Tribuna Sibiului, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 890-914)
1971-01-13 / nr. 898
Pagina 2 ■ ■ CITITORII Obligaţii de serviciu facultative ? Autobuzele I.R.T.A. care fac cursa din centrul de judeţ la Ocna Sibiului au punct terminus în faţa consiliului popular din localitate. „Cu toate acestea , ne scrie un grup de cetăţeni din Ocna (I. Oprişor, V. Cojocaru, N. Babteş şi C. Voina) mulţi dintre conducătorii auto care fac aceste curse tratează această obligaţie de serviciu ca o treabă facultativă şi uneori opresc în faţa băilor. De acolo pleacă înapoi la Sibiu”. In această situaţie oamenii sînt nevoiţi să facă drumul pe jos pînă în marginea oraşului sau să renunţe la cursele I.R.T.A. în favoarea trenului care este mult mai exact în privinţa sosirilor şi plecărilor. „Aflat într-o asemenea situaţie, şoferul care a făcut aceste curse în ziua de 7 ianuarie ar putea fi admonestat pentru nerespectarea obligaţiilor ce-i revin“. MIMWWI S-ar putea extinde asemenea acţiuni „Foarte bună iniţiativa Conciliului popular al municipiului Sibiu de a înlătura (cu multă promptitudine) zăpada căzută zilele trecute. Multe străzi — ne scriu cîţiva sibieni — au fost curăţate şi circulaţia nu a avut de suferit din această cauză. Din păcate, acţiunea lăudabilă s-a limitat doar la străzile (foarte) centrale, între bulevardul Victoriei şi străzile Cristiana Moldovei etc. — pasajul de Legătură (o stradelă îngustă mărginită de atelierul mecanic şi garajele U.P.A.S., stradelă care pe parcursul ei foarte înclinat are în trei locuri scări din beton) a devenit o veritabilă pîrtie de bob. Scările — o adevărată cascadă alunecoasă — şi-au înscris pînă acum cîteva fracturi în palmares. Şi pe aici trec zilnic mii de cetăţeni. Nu s-ar putea ţine seamă şi de asemenea locuri foarte mult circulate şi în care există pericolul accidentării oamenilor? Ar fi suficient să se împrăştie puţină zgură sau nisip. Se poate găsi o soluţie Dan Mediaş, Adam Gheorghe ne relatează despre o măsură ad-hoc luată de Oficiul P.T.T. din localitate de a nu mai primi colete pentru expediţie la sediul central. „Recent, pentru o asemenea treabă am fost obligat să mă duc pînă la oficiul din cartierul Gura Cîmpului care, faţă de cartierul în care locuiesc („Vitrometan"), se găseşte ex act în extremitatea cealaltă a oraşului. Aş ruga dirigintele oficiului să găsească o soluţie rezonabilă şi mulţumitoare pentru toţi cetăţenii oraşului care trimit colete". „Perle“ ale necuviinţei Astfelne recomandă I. Vişan din Sibiu să intitulăm nota de faţă, titlu ce i-a fost sugerat de felul cum se comportă vînzătoarele unităţii „Perla”, din Sibiu, str. Faurului, aparţinînd I.C.S. Textile-încălţăminte. „Vrînd să plătesc cumpărăturile făcute intr-una din zilele trecute în magazinul respectiv, pentru cutezanţa de a fi întrebat unde este casiera (plecată probabil prin oraş, pentru ale dînsei interese), a trebuit să suport o ploaie de injurii şi apostrofări, adevărate perle ale necuviinţei“. Conducerea I.C.S. Textile-încălţăminte a „evaluat nestematele” (din „colecţia” vînzătoarelor M. Bogdan şi P. Lutsch) la 2 la sută din salariul lor pe luna trecută. Rubrică redactată de Al. CONSTANTINESCU == Tribuna Sibiului Zile de iarnă in Păltiniș Foto: FRED NSS Furtună-ntr-un pahar cu apă In urma unui uragan de hîrtie s-a pus în mişcare, deodată, întregul mecanism: procuratura i-a trimis pe cei mai buni experţi, miliţia a alcătuit degrabă un colectiv de detectivi, în frunte cu renumitul Holmes, fotoreporterii, ziariştii, corespondenţii