Tribuna Sibiului, septembrie 1970 (Anul 3, nr. 785-810)

1970-09-16 / nr. 798

ŞT­E PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! JORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul III nr. 798 Miercuri, 16 septembrie 1970 4 pagini 30 bani In numărul de azi • COLOANA DIVERSELOR • Rubrica de informaţii: AZI... AZI... AZI... • între MEXICO CITY şi SOFIA... Dr. G. Cherebeţiu se confesează la Sibiu • Cavalerul fără pată şi prihană Pag. a II-a: • Acţiune piraterească asupra unui avion al compa­niei TAROM Pag. a II-a • ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ Pag. a IV-a a. Deschiderea noului an şcolar Ieri dimineaţă, sub soarele unei toamne blinde şi fer­tile, in toate aşezările judeţului nostru s-au deschis, solemn, porţile şcolilor. Din nou, după o vacanţă pe­trecută în tabere de munte sau la mare, după agitaţia plăcută a excursiilor, după zilele de calm odihnitor petrecute In pacea familiei, populaţia şcolară a jude­ţului nostru şi-a reluat activitatea de clasă. Dincolo de arcurile Înalte ale porţilor şcolare, sub ferestrele largi, cu frunţile aplecate deasupra caietelor, ochii iscoditori ai copiilor au reluat neastîmpărul de gînd al cunoaş­terii. Populaţia şcolară a judeţului înfrăţită in muncă şi în clipele de destindere reintră in circuitul interesului social, năzuind, elevi şi profesori, să răspundă maxi­mal condiţiilor minunate de viaţă şi de muncă asigu­rate de partid, grijii părinteşti pe care ţara o dove­­deşte faţă de climatul în care se dezvoltă mlădiţele ei tinere, generaţiile chemate să ducă mai departe în vii­torime pasiunea constructivă a prezentului. Cum se a­rată şi în Salutul Comitetului Central al Partidului Co­munist Român, Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri ale Republicii Socialiste România adresat ca­drelor didactice şi elevilor cu prilejul deschiderii nou­lui an şcolar, acest an de învăţămînt marchează un moment de seamă în procesul transpunerii în viaţă a directivelor privitoare la dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului de toate gradele, ceea ce va da posi­bilitate şcolii româneşti să răspundă într-o măsură şi mai mare cerinţelor sporite pe care opera de edificare socialistă şi progresul general al ţării le pun în faţa sa. Hotărîtă să nu precupeţească nici un efort pentru îndeplinirea misiunii sale, şcoala sibiană, care a dat ştiin­ţei şi culturii naţionale numeroase personalităţi de mar­că, şi-a deschis ieri porţile pentru un nou an de muncă. Comitetul judeţean de partid, Consiliul popular jude­ţean, Întreaga populaţie a judeţului urează oamenilor de la catedră şi elevilor, noi şi însemnate succese în noul an şcolar. În faţa tainelor...abecedarului Incepînd din acest an, toţi „bobo­cii" de 6 anişori vor păşi obliga­toriu pragurile claselor de şcoală, I-am urmărit pe, cei peste 150 de puşti — români, germani, maghiari — care au devenit, de ieri, elevi ai Şcolii generale nr. 15 din Sibiu. Ca­reul cu peste 1 000 de elevi, de la cei ce string puţin înfricoşaţi mina iuămichii, la cei care-şi vor lua inii­ne zborul spre alte zări ale pregătirii pentru muncă, pentru viaţă e predo­minat de flori. Flori ale bucuriei, ale recunoştinţei pentru condiţiile minunate de pregătire, de viaţă, pe care partidul şi statul le asigură ti­nerei generaţii. Flori ale