată. Apele Tîrnavei au lăsat în retragerea lor mîl, bucăţi de lemne şi mărăcini. Aici nu s-a putut recolta mecanizat. Cooperatorii, organizaţi in echipe, cu seceri şi coase au reuşit să recolteze cu multă grijă spic cu spic şi din această tarla. Cine sînt eroii acestei bătălii cîştigate? Mai mult merită toată lauda mecanizatorii Ioan Ţifrea, Gheorghe Goddert, Ioan Păcurar (care deja cu combinele lor au plecat încă de ieri să continue bătălia la alte ... cote — pe tarlalele C.A.P. Şeica Mare) ,şi Martin Schmidt. Alături de aceştia merită au evidenţiat şi mecanizatorul Iosif Kiss. Dar cooperatorii? Sunt mulţi al căror nume poate fi trecut pe panoul de onoare, lată doar cîteva: Andrei Barabaş, Fira Bacea, Anica Papară, Maria Hauptkorn, Maria Papară şi lista poate continua ... Nici îndatoririle faţă de stat n-au fost uitate. La orz s-a predat în întregime uiumul şi întreaga cantitate datorată pentru munci I.MA. La grîu din cele 40 tone urum s-au predat 36 tone, precum şi 30 tone în contul muncilor I.M.A. — acţiune care continuă, încît, peste cîteva zile să se consemneze achitarea integrală a obligaţiilor. Din aceeaşi sursă am fost informaţi ca peste 90 la sută din sămînţa necesară pentru recolta anului 1971 este asigurată. Mai mult, întreagă această cantitate a fost selectată şi depozitată. O bătălie s-a încheiat victorioasă. Urmează alte şi alte bătălii, din care cooperatorii din Micăsasa sînt ferm hotărîţi să iasă victorioşi. GH. SASU iSffc •*« 4* *«u ■ Se recoltează de zor ultimele suprafeţe cultivate cu grîu Imagine din lecţia metal lricii „Flamura roşie“ Sibiu I DIN ŢARĂ In apropierea localităţilor Buhuşi, Rediu şi Borleşti au fost descoperite trei tezaure de monede romane, conţinînd peste 1600 de dinari din argint, emişi în timpul împăraţilor Nero, Comodus şi Septimius Severus. Descoperirea aduce noi şi importante dovezi despre situaţia economică a Moldovei în secolele II şi III e.n., relaţiile stabilite între Imperiul Roman şi dacii liberi, constituiţi în triburi independente pe teritoriul dintre Dunăre şi Carpaţii nordici. Faptul că aceste monede au aparţinut carpilor este, atestat de vasele de ceramică în care au fost tezaurizate, vase purtînd caracteristicile artei dacice.. . (Agerpres) Citiți în pagina 3 TRIBUNA LITERARĂ ȘI ARTISTICĂ mrjrimisjmrsjmr sa Reportaj pentru 915 case Dumbrăveniul, cu liniştea lui de grădină şi case patinate, izvorult parcă din caligrafia unei cronici anonime, producea sentimente contrarii, sau cel puţin nedumerire, vizitatorului venit dintr-un mediu cu adevărat citadin — blocuri, maşini, aglomeraţie, zgomot, viteză... Fără explozii spectaculoase, e adevărat, dar cu paşi siguri Îşi Împlinea destinul de progres şi prosperitate. Cei care, Intr-un fei sau altul, sunt legaţi de el i-au cunoscut energia Înnoitoare revărsată in unităţile sale economice, cooperatiste, pe ogoare. De curlnd am revăzut Dumbrăveniul. Şi-a sfîşiat aparentele voalul de apatie, păstrindu-şi Insă calmul, încrederea şi siguranţa In complexitatea unor iuti mişcari progresive. Zeci de străzi răscolite de furia apelor se prezintă In haină de constructor (sir Libertăţii, Aurel Vlaicu, Zorilor Balta ş.a.). Altele şi-au reluat înfăţişarea, ba s-au primenit cu asfalturi, borduri, pietre noi pentru o viaţă cît mai lungă (str. 23 August). Piaţa, cu boxele ei de desfacere a mărfurilor scobite în ziduri, peste puţină vreme va arăta mult mai bine decât înainte. De jur împrejur i-au fost turnate trotuare şi montate borduri. S-a pregătit patul pentru turnarea asfaltului pe întreaga suprafaţă. Parcul oraşului, realizat cu trudă în sute de ore de muncă patriotică, a stat mai multe zile sub un strat de treizeci centimetri de apă. In acele zile poate că puţini au mai avut tăria să se gîndească la florile sădite aici de mina lor. Apoi, au fost reptuiale din nămol. Acum generozitatea trandafirilor îi răsplăteşte cu prisosinţă. Parcuri, piaţa, străzile... Ziduri Însemnate cu umbre umede, asemenea urmelor lăsate de nimile unor răufăcâtori. Curţi iară garduri şi porţi. Dar peste tot grămezi de nisip, cărămidă, pietriş, vară cu grijă gospodărească rînduite. Mă strecor printre materialele de construcţie, mă opresc In faţa unei case, apoi intru. Ieronim Dangulea, gazda, trebăluind prin curte, îmi răspunde la bineţe. H spun că vreau să văd