radioului şi televiziunii au năvălit toţi deodată, cu trenul, cu autobuzul, cu autoturisme, cu maşini de ocazie ... S-au consumat la această deplasare-fulger toner de benzină, mii de lei pe bilete de tren, în buzunarele şoferilor de pe „ocazii“ au intrat sume enorme, s-au tocit cîteva duzini de creioane (marca Flaro), cîteva sute de pixuri; s-au consumat o găleată de cerneală, sute de bloc-notesuri, mii de metri de peliculă... In sfîrșit, s-au plătit mii de lei — diurne de deplasare. Faptul merita intr-adevăr! Uraganul de hîrtie declanșat de Maria David din Avrig (sub forma reclamaţiilor si sesizărilor) se anufiţa intr-adevăr ameninţător. Reclamaţiile au bombardat toate cutiile de poştă de la instituţiile mai sus amintite; un poştaş s-a prăbuşit sub greutatea furtunii... Epicentrul uraganului — toată lumea ştia deja acest lucru — se localizase la Avrig. Intr-acolo s-a pus deci in mişcare acest uriaş mecanism, cu intenţia să dezlege îngrozitorul mister şi, dacă este posibil, să localizeze furia „naturii“, pentru ca în cele din urmă să dispară orice pericol.. . Spre stupefacţia tuturor, insă, la Avrig domnea o acalmie totală. De aceea, unul dintre detectivii speciali, aflat din întîmplare în grupul ziariştilor şi fotoreporterilor, s-a dovedit din cale-afară de bănuitor ... „Dar dacă — zise el — acest calm este doar aparent“ ... Cu toţii intr-un glas au împărtăşit această presupunere ... Fără să se mai stea pe gînduri s-au început imediat investigaţiile. Şi... din nou stupoare: la domiciliul său, din strada Gh. Lazăr, nr. 6, reclamanta Maria David — autoarea uraganului de hîrtie — prepara o nouă şarjă, de data aceasta intr-un pahar cu apă. „Furtună intr-un pahar cu apă!“, au strigat cu toţii speriaţi. Şi fără să mai stea mult pe gînduri s-au apucat de treabă ... Iată sumarul cauzelor şi împrejurărilor care au făcut obiectul acestor neobişnuite Investigaţii: cu mulţi ani In urmă, părinţii reclamantei Maria David au împrumutat un pat din fier de la familia (cu care de fapt erau rude) loan Matei. Acest pat banal — fără nici o asemănare cu „Patul lui Procust“ — a devenit pînă la urmă foileton un fel de... măr. Da, da, un fel de măr al discordiei. Curind după ce a împrumutat patul, loan Matei a fost condamnat, pentru o gravă infracţiune, pe durata de 10 ani, patul neavînd de fapt nici o implicaţie in proces. Rămas deci in libertate, patul şi-a croit în acest răstimp o istorie (intre noi fie vorba — de loc glorioasă). Aici intervine un element nou: Maria Repede (fosta soţie a lui Ioan Matei, de care intre timp divorţase) îi dă Mariei David (ce imprudenţă şi cu ce catastrofale urmări!) suma fabuloasă de 200 lei, cu rugămintea să i-o ducă lui Gh. Oprişcan, faţă de care avea nu se ştie ce datorie. Maria David, însă, îşi aminteşte (exact la moment!) că Ioan Matei îi datora 400 lei şi, văzînd jumătate din bani în mină, nu-i mai dă lui Oprişcan ... Anii trec ca apa (10 ani şi mai bine) şi patul + cei 200 lei intră în anonimat... Ba nu! Mama Măriei David împrumută o preţioasă traistă Măriei Repede, dar n-o mai primeşte înapoi. Poate că amănuntele de mai sus sunt adevărate, poate nu, cert este că patul şi cei 200 de lei revin din nou în actualitate. Ioan Matei se întoarce de la închisoare şi, sfătuit de fratele sin, face o cerere la comisia de judecată a consiliului popular Avrig, pentru a-şi redobîndi patul şi banii. Absolut corect, nu? Aşa s-ar părea ... Numai că fratele său este tocmai secretarul comisiei de judecată, Maria David, adică pirita (deşi citată), nu se prezintă