recunoştin­ţei pentru eforturile pe care dască­ lii, învăţători şi profesori, le depun in sprijinul unei ample şi temeinice pregătiri şcolare, al unei educaţii co­muniste multilaterale. Despre munca acestui colectiv vor­besc procentele de promovaţi. In a­­nul trecut şcolar, peste 97 la sută din elevi au promovat clasele, ma­rea majoritate a absolvenţilor tre­­cînd cu succes examenele de admi­tere în licee, şcoli tehnice şi profe­sionale. Din cuvintele calde, vibrante ale directorului şcolii, prof. Ilie Purice, ale reprezentantului Consiliului popular municipal şi ale reprezentan­tului părinţilor, copiii, pionieri şi şcolari, au putut desprinde aceeaşi neştirbită grijă şi solicitudine pentru­ nevoile lor şcolare, pentru drumul pe care-l încep ori fi reîncep într-a­­le ştiinţelor, tehnicii, artelor, intr-ale pregătirii pentru a prelua cu sîrg şi pricepere ştafeta marilor şi fru­moaselor responsabilităţi ce incum­bă azi părinţilor şi fraţilor lor. In clase luminoase, curate, ordo­nate, pe puştii de o şchioapă i-au condus „tovarăşa învăţătoare". I-au aşteptat „abecedare şi aritmetici” si­metric orînduite la margine de bănci. I­ara însoţit la clasele lor, dim­preună cu părinţi grijulii, o, atit de grijulii, („Tinel, mamă, poţi să te des­chei la uniformă", „Dina, vezi cum ţii florile", „Mihăiţă, uită-te la to­varăşa învăţătoare") pe cei 37 de mărunţei de 6 ani daţi în grija în­văţătoarei Maria Mihălţan. Intr-al 28-lea an de învăţămînt al acesteia, cei 37 de boboci „ediţia 70/71", vor (Continuare în pag a III-a) V. DOMŞA Şcoala nr. 15. „Bobocii“ In casă nouă între evenimentele cu caracter mai sosebit pe care învăţămîntul sibian i -a trăit ieri, desigur, festivitatea d • inaugurare a noului lăcaş al Li-­­ miul „Octavian Goga" a marcat un ament distinct. In curtea încă­pui­­nd semnele şantierului, cei peste 500 de elevi, în frumoasele­­ uniforme şcolare, participau o emoţie, alături de profeso­­ror, la solemnitatea dării în losinţă­ a noului edificiu şcolar. Pe tipurile lor luminate de bucuria în­­sputului de an şcolar, citeai mîn­­ia de a-şi desfăşura activitatea în ediţii materiale optime, în săli de apă spaţioase şi inundate de ru­­ină, in laboratoare moderne şi bi­­s utilate. Incepînd de ieri, una din­­stituţiile de învăţămint cu cea mai agată tradiţie pedagogică din Sibiu , funcţiona aici în casă noua, os­­snind să ridice mai sus prestigiul asigurat prin­­ rîvna înaintaşilor, să binemerite onoarea de a purta pe frontispiciu numele marelui poet transilvănean Octavian Goga, să răs­pundă cu toată devoţiunea şi cu toa­tă puterea obligaţiei de a forma un tineret bine instruit şi educat, ca­pabil să preia cu toată responsabili­tatea ce-i incumbă misiunea înaltă de a construi mai departe arhitectu­ra socialistă a României moderne. Acolo, în liniştea fecundă a celor 20 de săli noi de clasă, mărturie grăitoare a grijii părinteşti pe care Partidul Comunist Român o poartă generaţiei tinere, elevii se pregătesc să fie la înălţimea aspiraţiilor pe ca­re le pun în ei părinţii şi profesorii lor, întreaga noastră societate, che­mată prin Directivele celui de-al X-lea Congres al partidului la o şi mai dinamică afirmare de sine. ION HAŢEGANU SPORIREA EFICIENțEI ECO-I­ ION­/IICE— sarcină permanentă a industriei noastre Ca un rezultat al eforturilor