Tribuna Sibiului, august 1970 (Anul 3, nr. 760-784)

1970-08-08 / nr. 766

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIŢI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN In întimpinarea marii noastre sărbători AUGUST­­ 194*^1970 Cu planul cincinal îndeplinit Pentru cine cunoaşte colectivul fabricii ,Victoria, orice succes obţinut nu ar mai părea ieşit din comun. Aici, autodepăşirea a de­venit un atribut al fiecărui mun­citor, tehnician sau inginer. Pen­tru ca producţia să sporească an de an, pentru ca nivelul calitativ al produselor să se ridice la li­mita exigenţelor consumatorilor, fiecare salariat s-a străduit să-şi aducă părticica de contribuţie, ca in final să poată raporta realizări ce fac cinste unui colectiv de muncă. Ca urmare, in 1968 am putut fi martorii decernării aces­tei unităţi a diplomei de Între­prindere evidenţiată pe ramură, iar in anul următor distincţia transformindu-se in diplomă de întreprindere fruntaşă pe ramură. Astăzi consemnăm insă un eve­niment cu semnificaţii şi mai ma­jore. Fabrica .Victoria" a în­cheiat planul cincinal cu mult înainte de expirarea calendaris­tică a acestor 5 ani. Din cifrele existente la Direcţia judeţeană de statistică rezultă că la 31 iulie a. c. acest harnic colectiv reali­zase peste prevederile iniţiale ale planului cincinal 42 milioane lei producţie globală. Este un minunat exemplu de dăruire, pen­tru a da viaţă angajamentelor luate. Cu aceste rezultate întîm­­pină muncitorii, tehnicienii şi in­ginerii fabricii cea de-a 26-a ani­versare a eliberării patriei noas­tre. Dar să trecem în revistă cîteva din preocupările, din măsurile În­treprinse aici pentru a se ajunge la rezultatele de care vorbeam. . Cu fonduri de investiţii reduse, circa 4 milioane lei, capacitatea fabricii a crescut de-a lungul a­­cestui cincinal cu circa 40 la sută. S-a extins astfel fabrica cu o su­praetajare destinată activităţii productive şi o încăpere anexă pentru depozitare, s-au introdus încă 4 cuptoare de copt foi na­politane, s-a realizat o staţie cu instalaţie de frig şi o centrală termică. In afară de acestea pon­derea transformărilor au avut-o autoutilările. Din fonduri de mică mecanizare, prin atelierul propriu s-au făcut o serie de utilaje care au permis lărgirea activităţii pro­ductive şi creşterea productivi­tăţii muncii. In cadrul preocupărilor acestui colectiv, lărgirea activităţii de ex­port a ocupat un loc central. In 1969 de exemplu, livrările la ex­port erau de 7 ori mai mari de­cit cele efectuate în 1955, repre­­zentind circa 40 la sută din pro­ducţia fabricii. Numărul sortimen­telor, cit şi al pieţelor externe au cunoscut de asemenea o dina­mică deosebită. De altfel, din punctul de ve­dere al sortimentelor, pe lingă cele peste 70 existente, in această perioadă s-au adăugat alte 10. .Gîndurile noastre, ne spunea inginera Elena durea, s-au în­dreptat întotdeauna spre realiza­rea exemplară a sarcinilor ce ne-au revenit. De aceea colecti­vul nostru a făcut totul pentru mobilizarea rezervelor interne, pentru găsirea celor mai eficiente măsuri de sporire a volumului producţiei, în paralel cu diversi­ficarea şi ridicarea calităţii pro­duselor. Sîntem fericiţi că în cin­stea marii sărbători putem raporta îndeplinirea sarcinilor ce ne-au revenit din planul