la nici o şedinţă a comisiei şi, ca atare, hotărîrea se pronunţă în lipsa ei. Termenul de recurs expiră, hotărîrea devine definitivă şi executorie, aşa că Maria David este nevoită să-i dea lui Ioan Matei patul şi banii. Acesta este momentul fatal! Maria David începe acţiunea pe care am denumit-o la început „uraganul de hîrtie“. Scrie la procuratură, la miliţie, la ziar, pune la mişcare oameni, comisii, care să-i facă dreptate. Pe de altă parte, Gh. Matei, secretarul comisiei de judecată, o citează din nou in faţa instanţei locale, pe motiv că M. David l-ar fi calomniat de fals în acte. In felul acesta, cu concursul secretarului comisiei — evident interesat — o hîră între rude redevine publică, ridicolă, pătimaşă, dar rămîne, cind era de la început, măruntă, meschină. Meschină, deoarece pune pe drumuri fără rost oameni, comisii, pentru că risipeşte timpul preţios al altora care ar avea poate ceva intr-adevăr important de făcut. Ridicolă prin micimea faptelor! De fapt banii şi patul şi-au găsit, just, proprietarul. Acum ce mai rămîne de împărţit? Poate mindria, orgoliul îngust al acestor „rubedenii". F, bine să se ştie că asemenea „mărunţişuri“ nu ne interesează! Aviz şi altor amatori de „uragane cu sesizări şi reclamaţii“ care vor declanşa de fapt exact acelaşi lucru: o inofensivă furtună într-un pahar cu apă ... VIOREL CUCU P.S. Rugăm a nu se înţelege cumva că ne declarăm împotriva sesizărilor şi reclamaţiilor care vizează probleme serioase, dezbătute cu responsabilitate şi demnitate. CONSULTAŢIE (II) Răspunderile în cazurile accidentelor de muncă Accidentele de muncă cu incapacitate temporară, determinate de neaplicarea legislaţiei de igienă şi protecţia muncii — aşa cum se exprimă art. 29 din H.C.M. 880/1965 — atrag, de asemenea, obligaţia pentru unităţile socialiste de a restitui fondului de asigurări sociale sumele plătite drept ajutoare. Desigur, efectele acestei obligaţii de restituire se vor putea răsfrînge (aşa cum arătam în consultaţia precedentă) asupra unor persoane, sub una din formele de răspundere menţionate, instituite de lege. Răspunderea obiectivă a unităţii faţă de instituţia care gestionează fondurile de asigurări sociale, (Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale) se naşte din faptul neaplicării legislaţiei de protecţie, acest drept fiind instituit prin lege pentru toate cazurile cu astfel de urmări. Prin cazurile de neaplicare a legislaţiei să nu se înţeleagă greşit (care în mod frecvent se întîmplă) neaplicarea unei sancţiuni persoanei însărcinată cu protecţia muncii la acel loc de muncă, sau să se califice accident din vina accidentatului orice caz se iveşte. Prin cazuri de neaplicarea legislaţiei de igienă şi protecţia muncii trebuie să se înţeleagă neexecutarea măsurilor din plan ce au fost instituite (sau trebuiau să fie prevăzute) şi nu s-au executat, ca de exemplu: construirea de apărătoare, exhaustoare, neutralizatoare de gaze emanate, ventilatoare etc. Legea nr.41/1965 mai conţine o dispoziție normativă — mobilizatoare — în vederea îndeplinirii acestor obligații, stabilind prin art. 13 că la acordarea oricăror stimulente materiale şi morale, la aprecierea activităţii depuse se va ţine seama de felul în care au fost asigurate şi respectate măsurile de protecţia muncii. Aşadar, avem de-a face cu o condiţie la regulamentele de premiere, care constă în asigurarea şi respectarea măsurilor de protecţia muncii. Vorbind despre răspunderea, în sens obiectiv, în raportul dintre victima unui accident de muncă și