de­puse de oamenii muncii din jude­ţul nostru, la finele celor 8 luni de activitate industrială, planul produc­ţiei globale a fost Îndeplinit în pro­porţie de 101,1 la sută, realizîndu-se totodată faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut o producţie suplimen­tară de peste 500 milioane lei. în a­­celaşi timp la producţia marfă vîn­­dută şi încasată s-a înregistrat o depăşire faţă de planul pe opt luni de 230 milioane lei. Dar activitatea economică, rezulta­tele ei, nu pot fi redate numai la acest nivel Se impune pătrunderea mai la amănunt in substraturile e­­conomice ale costurilor de producţie, ale factorilor care concură la obţi­nerea unei anumite eficienţe econo­mice, precum şi scoaterea în lumină a cauzelor care au generat anumite cheltuieli neproductive. Acestor as­pecte le vom acorda prioritate in prezentul articol. Este cunoscut că majoritatea uni­tăţilor noastre industriale s-au an­gajat să obţină importante economii prin reducerea normelor de consum de metal, material lemnos, combus­tibil, energie electrică şi alte ma­terii prime cu pondere însemnată în consumul industrial al judeţului. Dar, la finele primei jumătăţi a acestui an doar cîteva întreprinderi au reuşit să economisească anumite cantităţi de metal. Este vorba de u­­zina „Balanţa" Sibiu cu 14 tone, „Au­­tomecanica" Mediaş 57 tone, „Fla­mura roşie" Sibiu 35 tone etc. Cele mai multe însă au depăşit consumul specific, în special la laminate, în­­tr-un mod cu totul nejustificat. In felul acesta Uzina mecanică Mîrşa (cu 181 tone laminate), „Emailul ro­şu" Mediaş (cu 233 tone), Fabrica de şuruburi Mediaş (cu 177 tone), U.P.A.S. (cu 102 tone) au privat e­­conomia naţională de cantităţi în­semnate de metal. Aceste depăşiri de consum speci­fic se datoresc in cea mai mare parte rebuturilor, o adevărată pla­gă pentru economie, care înghite materie primă, materiale, energie u­­mană, obligînd societatea să suporte ca o parte din munca productivă să devină, cronic, neproductivă. Pentru a ne face o imagine și mai concre­tă a ceea ce reprezintă pierderile datorate rebuturilor, trebuie arătat că la finele semestrului I valoarea acestora s-a ridicat pe întregul ju­deţ la peste 4 milioane lei. la a­­ceasta, cu 23 la sută a contribuit „In­dependenţa", cu 11 la sută Uzina mecanică Sibiu, cu 9 la sută U.P.A.S., cu 7 la sută Uzina mecanică Mîrşa etc. Deficienţele care au generat re­buturi — printre care enumerăm: fo­losirea de S.D.V.-uri necorespunză­toare, folosirea de materii prime cu vicii ascunse sau abateri de la pre­vederile STAS, pregătire profesio­nală necorespunzătoare, aplicarea u­­nor tehnologii greșite — ilustrează pregnanta necesitate a luării măsu­rilor celor mai urgente. Factorii su­biectivi care se generează trebuie analizaţi cu cea mai mare răspunde­re de cadrele tehnice din întreprin­derile industriale în vederea găsirii celor mai adecvate măsuri pentru e­­liminarea lor în perioadele următoa­re. Deformările, crăpăturile, suflurile, folosirea de dispozitive necorespun­zătoare sunt probleme ce ar trebui să solicite inteligenţa creatoare a maiştrilor, tehnicienilor, inginerilor. Aceasta mai ales în cadrul turnăto­riilor, unde se constată pierderi mari de metal şi unde se impune adopta­rea unor metode şi procedee moder­ne de turnare, în forme metalice, sub