interioarele. Mă pofteşte şi In puţine vorbe îmi spune ce-a fost şi ce va trebui să facă. De altfel, cuvintele nu puteau spune nimic mai mult decit pereţii. Am trecut alături, la vecini. Robert Dipold, cu soţia şi Încă doi-trei oameni munceau sporovăind. Casa ridicată în roşu te da parcă spor. In răstimp de o ţigară am allat că „cea veche, cu toate acareturile, a fost luată; la cea nouă mai trebuie încă multe, dar va fi gata curind. Am mers mai departe. Alte şi alte case noi, alte feţe imbrabonate de sudoare, dar iluminate de priviri hotărîte, pline de încredere, care ştiu că cele 915 imobile afectate de calamităţi vor redeveni locuinţe cu tot confortul necesar. Pînă acum, 60 de case noi au fost ridicate pe focul celor distruse. Mai sînt doar 27 de locuri goale. Curînd nu va mai fi niciunul. In procesul refacerii un rol de puternic catalizator l-au avut cele patru milioane de lei şi materialele de construcţii la pret redus, ajutor din partea statului. Oraşul, inundat pe 2/3 din suprafaţă e acum In întregime un şantier pe care domneşte optimismul. După repunerea în funcţiune a tuturor unităţilor economice de stat şi cooperatiste, acţiunile de normalizare s-au extins în realizarea unor lucrări ample. Digul de lingă Trindră a fost înălţat cu încă 60 cm, pe o lungime de 350 m, iar pe lingă el, pentru consolidare şi înfrumuseţarea priveliştii s-au plantat prin muncă patriotică, şiruri de plopi. Se curăţă şi se adîncesc şanţurile colectoare de pe strada Horea şi Digului. Se fac săpături la Valea Căpîlna, pentru care există un proiect destinat să-i anihileze revărsările ce periclitează recoltele cooperativei agricole. Parcuri, pieţe, case, străzi, canale, diguri... Acţiuni patriotice, zeci de cetăţeni ostenind zilnic pe şantierul refacerii, mobilizaţi şi Îndrumaţi de organele de partid şi de stat locale. Încredere şi optimism la această bătălie care mai are de înfruntat şi acel duşman nevăzut, însă prezent: amintirea dezastrului. Dar procesul de transfer al memoriei, din suflete In „Albumul cu poze din timpul inundaţiei*, clştigă din ce In ce mai mult teren. O spun oamenii de aici şi faptele lor. T. SUCIU r'i\I sI XIxI XI X *XI XiXI XI XIs Is iX I XI X I XI XI IX *X * XI XI XI XIs *\ ANUL III nr. 766 Sîmbăta 8 august 1970 4 pagini 30 Hani Trei oameni (şi nu numai ei) au învins... „... Munteanu Gavrilă. Arsuri grave, faţă şi mîini, picioare şi torace. Aproape 40 la sută. (La peste treizeci la sută arsuri se consideră îndeobşte că insul e irecuperabil, că procentajul e letal n.n.). In plus o plagă masivă, profundă a coapsei stingi". „... Opriş Ioan. Arsuri grave ale întregii feţe, ale părţii păroase a capului, gît, ambele mîini. Aduşi în stare gravă de şoc, împreună cu alţi accidentaţi". Cuvintele, seci ca un diagnostic, le rosteşte dr. Titu Spătaru, medicul-şef al secţiei chirurgie de la Spitalul judeţean de adulţi. Continuă: „După o muncă intensă de deşocare, bolnavii au fost aduşi în situaţia de a suporta tratamentul complex, specific... La această oră sunt în afară de orice pericol. .." Atît. Doar atît despre o luptă supraomenească în care o mină de oameni s-au zbătut zi şi noapte pentru ca moartea să nu-şi lase peste vieţi zăbranicul zădărniciei. Atît, doar atît despre miile de clipe în care inimile medicilor, ale asistentelor şi surorilor au bătut ritmul febril al timpului dintre viaţă şi moarte. Al unui timp în care totul — gînduri, pasiuni, probleme — este subordonat unui imperativ ale cărui cote nu au egal între imperativele lumii noastre: salvarea oamenilor, învingerea morţii. L-am aşteptat pe dr. Spătaru cu detalieri. Ele n-au venit pentru că pentru ei, după 34 de ani cu bisturiul în mină dinaintea pericolelor morţii, cazurile nu mai au amploarea e-zile de reportaj moţională a faptului ieşit din comun... „Perioadă intensă de muncă pentru desecare“ — o expresie, probabil uzuală, aici în saloanele ce se înşiruie în jurul unui coridor aranjat cu minuţia cu care aranjezi o galerie de artă. Dar, expresia trebuie să desemneze eforturile unor oameni — fie că se numesc dr. Ion Nicodim, dr. Titu Spătaru, dr. Gh. Telea, dr. Nicolae Cristescu sau dr. Petru Lisai sau asistentele L. Nicolaescu, E. Miu, E. Dragomir sau surorile D. Bozdoc şi M. Presecan — pentru a-i reda celui ameninţat grav pulsul vital şi capacitatea de muncă