unitate, ea apare ca o răspundere civilă, reparatorie a prejudiciului suferit. Accidentatul are asigurate mijloacele necesare traiului, indiferent de existenta culpei sale ori a unităţii, prin preluarea acestei sarcini de către stat, care plăteşte ajutoarele de incapacitate de muncă. In cazul stabilirii unei invalidităţi cu scoaterea din producţie a subiectului pe o durată oarecare, ori definitivă, repararea prejudiciului ce constă în diferenţa dintre pensia stabilită şi câştigul ce îl realiza prin muncă se face pe calea acţiunii civile îndreptată de victimă împotriva unităţii găsită in vină. Această răspundere civilă a unităţii poate fi dublată cu unele forme de răspundere a persoanelor fizice (angajaţi) găsite vinovate — cu o culpă penală — pentru neexecutarea unor asemenea măsuri şi pentru neaplicarea legislaţiei de protecţia muncii. In asemenea situaţii unitatea are dreptul la acţiunea de regres de la cei vinovaţi pentru recuperarea sumelor plătite ca daune victimelor sau terţelor persoane păgubite. GEORGE DAN consilier juridic *s \ X *s \ \N *s Is IV “. Bienala „I. L. Duminică a început în judeţul Sibiu etapa de preselecţie pentru faza judeţeană a bienalei de teatru „I.L. Caragiale". Vor fi verificate, cu această ocazie, toate formaţiile de teatru de amatori din judeţul nostru, pe centre de r/»zjrri de teatru (( concurs, doi după-amiază, în cadrul acestei etape preliminare, la centrul Agnita, vor fi trecute în revistă formaţiile de teatru din zona respectivă, clubul va decide selecţia formaţiilor care vor participa în etapa următoare, cea judeţeană. TIMPUL Centrul meteorologicSibiu comunică: Vreme In general frumoasă, dar rece noaptea şi dimineaţa. Vîntul va sufla slab din sectorul estic. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 12 şi minus 8 grade, iar cele maxime vor oscila între minus 1 şi plus 3 grade. CINEMA SIBIU, PACEA: In ghearele Invizibile ale dr. Mabuse (orele 9,00; 11,30; 14,00; 16,30; 19,00; 21,00); ARTA: „Z" (orele 9,30; 12,00; 15,00; 17,30; 20,00); TINERETULUI: Soarele alb al pustiului (orele 10,00; 12,00; 14,30; 16,30; 18,30 20,30). MEDIAȘ: PROGRESUL: King Kong evadează (orele 9,00; 11,15; 14,00 16,30; 19,00; 21,15); TINERETULUI Ultimul mohican (orele 10,00; 16,30 18,30; 20,30); UNIREA: Procesul (orele 10,00; 16,00; 18,00 și 20,00). CISNADIE: POPULAR: Fratele dr. DUMBRĂVENI: 7 NOIEMBRIE: Homer (orele 11,00; 16,00; 18,00 și Căsătorie prin mica publicitate (orele 20,00) ; 18,00 şi 20,00). ACMi r A ( vf a T T 1 . ) COPSA MICAS POPULAR: Opera-AGNIIA: 8 MAI: Jandarmul se în- - .. . . tiunea Leontine (orele 17,00 şi 19,00).. «oară (orele 10,00; 16,00; 18,00 şi BAZNA-BA1: Al 8-lea (orele 17,00 20,00) . şi 19,00). OCNA SIBIULUI: Reconstituirea (orele 17,00 şi 19,00). APOLDO DE SUS. 23 AUGUST: O şansă dintr-o mie (orele 17,00 şi 19,00). TELEVIZIUNE 10,00—11,30 Emisiuni-lecţie pentru lucrătorii din agricultură. ÎS,00 Deschiderea emisiunii. Ev-Terra *71. 18.30 Cabinetul economic TV. Informatica in etapa actuală. 19.10 Tragerea Pronoexpres. 19.20 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tele cinemateca. Nechemat in ţarina. Premieră pe ţară. 21.30 Voci de pretutindeni. 21.45 Cadran international. 22.30 Gala marilor interpreţi mâni: Ion Buzea. 22,50 Telejurnalul de noapte. 23,00 închiderea emisiunii. TEATRU La Teatrul de stat din Sibiu, or 19,30, spectacol cu piesa Nu sin Turnul Eiffel (în limba germană), la la Mediaș, la ora 20,00 Nud cu vioară ro- Cadru din filmul ULTIMUL MOHICAN Anul IV, nr. S9. 