presiune, în coji de bachenită etc. Dar nu numai rebutul a influenţat negativ asupra eficienţei economice ci şi o serie de alte elemente ca: pierderi din calităţi inferioare ale pro­duselor, unde economia a trebuit să suporte un volum de peste 3,7 mi­lioane lei, acestea fiind localizate in proporţie de 80 la sută la Combi­natul textil Sibiu; pierderi din de­şeuri 297 mii lei; cheltuieli nepro­ductive 8,6 milioane lei, din care 1,1 milioane Iei la Combinatul textil Sibiu, 800 mii Iei la „Independenţa" Sibiu, 500 mii lei la Uzina mecanică Mîrşa etc. Deşi majoritatea covîrşitoare a produselor executate de întreprinde­rile judeţului nostru satisfac preten­ţii exigente, atit pe plan intern cît şi la export, se constată că mai exis­tă fisuri în munca de ridicare a ca­lităţii unor produse la rangul cerin­ţelor impuse de gustul contemporan al consumatorului, iar aceste fisuri au costat industria judeţului nostru destul de mult. Este vorba de o pier­dere din refuzuri privind calitatea necorespunzătoare a unor produse (Continuare în pag a II-a) BORIS ROTARU GAVRIL HEBRIŞTEANU de la Direcţia judeţeană de sta­tistică O acţiune de mare importanţă în agricultură. Asigurarea bazei furajere Ca în fiecare an, bunii gospodari s-au îngrijit din vreme să asigure necesarul de furaje pentru perioada de stabulaţie. Merită a fi subliniată în acest sens preocuparea consiliilor de conducere ale cooperativelor a­­gricole de producţie din Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Aţei, Roşia, Vurpăr... în discuţia avută cu tovarăşul Ermil Pleşca, inginerul şef al coope­rativei agricole din Roşia, s-a relie­fat faptul că pînă la intrarea anima­lelor în stabulaţie — 1 150 taurine, 5 500 ovine şi 130 cabaline — can­tităţile de furaje înscrise în balanţa furajeră la fibroase, grosiere şi su­culente vor fi realizate. Masa verde de pe cele 667 hectare fineţe natu­rale a fost cosită la timp, finul re­zultat fiind uscat şi depozitat în bune condiţiuni. „S-au asigurat pînă in prezent — ne spune interlocutorul —1 400 tone finuri, adică 90 la sută d­in cantitatea planificată. Mai avem însă de recoltat otava de pe 50 de hectare şi ghizdeiul de pe 15 hecta­re, furaje cu care ne acoperim în întregime necesarul de fibroase. Se lucrează intens, în toate fermele şi brigăzile. Aş dori să-i evidenţiez pe membrii cooperatori Ioan Bujor, Friederich Lech, Mihai Loch, Gheor­ghe Knall, Vasile Borcea, Ioan Borcea şi alţii pentru strădania şi a­­tenţia cu care au făcut şirele. Tim­pul ne-a permis să realizăm un furaj de bună calitate şi în cantităţi mai mari decit anul trecut, ceea ce va favoriza întocmirea unor raţii echi­librate". Aceeaşi atenţie se acordă la Roşia şi celorlalte resurse furajere. Cu zeci de atelaje se adunau şi se trans­portau baioţii de paie. O bună par­te din paiele rezultate de pe cele 800 hectare cultivate cu păioase vor fi preparate cu saramură şi melasă şi date în consumul animalelor. Lip­sa de concentrate se va suplini cu suculente. In acest scop, mecaniza­torii lucrau intens cu trei maşini C.S.U. la insilozatul porumbului. Nu­mai din acest nutreţ vor fi asigurate circa 1 830 de tone, iar din resturile vegetale — cca. 200 de tone. Unita­tea va dispune în final de peste 2 000 tone suculente, cantitate la ca­re se mai adaugă tăiţeii de sfeclă. Pînă în