cincinal. Pînă la sfîrşitul anului vom realiza peste prevederile iniţiale ale ac­tualului cincinal o producţie în valoare de peste 70 milioane lei, care se va concretiza în circa 7 000 tone produse de patiserie". I. CREŢU Hotărirea sticlarilor Pentru ca ziua de 23 August să fie întîmpinată cu însemnate succe­se In îndeplinirea sarcinilor econo­mice, colectivul de muncă de la fa­brica­­Vitrometan" Mediaș îşi înze­ceşte eforturile, organizează mai bi­ne locurile de muncă, desfăşoară larg intrecerea socialistă. Pînă la marea sărbătoare, sticlarii sînt ho­­tărîţi a-şi respecta angajamentul luat, adică un milion lei la valoarea producţiei globale şi 2 600 mii lei la cea a producţiei marfă. Benefici­ile peste plan vor fi în valoare de 200 mii lei, iar economiile la preţul de cost de 300 mii lei. Vor contribui, de asemenea, ca pe întregul combinat de sticlărie să se livreze la export articole de sticlă­rie în valoare de 260 000 lei valută. Prin muncă voluntar-patriotică Alături de marea bătălie ce se dă pe frontul economic, o activitate fe­brilă se desfăşoară și pa­tri»î* edi­­litar-gospodărească. Comitetul executiv, deputaţii, an­trenează sute de cetăţeni ai Media­şului la acţiunea de refacere a car­tierelor, a locuinţelor, a spaţiilor verzi. Hotărîrea tuturor este ca pînă la 23 August pe linie edilitar-gos­­podărească să se realizeze prin mun­că voluntar-patriotică o serie de o­­biective printre care amintim: con­struirea de străzi în valoare de 255 000 lei, reparaţii străzi şi tro­tuare în valoare de 100 000 lei, în­treţinerea de spaţii şi zone verzi în valoare de 390 000 lei, amenajări de baze sportive, taluzări de maluri, ex­tinderea reţelei de apă şi canal etc. Valoarea totală a lucrărilor ce se vor executa pînă la 23 August se ridică la aproape 1,5 milioane lei, iar cumulat de la începutul anului peste 2,8 milioane lei. C.A.P. Micăsasa a încheiat cam­pania de recoltare a păioaselor în dorinţa de a strînge bob cu bob, de a pune la timp şi fără pier­deri la adăpost întreaga recoltă de orz şi grîu, harnicii mecanizatori şi cooperatori din Micăsasa, neprecu­­peţindu-şi eforturile, au reuşit să în­cheie campania de seceriş. Bătălia a fost cîştigată! Printr-o temeinică or­ganizare a muncii, folosindu-se din plin fiecare oră bună de lucru şi mij­loacele mecanizate (cele 7 combine), cooperatorii cu coasele, cu secerile, în seara de 7 august — după cum ne-a informat secretarul comitetului comunal de partid, tovarăşul loan Ignat — s-a consemnat, la C.A.P. Micăsasa, o mare şi importantă vic­torie. Recolta de orz de pe cele 100 ha şi de grîu de pe cele 478 ha este pusă la adăpost. Cu toate greutăţile întîmpinate —­­sau cu atît mai mult iese în evi­denţă spiritul organizatoric, hărnicia oamenilor — s-a reuşit ca într-un termen relativ scurt să se încheie o campanie de o aşa importanţă. Vorbeam de greutăţi. Acestea n-au fost puţine. In unele zile secerişul n-a putut începe la orele la care oamenii ar fi dorit, sau au fost puşi în situaţia ca bătălia să fie între­ruptă din cauza timpului, uneori ne­favorabil. Dar şi cînd s-au aflat în lanuri, secerătorii şi-au dovedit din plin hărnicia ... Greutăţi însă au mai întîmpinat şi de alt ordin. Suprafaţa de peste 100 ha cu grîu „în polomida" a fost inundată. Apele Tîrnavei au