1 0 Elveţie in miniatură ! O expresie a inteligenţei şi îndrăznelii tehnice, a pasiunii creatoare şi puterii de dăruire. In ctteva cuvinte aceasta este expoziţia „Industrial design in Elveţia“. Deschisă pentru cîteva zile in vechiul nostru burg, la Casa artelor, sub auspiciile Comitetului judeţean pentru cultură şi artă Sibiu, expoziţia organizată de Pro Helveţia în colaborare cu Asociaţia fabricanţilor elveţieni (Werkbund) prilejuieşte publicului sibian un prim contact, de bun augur cu minunata ţară din centrul Europei. Multitudinea exponatelor, a fotografiilor şi a textelor, împreună cu diapozitivele celor ce sunt asociate expoziţiei, reuşesc să-l introducă, încetul cu încetul pe vizitator în structura geografică, economică şi politică a Elveţiei. Cel ce păşeşte pragul încăperii pătrunde în intimităţile poporului elveţian, care de-a lungul anilor, cu migală, pricepere şi strădanie a transformat ţara sa, din săracă cum era, într-o ţară socotită astăzi printre cele mai bogate din lume. Cum au reuşit? In parte explicaţia o găsim în scurta „Istorie“ a Industrial design-ului. Căci, deşi la elveţieni există tradiţia de a construi bine, şi un spirit Inventiv dirijat spre viitor, adevăratul salt calitativ s-a produs odată cu înfiinţarea Werkbund-ului, in 1913, care a contribuit In mare măsură la stimularea concepţiei industriale. Industrial design înseamnă concepţie industrială, înseamnă studiul produsului şi perfecţionarea acestuia. Industrial design creează tipuri şi modele standard de înaltă perfecţie tehnică, în toate categoriile de produse, iar expoziţia ne oferă posibilitatea de a constata pe „viu“ rezultatul îmbinării armonioase a calităţilor umane — creativitate şi hărnicie — cu mijloacele moderne ce stau la îndemîna omului pentru a forma o economie de mare randament şi competitivă, bazată pe analiza funcţiunii şi ergonomie, tehnica fabricaţiei şi a materialelor, analiza pieţei de desfacere, estetică etc. Bunăoară ceasurile de mină, de diferite mărimi şi tipuri de fabricaţie, începînd cu binecunoscutele Schaffhausen, Doxa şi terminînd cu Cortina, Longines şi altele, atestă prin eleganţa şi perfecţia lor, meticulozitatea şi iscusinţa acestor meşteşugari atît de înzestraţi. Balanţele înregistratoare cu tamburi, balanţele pentru analize şi balanţele de precizie completează „familia“ produselor de mare precizie, proclamînd priceperea şi strădania harnicului popor elveţian. Din aceeaşi familie am mai menţiona: uzinele electrice, maşinile textile, etc. Alături de acestea stau articolele de uz casnic şi personal: fier de călcat, perie de dinţi electrică, pat din material sintetic, armături sanitare, aparat de filmat, etc. Acestea, de o mare simplitate, sunt concepute astfel încît folosirea lor să uşureze munca şi să o ridice la cote superioare, corespunzătoare cerinţelor omului modern. Totuşi supremaţia parcă o deţine binecunoscuta grafică elveţiană. Marea serie a ambalajelor, mijloacele folosite de agenţiile de publicitate în munca lor de intermediar între produs şi consumator fac să nu ştii pentru ce să optezi, pentru produs sau pentru ambalaj. Larga gamă de produse prezentate, înalta ţinută tehnică a acestora demonstrează — pe lîngă inventivitate şi precizie în execuţie — şi imensele posibilităţi ale poporului elveţian, de la maxima concentrare şi fineţe a unor operaţii miniaturale, pînă la produse cu mari consumuri de forţă. g. BARBU CLUJ-SIBIU, o axă spirituală de vorbă cu conf. univ. ION VEAD, critic literar, redactor şef-adjunct al revistei „Tribuna" . — Este ştiut că Sibiul este