prezent au fost însilozate circa 600 tone masă verde, fiecare siloz fiind bine tasat şi acoperit pentru a păstra furajele în bune condiţiuni. Sunt însă în judeţul nostru şi unele cooperative agricole unde la 12 sep­tembrie se mai aşteaptă să „crească" iarba pe pajiştile naturale. Şi nu-s pu­ţine cazurile. La cooperativele agri­cole din Cornăţel, Alţina, Şeica Ma­re, Stejărişul, Topîrcea, Valea Viilor şi altele mai sunt de recoltat mari suprafeţe cu fineţe naturale. In toamna anului trecut, datorită lipsei de preocupare a conducerii unităţii, la C.A.P. Comatei, nu au fost realizate cantităţile de nutreţuri prevăzute în balanţa furajeră. Aceas­tă neglijenţă a costat aproape 70 000 lei, bani cheltuiţi în primăvară cu procurarea de furaje — fibroase şi grosiere — de la alte unităţi. Situa­ţia este pe cale să se repete şi în acest an. Din cele 1 170 tone fibroa­se înscrise în balanţa furajeră s-au asigurat abia 800 tone, iar din 2 300 tone suculente nu s-a realizat nimic. Mai erau de recoltat, la prima coa­să, fînețele de pe 120 hectare. Cu toate acestea, în lunci n-am văzut pe nimeni la cosit. Mai erau de a­­dunat paiele, de transportat în parcu­rile de furaje fînurile recoltate. In cîmp — aproape nimeni. Pe luncă, doar cîtiva cooperatori încercau sa adune, într-o gireadă, căpiţele de fin răvăşite de vînt. Tovarăşul Nicolae Rucăreanu, inginerul şef al unităţii, a motivat starea de lucruri întîlnită prin existenţa unor greutăţi în mobi­lizarea oamenilor. Predominantă ni s-a părut însă slaba preocupare a conducerii unităţii pentru organizarea activităţii. Iarba de pe lunci, pe care, după cite spunea specialistul unităţii, nu vrea nimeni s-o recolte­ (continuare In pag. a II-a) P. BUD- Nu încape îndoială că în condiţiile actuale de dezvol­tare a economiei, policalifi­carea cadrelor în unele sec­toare de activitate joacă un rol deosebit. In comerţ, chiar dacă acest termen es­te puţin cam pretenţios se poate vorbi de o pregătire a lucrătorilor în aşa fel incit ei să fie utilizabili cu maxi­mum de operativitate de la un raion la altul sau chiar la magazine diferite. Despre o astfel de policalificare sau cooperare să fie vorba şi la magazinul cu autoservire din cadrul complexului co­mercial din Hipodrom? Felul în care se petrec lu­crurile aici schimbă puţin sensul celor afirmate mai sus. O fotografiere (bineînţe­les nu de către organele de normare ale I.C.S. Alimen­tara Sibiu) a modului în care s-a desfăşurat activita­tea în acest magazin în după-amiaza zilei de 1 sep­tembrie a. c. este edificatoa­re. Redăm doar „momente­le“ mai importante. La ra­ionul de produse zaharoase o coadă respectabilă. Vîn­­zătoarea insă avea altă mi­siune. Ţinea locul colegei de la pîine. După un timp apare şi vinzătoarea în cau­ză. Fusese să-şi „tirguiască“ nişte ouă de la magazinul „Gostat“ din apropiere. Să nu credeţi însă că a intrat după tejghea imediat ce a sosit! A avut şi alte probleme cu colegele din magazin. Un alt aspect de colabo­rare şi întrajutorare: una din casiere (cea de lingă uşă) a plecat prin magazin cu o sută de lei pentru a o schimba. In acelaşi timp o altă vînzătoare s-a aşezat la casă eliberînd cîteva bonuri pentru... nu-i cunoaştem protejaţii. Şi în felul aces­ta uu dute-vino prin maga­zin (al vînzătoarelor bineîn­ţeles) în timp ce cumpărăto­rii