lăsat în retragerea lor mîl, bucăţi de lemne şi mărăcini. Aici nu s-a putut re­colta mecanizat. Cooperatorii, orga­nizaţi in echipe, cu seceri şi coase au reuşit să recolteze cu multă grijă spic cu spic şi din această tarla. Cine sînt eroii acestei bătălii cîş­­tigate? Mai m­ult merită toată lauda mecanizatorii Ioan Ţifrea, Gheorghe Goddert, Ioan Păcurar (care deja cu combinele lor au plecat încă de ieri să continue bătălia la alte ... cote — pe tarlalele C.A.P. Şeica Mare) ,şi Martin Schmidt. Alături de aceştia merită a­u evidenţiat şi mecaniza­torul Iosif Kiss. Dar cooperatorii? Sunt mulţi al că­ror nume poate fi trecut pe panoul de onoare, lată doar cîteva: Andrei Barabaş, Fira Bacea, Anica Papară, Maria Hauptkorn, Maria Papară şi lista poate continua ... Nici îndatoririle faţă de stat n-au fost uitate. La orz s-a predat în în­tregime uiumul şi întreaga cantitate datorată pentru munci I.MA. La grîu din cele 40 tone urum s-au predat 36 tone, precum şi 30 tone în con­tul muncilor I.M.A. — acţiune care continuă, încît, peste cîteva zile să se consemneze achitarea integrală a obligaţiilor. Din aceeaşi sursă am fost infor­maţi ca peste 90 la sută din sămînţa necesară pentru recolta anului 1971 este asigurată. Mai mult, întreagă această cantitate a fost selectată şi depozitată. O bătălie s-a încheiat victorioasă. Urmează alte şi alte bătălii, din care cooperatorii din Micăsasa sînt ferm hotărîţi să iasă victorioşi. GH. SASU iSffc •*« 4* *­«u ■ Se recoltează de zor ultimele suprafeţe cultivate cu grîu Imagine din lecţia metal lricii „Flamura roşie“ Sibiu I DIN ŢARĂ In apropierea localităţilor Bu­­huşi, Rediu şi Borleşti au fost descoperite trei tezaure de mone­de romane, conţinînd peste 1600 de dinari din argint, emişi în tim­pul împăraţilor Nero, Comodus şi Septimius Severus. Descoperirea aduce noi şi importante dovezi despre situaţia economică a Mol­dovei în secolele II şi III e.n., re­laţiile stabilite între Imperiul Ro­man şi dacii liberi, constituiţi în triburi independente pe teritoriul dintre Dunăre şi Carpaţii nordici. Faptul că aceste monede au aparţi­nut carpilor este, atestat de vasele de ceramică în care au fost tezau­rizate, vase purtînd caracteristicile artei dacice.. . (Agerpres) Citiți în pagina 3 TRIBUNA LITERARĂ ȘI ARTISTICĂ mrjrimisjmrsjmr sa Reportaj pentru 915 case Dumbrăveniul, cu liniştea lui de grădină şi case patinate, iz­­vorult parcă din caligrafia unei cronici anonime, producea senti­mente contrarii, sau cel puţin ne­dumerire, vizitatorului venit din­­tr-un mediu cu adevărat citadin — blocuri, maşini, aglomeraţie, zgomot, viteză... Fără explozii spectaculoase, e adevărat, dar cu paşi siguri Îşi Împlinea destinul de progres şi prosperitate. Cei ca­re, Intr-un fei sau altul, sunt le­gaţi de el i-au cunoscut energia Înnoitoare revărsată in unităţile sale economice, cooperatiste, pe ogoare. De curlnd am revăzut Dumbră­veniul. Şi-a sfîşiat aparentele voalul de apatie, păstrindu-şi In­să calmul, încrederea şi siguran­ţa In complexitatea unor iuti miş­cari progresive. Zeci de străzi răscolite de furia apelor se pre­zintă In haină de constructor (sir Libertăţii, Aurel Vlaicu, Zorilor Balta ş.a.). Altele şi-au reluat în­făţişarea, ba s-au primenit cu as­falturi, borduri, pietre noi pentru o