legat de Cluj printr-o trainică şi îndelungată afinitate spirituală. Cele două mari centre de cultură ale Transilvaniei au avut, de-a lungul timpului, o contribuţie decisivă la conturarea profilului spiritual al acestei zone. Această superioară simpatie reciprocă se îmbogăţeşte astăzi printr-o emoţionantă reacţie de „redescoperire" a înfrăţirii. Socotiţi că, în context actual, această contribuţie o mai putem încadra în conceptul „literaturii transilvănene"? — Un concept de „literatură transilvăneană” ni se pare astăzi riscant. Există o mişcare convergentă a scriitorilor spre Capitală, o mai accentuată mobilitate a publicaţiilor de profil, un refuz ostentativ al localismului. Acest proces duce la accentuarea unei ambiţii a revistelor de a avea colaborări din toata tara. Este o condiţie favorizantă dorinţa unor reviste („Astra”, „Cronica”, „Tribuna”, în ultimul timp „Orizont") de a stabili colaborări reciproce sau de a elabora unele numere tematice. Or, acest reciproc împrumut face ca, la un moment dat, o notă distinctă, cu atribute statice, să aibă o tendinţă de dispariţie, în cadrul unui proces de egalizare a unei mişcări literare fără note localiste. Dar cred că, pentru o literatură transilvăneană, care nouă ne este scumpă, putem recunoaşte la cîţiva scriitori ardeleni unele trăsături de formaţie intelectuală specifică. Poeţi ca Ioan Alexandru, Ion Horea, Ion Brad, Ana Blandiana, prozatori ca Nicolae Breban, Ion Lăncrănjan, Pop Simion par să aducă în scrisul lor un accent de gravitate a problematicii, de rezistenţă la experienţe neratificate. Dar, mai presus, există o conştiinţă a solidarităţii acestor scriitori (enumerarea noastră nu este, fireşte, exhaustivă) cu poezia şi proza înaintaşilor păstrînd ecoul unor modele care nu se pot uita — Goga, Blaga, Rebreanu, Pavel Dan ş. a. Trăsăturile distincte ale literaturii transilvănene pot fi recunoscute prin încorporarea în viziune, credinţa în estetica realismului (care poate să se inoveze, dincolo de tradiţionalul slavician, fără conflicte-tip, prin încorporarea fantasticului), un accent al destinelor umane, cu atenţie pentru istoria unei lumi contemporane. Ion Breazu consideracă această literatură are o patimă a adevărului, un interes manifest pentru viaţa diferitelor categorii umane, cu gravitatea problemelor de conştiinţă, interesul pentru tot ceea ce este schimbare în viaţa omului. Chiar şi revenirea la modele este un simptom pentru respectul unei tradiţii specifice a locului. **.— Faţă de aceste realităţi „tradiţionaliste", dezvoltate de dv., cu o adîncă înţelegere, aţi semnalat fenomenul sintezei, al Integrării în unitatea aceluiaşi context. Componentele îşi păstrează, totuşi, o anumită distincţie, o anume nuanţă individualizatoare. Cum vedeţi posibilă afirmarea aportului sibian, oraş cu tradiţionale veleităţi literare? — Pe lîngă multiplele sale legături cu alte centre de cultură ale ţării, prin tradiţionalele sale afinităţi, firesc ar fi ca Sibiul să graviteze spre Cluj. In anii refugiului, la Sibiu s-a grupat un număr de scriitori, cu un nucleu clujean; pe lingă Cercul literar era Universitatea, erau nume ca Blaga, Jacquier, care au creat o mişcare firească înspre Cluj şi un interes al Clujului pentru Sibiu. Sibiul a şi alimentat viaţa intelectuală a Clujului, fiind un fel de realitate spirituală exemplară. De aceea, aş spune că este necesar un mai mare interes pentru definirea unei zone spirituale transilvănene pe axa Cluj—Sibiu. Sibiul are nevoie de o revistă. Din mai multe motive. Aici există o