aşteptau răbdători la cele patru cozi care s-au format. Ce-ar mai fi de adăugat pentru completarea atmos­ferei de lucru din acest ma­gazin? Printre rafturile din sectorul cu autoservire nici ţipenie de vînzător. Aşa că despre unele informaţii, în­drumare, reîmprospătare cu marfă a rafturilor rămase goale nu mai poate fi vorba. In acelaşi timp, deşi foarte căutat de „diverşi“ responsa­bilul magazinului nu era de găsit. Ba da, la un moment dat s-a auzit glasul unei vînzătoare „doamna X (să ne ierte că nu i-am reţinut numele) te cheamă şeful la telefon. Vorbeşte de-acasă“. C. D. P. S. Rugăm conducerea I.C.S. Alimentara să ne ier­te lipsa de experienţă în ceea ce priveşte fotografie­rea timpului de muncă după toate regulile normării mun­cii, cit și faptul că am lăsat în sarcina întreprinderii i­­dentificarea lucrătorilor des­pre care s-a vorbit mai sus. Colaborare­a la magazinul alimentar din Hipodrom Alimentator mecanic Un colectiv al unităţii din Avrig a Combinatului de sticlă Mediaş, for­mat din maistrul Gavril Florea, teh­nicianul Gheorghe Blănaru şi lăcătu­şul mecanic Dumitru Şopra au făcut o inovaţie, care va aduce întreprin­derii venituri de 90 000 lei anual. Este vorba de un alimentator me­canic pentru introducerea produselor în cuptorul de recoacere, prin care se reduc pierderile tehnologice care se înregistrau pînă nu de mult. Tot­odată se reduce şi numărul munci­torilor necesari la operaţiile respec­tive. Participarea îluieraşilor Aminteam, în numărul trecut al ziarului, că „Cibiaium ’70“ va avea un compartiment etnogra­fic mai bine sudat, că va per­­■­mite o imagine mai edificatoa­re, o dată ce demonstraţiile a­­plicative, spectaculare, vor fi însoţite şi de consultaţii teore­tice de dezbatere, sub forma u­­nor simpozioane de autorizat prestigiu ştiinţific prin compe­tenţa personalităţilor partici­pante. Spectacolele folclorice la care îşi vor da concursul for­maţiile de fluieraşi vor avea, de asemenea, şi un caracter do­cumentar, prin autenticitatea interpretării în specificul locu­lui, prin aducerea pe scenă a unor instrumente de suflat de­rivate din „clasicul“ fluier, cum ar fi cel cunoscut sub numirea de „fife", a cărui mînuire re­vine în exclusivitate femeilor. Formaţia de „fife", reprezentînd în festival judeţul Mehedinţi, va participa la spectacolul-con­­curs „Fluierul de aur“ (dumi­nică, 27 septembrie, ora 18:30, pe lacul din Dumbrava Sibiu­lui) alături de fluieraşii din Ji­­na, Sadu, Boiţa-Tălmăcel, de „trişcarii“ din Leşul-Ilvei (jud. Pregătiri pentru „CIBINIUM’TO« Bistriţa-Năsăud), de echipa de fluieraşi din Vaideeni (jud. Vil­­cea) şi de formaţiile instrumen­tale reprezentînd judeţele Alba şi Mureş, participante şi la fes­tivalul folcloric de la Mediaş. La această întîlnire-concurs, juriul constituit va acorda ce­lor mai bune formaţii premii: „Fluierul de aur“, „Fluierul de argint“ şi „Fluierul de bronz“, plus menţiuni. Participarea în festival a flu­ieraţilor va mai fi înscrisă şi în programul pentru Mediaş, in cad­rul spectacolului folcloric muzical pe care Casa de cultură a municipiului îl va prezenta sîmbătă, 26 septembrie, ora 20, îşi vor da concursul aici fluie­raşi din judeţele limitrofe Alba şi Mureş. Aducerea fluieraţilor de di­verse specializări instrumentis­te, ţinînd de aria unor speci­ficităţi