viaţă cît mai lungă (str. 23 Au­gust). Piaţa, cu boxele ei de des­facere a mărfurilor scobite în zi­duri, peste puţină vreme va arăta mult mai bine decât înainte. De jur împrejur i-au fost turnate tro­tuare şi montate borduri. S-a pre­gătit patul pentru turnarea asfal­tului pe întreaga suprafaţă. Par­cul oraşului, realizat cu trudă în sute de ore de muncă patriotică, a stat mai multe zile sub un strat de treizeci centimetri de apă. In acele zile poate că puţini au mai avut tăria să se gîndească­ la flo­rile sădite aici de mina lor. Apoi, au fost reptuiale din nămol. A­­cum generozitatea trandafirilor îi răsplăteşte cu prisosinţă. Parcuri, piaţa, străzile... Ziduri Însemnate cu umbre u­­mede, asemenea urmelor lăsate de nim­ile unor răufăcâtori. Curţi ia­ră garduri şi porţi. Dar peste tot grămezi de nisip, cărămidă, pie­triş, var­ă cu grijă gospodăreas­că rînduite. Mă strecor printre materialele de construcţie, mă opresc In faţa unei case, apoi intru. Ieronim Dangulea, gazda, trebăluind prin curte, îmi răspunde la bineţe. H spun că vreau să văd interioarele. Mă pofteşte şi In puţine vorbe îmi spune ce-a fost şi ce va tre­bui să facă. De altfel, cuvintele nu puteau spune nimic mai mult decit pereţii. Am trecut alături, la vecini. Robert Dipold, cu soţia şi Încă doi-trei oameni munceau sporo­­văind. Casa ridicată în roşu te da parcă spor. In răstimp de o ţigară am allat că „cea veche, cu toate acareturile, a fost luată; la cea nouă mai trebuie încă multe, dar va fi gata curind. Am mers mai departe. Alte şi alte case noi, alte feţe imbrabo­nate de sudoare, dar iluminate de priviri hotărîte, pline de încre­dere, care ştiu că cele 915 imo­bile afectate de calamităţi vor re­deveni locuinţe cu tot confortul necesar. Pînă acum, 60 de case noi au fost ridicate pe focul celor distruse. Mai sînt doar 27 de locuri goale. Curînd nu va mai fi niciunul. In procesul refacerii un rol de puternic catalizator l-au avut cele patru milioane de lei şi materialele de construcţii la pret redus, ajutor din partea sta­tului. Oraşul, inundat pe 2/3 din su­prafaţă e acum In întregime un şantier pe care domneşte opti­mismul. După repunerea în func­ţiune a tuturor unităţilor econo­mice de stat şi cooperatiste, ac­ţiunile de normalizare s-au ex­tins în realizarea unor lucrări ample. Digul de lingă Trindră a fost înălţat cu încă 60 cm, pe o lungime de 350 m, iar pe lingă el, pentru consolidare şi înfrumuse­­ţarea priveliştii s-au plantat prin muncă patriotică, şiruri de plopi. Se curăţă şi se adîncesc şanţurile colectoare de pe strada Horea şi Digului. Se fac săpături la Valea Căpîlna, pentru care există un proiect destinat să-i anihileze re­vărsările ce periclitează recoltele cooperativei agricole. Parcuri, pieţe, case, străzi, ca­nale, diguri... Acţiuni patriotice, zeci de cetăţeni ostenind zilnic pe şantierul refacerii, mobilizaţi şi Îndrumaţi de organele de par­tid şi de stat locale. Încredere şi optimism la această bătălie ca­re mai are de înfruntat şi acel duşman nevăzut, însă prezent: a­­mintirea dezastrului. Dar procesul de transfer al memoriei, din su­flete In „Albumul cu poze din timpul inundaţiei*, clştigă din ce In ce mai mult teren. O spun oa­menii de aici şi faptele lor. T. SUCIU r'i\I sI XIxI XI X *XI XiXI XI XIs Is i­­X­ I XI X