Tribuna Sibiului, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 890-914)

1971-01-13 / nr. 898

Pagina 2 ■ ■ CITITORII Obligaţii de serviciu facultative ? Autobuzele I.R.T.A. care fac cursa din centrul de judeţ la Ocna Sibiului au punct termi­nus în faţa consiliului popular din localitate. „Cu toate aces­tea , ne scrie un grup de cetăţeni din Ocna (I. Oprişor, V. Cojocaru, N. Babteş şi C. Voina) mulţi dintre conducăto­rii auto care fac aceste curse tratează această obligaţie de serviciu ca o treabă facultativă şi uneori opresc în faţa băilor. De acolo pleacă înapoi la Si­biu”. In această situaţie oame­nii sînt nevoiţi să facă drumul pe jos pînă în marginea ora­şului sau să renunţe la curse­le I.R.T.A. în favoarea trenu­lui care este mult mai exact în privinţa sosirilor şi plecă­rilor. „Aflat într-o asemenea situaţie, şoferul care a făcut aceste curse în ziua de 7 ia­nuarie ar putea fi admonestat pentru nerespectarea obligaţii­lor ce-i revin“. MIMW­WI S-ar putea extinde asemenea acţiuni „Foarte bună iniţiativa Con­ciliului popular al municipiului Sibiu de a înlătura (cu multă promptitudine) zăpada căzută zilele trecute. Multe străzi — ne scriu cîţiva sibieni — au fost curăţate şi circulaţia nu a avut de suferit din această cauză. Din păcate, acţiunea lăudabilă s-a limitat doar la străzile (foarte) centrale, între bulevardul Victoriei şi străzile Cristiana Moldovei etc. — pasa­jul de Legătură (o stradelă în­gustă mărginită de atelierul mecanic şi garajele U.P.A.S., stradelă care pe parcursul ei foarte înclinat are în trei locuri scări din beton) a deve­nit o veritabilă pîrtie de bob. Scările — o adevărată cascadă alunecoasă — şi-au înscris pînă acum cîteva fracturi în palmares. Şi pe aici trec zil­nic mii de cetăţeni. Nu s-ar putea ţine seamă şi de aseme­nea locuri foarte mult circu­late şi în care există pericolul accidentării oamenilor? Ar fi suficient să se împrăştie puţină zgură sau nisip. Se poate găsi o soluţie Dan Mediaş, Adam Gheor­­ghe ne relatează despre o mă­sură ad-hoc luată de Oficiul P.T.T. din localitate de a nu mai primi colete pentru expe­diţie la sediul central. „Re­cent, pentru o asemenea trea­bă am fost obligat să mă duc pînă la oficiul din cartierul Gura Cîmpului care, faţă de cartierul în care locuiesc („Vitrometan"), se găseşte e­­x act în extremitatea cealaltă a oraşului. Aş ruga dirigintele oficiului să găsească o soluţie rezonabilă şi mulţumitoare pentru toţi cetăţenii oraşului care trimit colete". „Perle“ ale necuviinţei Astfel­­ne recomandă I. Vi­­şan din Sibiu să intitulăm nota de faţă, titlu ce i-a fost suge­rat de felul cum se comportă vînzătoarele unităţii „Perla”, din Sibiu, str. Faurului, aparţi­­nînd I.C.S. Textile-încălţă­­minte. „Vrînd să plătesc cum­părăturile făcute intr-una din zilele trecute în magazinul respectiv, pentru cutezanţa de a fi întrebat unde este casiera (plecată probabil prin oraş, pentru ale dînsei interese), a trebuit să suport o ploaie de injurii şi apostrofări, adevă­rate perle ale necuviinţei“. Conducerea I.C.S. Textile-în­­călţăm­inte a „evaluat nestema­tele” (din „colecţia” vînzătoa­­relor M. Bogdan şi P. Lutsch) la 2 la sută din salariul lor pe luna trecută. Rubrică redactată de Al. CONSTANTINESCU == Tribuna Sibiului Zile de iarnă in Păltiniș Foto: FRED N­SS Furtună-ntr-un pahar cu apă In urma unui uragan de hîrtie s-a pus în mişcare, deodată, între­gul mecanism: procuratura i-a tri­mis pe cei mai buni experţi, mili­ţia a alcătuit degrabă un colectiv de detectivi, în frunte cu renu­­mitul Holmes, fotoreporterii, zia­riştii, corespondenţii radioului şi televiziunii au năvălit toţi deodată, cu trenul, cu autobuzul, cu auto­turisme, cu maşini de ocazie ... S-au consumat la această depla­­sare-fulger tone­r de benzină, mii de lei pe bilete de tren, în buzunarele şoferilor de pe „ocazii“ au intrat sume enorme, s-au tocit cîteva duzini de creioane (marca Flaro), cîteva sute de pixuri; s-au consumat o găleată de cerneală, sute de bloc-notesuri, mii de me­tri de peliculă... In sfîrșit, s-au plătit mii de lei — diurne de de­plasare. Faptul merita intr-adevăr! Uraganul de hîrtie declanșat de Maria David din Avrig (sub form­a reclamaţiilor si sesizărilor) se a­­nufiţa intr-adevăr ameninţător. Reclamaţiile au bombardat toate cutiile de poştă de la instituţiile mai sus amintite; un poştaş s-a prăbuşit sub greutatea furtunii... Epicentrul uraganului — toată lu­mea ştia deja acest lucru — se localizase la Avrig. Intr-acolo s-a pus deci in mişcare acest uriaş mecanism, cu intenţia să dezlege îngrozitorul mister şi, dacă este posibil, să localizeze furia „na­turii“, pentru ca în cele din urmă să dispară orice pericol.. . Spre stupefacţia tuturor, insă, la Avrig domnea o acalmie totală. De aceea, unul dintre detectivii spe­ciali, aflat din întîmplare în grupul ziariştilor şi fotoreporterilor, s-a dovedit din cale-afară de bănui­tor ... „Dar dacă — zise el — acest calm este doar aparent“ ... Cu toţii intr-un glas au împărtăşit această presupunere ... Fără să se mai stea pe gînduri s-au început imediat investigaţiile. Şi... din nou stupoare: la domiciliul său, din strada Gh. Lazăr, nr. 6, recla­manta Maria David — autoarea uraganului de hîrtie — prepara o nouă şarjă, de data aceasta intr-un pahar cu apă. „Furtună intr-un pahar cu apă!“, au strigat cu toţii speriaţi. Şi fără să mai stea mult pe gînduri s-au apucat de treabă ... Iată sumarul cauzelor şi împre­jurărilor care au făcut obiectul acestor neobişnuite Investigaţii: cu mulţi ani In urmă, părinţii recla­mantei Maria David au împrumu­tat un pat din fier de la familia (cu care de fapt erau rude) loan Matei. Acest pat banal — fără nici o asemănare cu „Patul lui Pro­­cust“ — a devenit pînă la urmă foileton un fel de... măr. Da, da, un fel de măr al discordiei. Curind după ce a împrumutat patul, loan Ma­tei a fost condamnat, pentru o gravă infracţiune, pe durata de 10 ani, patul neavînd de fapt nici o implicaţie in proces. Rămas deci in libertate, patul şi-a croit în a­­cest răstimp o istorie (intre noi fie vorba — de loc glorioasă). Aici intervine un element nou: Maria Repede (fosta soţie a lui Ioan Matei, de care intre timp divor­ţase) îi dă Mariei David (ce im­prudenţă şi cu ce catastrofale ur­mări!) suma fabuloasă de 200 lei, cu rugămintea să i-o ducă lui Gh. Oprişcan, faţă de care avea nu se ştie ce datorie. Maria David, însă, îşi aminteşte (exact la moment!) că Ioan Matei îi datora 400 lei şi, văzînd jumătate din bani în mină, nu-i mai dă lui Oprişcan ... Anii trec ca apa (10 ani şi mai bine) şi patul + cei 200 lei intră în anonimat... Ba nu! Mama Mă­riei David împrumută o preţioasă traistă Măriei Repede, dar n-o mai primeşte înapoi. Poate că amănun­tele de mai sus sunt adevărate, poate nu, cert este că patul şi cei 200 de lei revin din nou în actua­litate. Ioan Matei se întoarce de la închisoare şi, sfătuit de fratele sin, face o cerere la comisia de jude­cată a consiliului popular Avrig, pentru a-şi redobîndi patul şi ba­nii. Absolut corect, nu? Aşa s-ar părea ... Numai că fratele său este tocmai secretarul comisiei de ju­decată, Maria David, adică pirita (deşi citată), nu se prezintă la nici o şedinţă a comisiei şi, ca atare, hotărîrea se pronunţă în lipsa ei. Termenul de recurs expiră, hotă­rîrea devine definitivă şi executo­rie, aşa că Maria David este ne­voită să-i dea lui Ioan Matei pa­tul şi banii. Acesta este momentul