locale, în manifestările festivalului porneşte de la bo­gata tradiţie sibiană în acest domeniu al artei muzicale, le­gată de predominanţa unei în­deletniciri mioritice, păstoritul, a oamenilor de pe aceste me­leaguri. Continuitatea acestui meşte­şug artistic specific românesc se înscrie cu strălucire în di­namica actuală a mişcării artis­tice de amatori a judeţului nos­tru, în care activează cu îm­bucurătoare rezultate formaţii instrumentiste de gen vestite, cum ar fi cele din Sadu sau Boiţa-Tălmăce. De aceea, ni se pare binevenită iniţiativa de a invita în festival echipe pro­filate pe instrumente populare înrudite, derivate — „firele" şi V,trişcarii“ — conturîndu-se ast­fel posibilitatea unei documen­tări în caracterul cuprinzător al acestui gen de tradiţie în folclorul muzical românesc. A­­ceasta, cu atit mai mult cu cît categoria instrumentelor popu­lare de suflat va fi larg exem­plificată prin realizări ilustra­tive, în cadrul expoziţiei de instrumente muzicale populare, care va fi deschisă la Casa ar­telor, în timpul săptămînii cul­turii şi artei sibiene, în ziua de 21 septembrie, la ora 17. TITU POPESCU .V.­DEREA­­ CARNET Poate că obişnuinţa ucide intr-a­devăr semnificaţiile. Sau poate că obişnuinţa diurnă să fie tocmai a­­ceea , care fertilizează căutarea in­solitului. Poate că veştile zilnice despre cutare obiectiv gospodăresc­­edilitar terminat intr-un colţ de ju­deţ ori într-o zonă a ţării nu mai apar în ochii multora drept noutăţi. E o curiozitate ce decurge din nu­măr şi din frecvenţă. Abia popasul cu gînd m­­ai adine scuturat de habi­tudini zilnice poate să fie în stare a extrage semnificaţii. ... In satul cutare, un nou cămin cultural încăpător, în comuna cealal­tă atîtea zeci de metri de trotuare, în locul cu nume de vechi rezonanţe un nou aşezămînt social, dincolo a­­pa adusă în mijloc de urbe... Zil­nic, ceas de ceas, noutăţile acestea se difuzează, aş zice, cu regularitate metronomică. Ieri, bunăoară, aşezarea de baştină a dascălului patriot Gh. Lazăr s-a îmbogăţit cu un nou edi­ficiu modern, edificiu comercial. Dar cu cîteva luni în urmă, Moşna, moş­nenii şi-au înstăpînit un asemenea e­­dificiu cu aerul unui firesc dintot­­deauna. Mline cei din Miercurea vor face la fel fără ca măcar să le trea­că prin gînd ideea unei noutăţi sen­zaţionale. Tot mîine, în Nocrich apa va zbucni în casă adusă de sus de pe dealuri. Se va tăia o panglică, simbolic hotar dintre ce n-a fost şi ceea ce este. Atît doar, un simbol. Iar faptul că azi cumpărătorul avizi­­gean intră cu coşul în magazinul cu autoservire asemeni oricărui cetăţean al marilor oraşe poate să nu-i spu­nă nici lui nimic. Nici faptul de a culege stropii de apă direct din... casă. Aşezările noastre işe compun me­reu mai intens, mai sigur, mai orga­nizat o faţă ce dă drept de cetate aspiraţiei spre urban. Sigur, ceea ce spuneam e doar o faţetă a acestui salt. O parte, dar cît de semnifica­tivă! In satul cu nume de legenda, largi trotuare te-ntîmpină, edificii şi-aruncă înfăţişarea de naşu şi mo­dern privirii in care nu mai stăruie fiorul insolitului. Şi, totuşi paşii aceştia, realităţile acestea, şuvoi diurn de noutăţi sínt trepte pe un drum străjuit de previ­ziuni înţelept alcătuite. Sínt trepte ale unui drum care îndeamnă mereu la fertile şi bucuroase reflecţii...

Next