I XI XI IX *X * XI XI X­I XIs *\ ­ ANUL III nr. 766 Sîmbăta 8 august 1970 4 pagini 30 Hani T­rei oameni (şi nu numai ei) au învins... „... Munteanu Ga­­vrilă. Arsuri grave, faţă şi mîini, picioa­re şi torace. Aproape 40 la sută. (La peste treizeci la sută arsuri se consideră îndeobş­te că insul e irecupe­rabil, că procentajul e letal n.n.). In plus o plagă masivă, pro­fundă a coapsei stingi". „... Opriş Ioan. Ar­suri grave ale între­gii feţe, ale părţii pă­roase a capului, gît, ambele mîini. Aduşi în stare gravă de şoc, împreună cu alţi accidentaţi". Cuvintele, seci ca un diagnostic, le ros­teşte d­r. Titu Spăta­ru­, medicul-şef al secţiei chirurgie de la Spitalul judeţean de adulţi. Continuă: „După o muncă in­tensă de deşocare, bolnavii au fost a­­duşi în situaţia de a suporta tratamentul complex, specific... La această oră sunt în afară de orice pe­ricol. .." Atît. Doar atît des­pre o luptă suprao­menească în care o mină de oameni s-au zbătut zi şi noapte pentru ca moartea să nu-şi lase peste vieţi zăbranicul zădărni­ciei. Atît, doar atît despre miile de clipe în care inimile medi­cilor, ale asistentelor şi surorilor au bătut ritmul febril al timpu­lui dintre viaţă şi moarte. Al unui timp în care totul — gîn­­­duri, pasiuni, proble­me — este subordo­nat unui imperativ a­­le cărui cote nu au egal între imperati­vele lumii noastre: salvarea oamenilor, învingerea morţii. L-am aşteptat pe dr. Spătaru cu deta­lieri. Ele n-au venit pentru că pentru ei, după 34 de ani cu bisturiul în mină di­naintea pericolelor morţii, cazurile nu mai au amploarea e-zile de reportaj moţională a faptului ieşit din comun... „Perioadă intensă de muncă pentru de­secare“ — o expre­sie, probabil uzuală, aici în saloanele ce se înşiruie în jurul unui coridor aranjat cu minuţia cu care a­­ranjezi o galerie de artă. Dar, expresia trebuie să desemneze eforturile unor oa­meni — fie că se nu­mesc dr. Ion Nico­­dim, dr. Titu Spătaru­, dr. Gh. Telea, dr. Ni­­colae Cristescu sau dr. Petru Lisai sau a­­sistentele L. Nicola­­escu, E. Miu, E. Dra­­gomir sau surorile D. Bozdoc şi M. Prese­­can — pentru a-i re­da celui ameninţat grav pulsul vital şi capacitatea de muncă ameninţată. In clipe­le imediate sosirii bolnavilor de care pomeneam, eforturile acestea s-au putut numi: respiraţie arti­ficială, oxigenotera­­pie, plasmă, sînge, vitamine, analeptice cardiace, sedative. Dar­ s-au putut numi mai ales grijă şi înal­tă conştiinţă umani­tară şi profesională, s-au putut numi pri­cepere şi (de ce nu?) inspiraţie, căldură a inimii, precizie a ju­decăţii şi a mişcării. I-am­ văzut pe cei doi. Opriş va pleca azi, mîine acasă. Munteanu va mai ră­­mîne puţin. Ei ştiu că au fost trataţi aici ca nişte cazuri aparte. O gardă permanentă — zi şi noapte — prin mobilizarea oa­menilor din secţie dar şi cu ajutorul pe care direcţiunea l-a asigurat prompt de la alte secţii, le-a su-­ pravegheat continuu revenirea la viaţă. Totul pentru ca a­­ceşti doi muncitori să părăsească salonul nr. 11 în afară de orice pericol, total recuperaţi funcţio­nal, în stare să-şi re­ia locul între tovară­şii de muncă. Sigur, toate aces­tea, pentru cei care (Continuare in pag. a II-a) VICTOR DOMȘA ‘jmr a aut jr mar jr Mm r mm a mm m mm s mm m mmm mm m mm r mm mmm m mmm mm m mar s mm