fatal! Maria David începe acţiunea pe care am denumit-o la început „uraganul de hîrtie“. Scrie la pro­curatură, la miliţie, la ziar, pune la mişcare oameni, comisii, care să-i facă dreptate. Pe de altă parte, Gh. Matei, secretarul comi­siei de judecată, o citează din nou in faţa instanţei locale, pe motiv că M. David l-ar fi calomniat de fals în acte. In felul acesta, cu concursul secretarului comisiei — evident interesat — o hîră între rude redevine publică, ridicolă, pătimaşă, dar rămîne, cind era de la început, măruntă, meschină. Meschină, deoarece pune pe dru­muri fără rost oameni, comisii, pentru că risipeşte timpul preţios al altora care ar avea poate ceva intr-adevăr important de făcut. Ridicolă prin micimea faptelor! De fapt banii şi patul şi-au găsit, just, proprietarul. Acum ce mai rămîne de împărţit? Poate mindria, orgo­liul îngust al acestor „rubedenii". F, bine să se ştie că asemenea „mărunţişuri“ nu ne interesează! Aviz şi altor amatori de „uragane cu sesizări şi reclamaţii“ care vor declanşa de fapt exact acelaşi lu­cru: o inofensivă furtună într-un pahar cu apă ... VIOREL CUCU P.S. Rugăm a nu se înţelege cum­va că ne declarăm împotriva sesi­zărilor şi reclamaţiilor care vi­zează probleme serioase, dezbă­tute cu responsabilitate şi demni­tate. CONSULTAŢIE (II) Răspunderile în ca­zurile accidentelor de muncă Accidentele de muncă cu incapa­citate temporară, determinate de ne­­aplicarea legislaţiei de igienă şi pro­tecţia muncii — aşa cum se exprimă art. 29 din H.C.M. 880/1965 — atrag, de asemenea, obligaţia pentru unită­ţile socialiste de a restitui fondului de asigurări sociale sumele plătite drept ajutoare. Desigur, efectele a­­cestei obligaţii de restituire se vor putea răsfrînge (aşa cum arătam în consultaţia precedentă) asupra unor persoane, sub una din formele de răspundere menţionate, instituite de lege. Răspunderea obiectivă a uni­tăţii faţă de instituţia care gestio­nează fondurile de asigurări sociale, (Direcţia pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale) se na­şte din fap­tul neaplicării legislaţiei de protec­ţie, acest drept fiind instituit prin lege pentru toate cazurile cu astfel de urmări. Prin cazurile de neaplicare a legi­slaţiei să nu se înţeleagă greşit (care în mod frecvent se întîmplă) neapli­­carea unei sancţiuni persoanei însăr­cinată cu protecţia muncii la acel loc de muncă, sau să se califice accident din vina accidentatului orice caz se iveşte. Prin cazuri de neaplicarea le­gislaţiei de igienă şi protecţia muncii trebuie să se înţeleagă neexecutarea măsurilor din plan ce au fost insti­tuite (sau trebuiau să fie prevăzute) şi nu s-au executat, ca de exemplu: construirea de apărătoare, exhaus­­toare, neutralizatoare de gaze ema­nate, ventilatoare etc. Legea nr.41/1965 mai conţine o dis­­poziție normativă — mobilizatoare — în vederea îndeplinirii acestor obli­gații, stabilind prin art. 13 că la acordarea oricăror stimulente mate­riale şi morale, la aprecierea activi­tăţii depuse se va ţine seama de fe­­lul în care au fost asigurate şi res­pectate măsurile de protecţia muncii. Aşadar, avem de-a face cu o condi­ţie la regulamentele de premiere, care constă în asigurarea şi respec­tarea măsurilor de protecţia muncii. Vorbind despre răspunderea, în sens obiectiv, în raportul dintre vic­tima unui accident de muncă și uni­tate, ea apare ca o răspundere civilă, reparatorie a prejudiciului suferit. Accidentatul are asigurate mijloacele necesare traiului, indiferent de exis­tenta culpei sale ori a unităţii, prin preluarea acestei sarcini de către stat, care plăteşte ajutoarele de in­capacitate de muncă. In cazul sta­bilirii unei invalidităţi cu scoaterea din producţie a