vestită tradiţie tipografică şi mă gîndesc la excelenta realizare a Istoriei literaturii române vechi a lui Sextil Puşcariu. Sibiul poate avea o editură profilată pe cartea de artă şi pe cartea românească veche. Editura „Dacia" ar putea acoperi şi Sibiul, fiind o editură a Transilvaniei. Dar mai importantă este o revistă, fiind singura care poate pune în valoare zona sibiană. O revistă înseamnă şcoală, verificare, confruntare pe toate planurile. Există aici forţe reale pentru o revistă de cultură, în istorie, folclor, etnografie, muzeistică, critică şi istorie literară, lingvistică, beletristică, artă plastică. — Aş socoti că revista „TRIBUNA“ are datorii mai mari pentru Sibiu, oraşul natal al publicaţiei. V-aş reaminti că, pe la începutul anului trecut, la o intîlnire in sala „Astra" cu redactori ai revistei, s-au făcut avansuri promiţătoare in acest sens. Ca redactor şef-adjunct a! revistei, socotiţi că legătura este suficient cimentată? — Trebuie să recunoaştem că revista „Tribuna" din Cluj a făcut puţin pentru Sibiu. De aceea, conducerea publicaţiei s-a gîndit că ar fi bine ca Sibiul să însemne o subredacţie a „Tribunei". Practic, intenţionăm să constituim aici un nucleu de sprijin, o subredacţie onorifică, avînd bilunar rezervat spaţiu în revistă, cu latitudine de propuneri şi selecţie de materiale, în funcţie de o tematică aleasă cu premeditare. Se marchează astfel, tot la al doilea număr, o prezenţă sibiană diversificată, la zi. Este o posibilitate de afirmare a culturii sibiene sub semnul continuităţii tematice, cu şansa angajării directe în problematica abordată de revistă. — Acest interes pentru Sibiu este nu numai firesc ci şi măgulitor. Am înţeles că vă interesează cultura acestor locuri; cum o apreciaţi pe diametrul tradiţie — actualitate? — Urmărind din afară viaţa Sibiului, ţi se impune evidenţei existenţa multor oameni cu mult gust, informaţi, agreabili la solicitări. Facultatea nou creată, animată de valoroşi istorici, etnografi, pretinde schimburi mai active cu cadrele didactice din Cluj, care să ţină lecţii deschise, prelegeri, dezbateri de catedră, cercetări ştiinţifice în comun, atît pentru colegii sibieni, cît şi pentru studenţi. Cert este că se simte o simpatie deosebită pentru Sibiu. Am fost martor la un consiliu profesoral al Facultăţii de filologie, în care toată lumea — la sugestia rectorului universităţii, prof. Ştefan Pascal a fost încîntată de ideea colaborării strînse cu facultatea din Sibiu. Oraşul poate interesa mult mai mult şi ca depozitar al unor fonduri documentare extrem de bogate, care se cer puse in valoare. O politică editorială atentă poate publica, aici, antologii, texte, documente literare. — Dacă ar fi să scoateţiTRIBUNA" la Sibiu, ce profil l-aţi da? — Aş face-o ca o revistă cu un mai mare accent pe problemele istoriei culturii, geografiei lingvistice, etnografiei şi folclorului, ca şi pe valorificarea potenţialului artistic sibian. Cred că o soluţie echilibrată poate include în circuitul revistei şi contribuţii eterogene, în scopul tot al valorificării resurselor locale. Sibiul poate scoate o revistă foarte modernă, deschisă, de o mare mobilitate. De fapt, nu a lipsit niciodată aici un spirit al noului, un apetit pentru modern. Sibiul a facilitat contactul cu multe zone ale ţării, avînd şi avantajul unei situări geografice de Intersecţie, care polarizează şi impune. Interviu realizat de TITU POPESCU 999999999999999999999999999999999999999999999999999999S *999999999993999999999999999999999999939939999933999999