ameninţată. In clipele imediate sosirii bolnavilor de care pomeneam, eforturile acestea s-au putut numi: respiraţie artificială, oxigenoterapie, plasmă, sînge, vitamine, analeptice cardiace, sedative. Dar s-au putut numi mai ales grijă şi înaltă conştiinţă umanitară şi profesională, s-au putut numi pricepere şi (de ce nu?) inspiraţie, căldură a inimii, precizie a judecăţii şi a mişcării. I-am văzut pe cei doi. Opriş va pleca azi, mîine acasă. Munteanu va mai rămîne puţin. Ei ştiu că au fost trataţi aici ca nişte cazuri aparte. O gardă permanentă — zi şi noapte — prin mobilizarea oamenilor din secţie dar şi cu ajutorul pe care direcţiunea l-a asigurat prompt de la alte secţii, le-a su- pravegheat continuu revenirea la viaţă. Totul pentru ca aceşti doi muncitori să părăsească salonul nr. 11 în afară de orice pericol, total recuperaţi funcţional, în stare să-şi reia locul între tovarăşii de muncă. Sigur, toate acestea, pentru cei care (Continuare in pag. a II-a) VICTOR DOMȘA ‘jmr a aut jr mar jr Mm r mm a mm m mm s mm m mmm mm m mm r mm mmm m mmm mm m mar s mm mrnmjrjUKFA'mm'mmmm'jmrjrâmmmmmjrmm'A mm Preludiul unui finis... nedorit Ca urmare a măsurilor iniţiate de conducerea de partid şi de stat, au luat naştere, în urmă cu cîţiva ani, liceele de specialitate. Prin natura lor, aceste licee au nevoie de laboratoare, ateliere şi săli de clasa, ceea ce înseamnă în ultimă instanţă spaţiu. Tocmai de aceea, prin fondurile de investiţii alocate de stat se urmăreşte construirea de clădiri noi, dotate cu tot ce este necesar unei bune pregătiri a elevilor. Ca urmare, la Sibiu s-a stabilit construirea unui local nou pentru Liceul energetic. Acţiunea a început încă din '67, cu termen de finalizare 30 august în anul curent. După stadiul în care se află lucrarea în momentul de faţă însă nu se va putea respecta scadenţa. Situaţia este cu atît mai îngrijorătoare cu cît numărul elevilor acestui liceu este în creştere de la an la an. în plus, ponderea industriala ce o deţine judeţul nostru în cadrul potenţialului ..economic al ţării reclamă cadre medii tehnice bine pregătite şi tot mai multe. Dar să vedem care e situaţia existentă la ora actuală. S-a stabilit ca întreprinderea „Electromontaj" Sibiu să fie beneficiara liceului energetic. După cum se credea, acest fapt, urma să faciliteze desfăşurarea lucrării în bune condiţii. Şi dacă în '67 a fost iniţiată acţiunea, abia în februarie '69 constructorul — I.J.C.M. Sibiu — a început lucrarea. Nu după mult timp însă... renunţă, iar puţinii oameni care atacaseră lucrarea au fost mutaţi pe alt şantier mai... important! Totuşi, pe la 15 ale lunii iunie revine, însă tot cu un efectiv mic(sub 20 oameni). Astfel că la 30 decembrie '69, din valoarea de plan de 1 800 mii lei, au fost realizate doar 187 mii lei (80 mii reprezentând cota de organizare de şantier!). In noul an şirul nerealizărilor se menţine. Deşi între constructor şi beneficiar, de comun acord, s-au încheiat grafice de execuţie, ele n-au fost respectate. Pe trimestrul întîi, în loc de 800 mii lei cît era prevăzut, s-au realizat doar 342 mii lei, iar pe trimestrul II restanţele au însumat de asemenea peste 600 mii lei. Desigur că în această situaţie termenul stabilit prin planul de stat nu va fi respectat nici pe departe. Incercînd să desprindem cauzele care generează anomaliile, observăm că în majoritate se datoresc lipsei forţei de muncă. Este supremul argument cu care constructorul îşi, motivează „golurile". Totuşi, din discuţiile purtate, reiese că dacă se acorda mai multă atenţie unor aspecte organizatorice, efectele negative create de lipsa de oameni erau cu mult mai mici. Cînd afirmăm acest lucru ne gîndim la stagnările de pe şantier, unde chiar muncitorii existenţi n-au de lucru deoarece lipsesc materialele (cofraje, beton, tuburi de beton etc.). Aprovizionarea neritmică se datorează şi lipsei de mijloace de transport. In acest sens, cuvintele maistrului Savia Cruceru sunt edificatoare: „Cel puţin o maşină dacă aş avea în permanenţă la îndemînă, m-aş descurca altfel". Apoi, forţa de muncă, deşi puţină, este mutată de ici-colo. La sesizările beneficiarului, Consiliul popu(Gonţinu are in pag. a II-a) V. DUMBRAVEANU © Uite constructorul, nu e constructorul © Grafice de execuție restante la... ritmicitate • Optimism și totuşi...