mrnmjrjUKFA'mm'mmmm'jmrjrâmmmmmjrmm'A mm Preludiul unui finis... nedorit Ca urmare a măsurilor iniţiate de conducerea de partid şi de stat, au luat naştere, în urmă cu cîţiva ani, liceele de specialitate. Prin natura lor, aceste­ licee au nevoie de labo­ratoare, ateliere şi săli de clasa, ce­ea ce înseamnă în ultimă instanţă spaţiu. Tocmai de aceea, prin fon­durile de investiţii alocate de stat se­ urmăreşte construirea de clădiri noi, dotate cu tot ce este necesar unei bune pregătiri a elevilor. Ca urmare, la Sibiu s-a stabilit constru­irea unui local nou pentru Liceul energetic. Acţiunea a început încă din '67, cu termen de finalizare 30 august în anul curent. După stadiul în care se află lucrarea în momentul de faţă însă nu se va putea respecta scadenţa. Situaţia este cu atît mai îngrijorătoare cu cît numărul elevi­lor acestui liceu este în creştere de la an la an. în plus, ponderea indus­triala ce o deţine judeţul nostru în cadrul potenţialului ..economic al ţă­rii reclamă cadre medii tehnice bi­ne pregătite şi tot mai multe. Dar să vedem care e situaţia existentă la ora actuală. S-a stabilit ca întreprinderea „E­­lectromontaj" Sibiu să fie beneficiara liceului energetic. După cum se cre­dea, acest fapt, urma să faciliteze desfăşurarea lucrării în bune condi­ţii. Şi dacă în '67 a fost iniţiată ac­ţiunea, abia în februarie '69 con­structorul — I.J.C.M. Sibiu — a în­ceput lucrarea. Nu după mult timp însă... renunţă, iar puţinii oameni care atacaseră lucrarea au fost mu­taţi pe alt şantier mai... important! Totuşi, pe la 15 ale lunii iunie re­vine, însă tot cu un efectiv mic­(sub 20 oameni). Astfel că la 30 decem­brie '69, din valoarea de­ plan de 1 800 mii lei, au fost realizate doar 187 mii lei (80 mii reprezentând cota de organizare de şantier!). In noul an şirul­ nerealizărilor se menţine. Deşi între constructor­ şi beneficiar, de comun acord, s-au în­cheiat grafice de execuţie, ele n-au fost respectate. Pe trimestrul întîi, în loc de 800 mii lei cît era prevă­zut, s-au realizat doar 342 mii lei, iar pe trimestrul II restanţele au însumat de asemenea peste 600 mii lei. Desigur că în această situaţie ter­menul stabilit prin planul de stat nu va fi respectat nici pe departe. Incercînd să desprindem cauzele ca­re generează anomaliile, observăm că în majoritate se datoresc lipsei forţei de muncă. Este supremul ar­gument cu care constructorul îşi, motivează „golurile". Totuşi, din dis­cuţiile purtate, reiese că dacă se acorda mai multă atenţie unor as­pecte organizatorice, efectele nega­tive create de lipsa de oameni erau cu mult mai mici. Cînd afirmăm a­­cest lucru ne gîndim la stagnările de pe şantier, unde chiar muncito­rii existenţi n-au de lucru­ deoarece lipsesc materialele (cofraje, beton, tuburi de beton etc.). Aproviziona­rea neritmică se datorează şi lipsei de mijloace de transport. In acest sens, cuvintele maistrului Savia Cru­­ceru sunt edificatoare: „Cel puţin o maşină dacă aş avea în permanen­ţă la îndemînă, m-aş descurca alt­fel". Apoi, forţa de muncă, deşi pu­ţină, este mutată de ici-colo. La se­sizările beneficiarului, Consiliul popu­(Gonţinu are in pag. a II-a) V. DUMBRAVEANU © Uite constructorul, nu e construc­torul © Grafice de execuție restante la... ritmicitate • Optimism și totuşi...

Next