subiectului pe o du­rată oarecare, ori definitivă, repara­rea prejudiciului ce constă în dife­renţa dintre pensia stabilită şi câşti­gul ce îl realiza prin muncă se face pe calea acţiunii civile îndreptată de victimă împotriva unităţii găsită in vină. Această răspundere civilă a uni­tăţii poate fi dublată cu unele forme de răspundere a persoanelor fizice (angajaţi) găsite vinovate — cu o culpă penală — pentru neexecutarea unor asemenea măsuri şi pentru ne­aplicarea legislaţiei de protecţia muncii. In asemenea situaţii unitatea are dreptul la acţiunea de regres de la cei vinovaţi pentru recuperarea sumelor plătite ca daune victimelor sau terţelor persoane păgubite. GEORGE DAN consilier juridic *s \ X *s \ \N *s Is IV “. Bienala „I. L. Duminică a început în judeţul Sibiu etapa de preselecţie pentru faza judeţeană a bienalei de tea­tru „I.L. Caragiale". Vor fi veri­ficate, cu această ocazie, toate formaţiile de teatru de amatori din judeţul nostru, pe centre de r/»zjrri de teatru (( concurs, doi după-amiază, în ca­drul acestei etape preliminare, la centrul Agnita, vor fi trecute în revistă formaţiile de teatru din zona respectivă, club­ul va decide selecţia formaţiilor care vor participa în etapa următoare, cea judeţeană. TIMPUL Centrul meteorologic­­Sibiu comu­nică: Vreme In general frumoasă, dar rece noaptea şi dimineaţa. Vîn­­tul va sufla slab din sectorul estic. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 12 şi minus 8 grade, iar cele maxime vor oscila între minus 1 şi plus 3 grade. CINEMA SIBIU, PACEA: In ghearele Invizi­bile ale dr. Mabuse (orele 9,00; 11,30; 14,00; 16,30; 19,00; 21,00); ARTA: „Z" (orele 9,30; 12,00; 15,00; 17,30; 20,00); TINERETULUI: Soarele alb al pustiului (orele 10,00; 12,00; 14,30; 16,30; 18,30 20,30). MEDIAȘ: PROGRESUL: King Kong evadează (orele 9,00; 11,15; 14,00 16,30; 19,00; 21,15); TINERETULUI Ultimul mohican (orele 10,00; 16,30 18,30; 20,30); UNIREA: Procesul (o­­rele 10,00; 16,00; 18,00 și 20,00). CISNADIE: POPULAR: Fratele dr. DUMBRĂVENI: 7 NOIEMBRIE: Homer (orele 11,00; 16,00; 18,00 și Căsătorie prin mica publicitate (orele 20,00) ; 18,00 şi 20,00). ACMi r A ( vf a T T 1 . ) COPSA MICAS POPULAR: Opera-AGNIIA: 8 MAI: Jandarmul se în- - .. . . tiunea Leontine (orele 17,00 şi 19,00).. «oară (orele 10,00; 16,00; 18,00 şi BAZNA-BA1: Al 8-lea (orele 17,00 20,00) . şi 19,00). OCNA SIBIULUI: Reconstituirea (orele 17,00 şi 19,00). APOLDO DE SUS. 23 AUGUST: O şansă dintr-o mie (orele 17,00 şi 19,00). TELEVIZIUNE 10,00—11,30 Emisiuni-lecţie pentru lucrătorii din agricultură. ÎS,00 Deschiderea emisiunii. Ev-Terra *71. 18.30 Cabinetul economic TV. In­formatica in etapa actuală. 19.10 Tragerea Pronoexpres. 19.20­­ 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tele­ cinemateca. Nechemat in ţarina. Premieră pe ţară. 21.30 Voci de pretutindeni. 21.45 Cadran international. 22.30 Gala marilor interpreţi mâni: Ion Buzea. 22,50 Telejurnalul de noapte. 23,00 închiderea emisiunii. TEATRU La Teatrul de stat din Sibiu, or 19,30, spectacol cu piesa Nu sin Turnul Eiffel (în limba germană), la la Mediaș, la ora 20,00 Nud cu vioară ro- Cadru din filmul ULTIMUL MOHICAN Anul IV, nr. S9. 1­ 0 Elveţie in miniatură ! O expresie a inteligenţei şi în­drăznelii tehnice, a pasiunii crea­toare şi puterii de dăruire. In ctteva cuvinte aceasta este expo­ziţia „Industrial design in Elveţia“. Deschisă pentru cîteva zile in ve­chiul nostru burg, la Casa artelor, sub auspiciile Comitetului judeţean pentru cultură şi artă Sibiu, ex­poziţia organizată de Pro Helveţia în colaborare cu Asociaţia fabri­canţilor elveţieni (Werkbund) pri­lejuieşte publicului sibian un prim contact, de bun augur cu minunata ţară din centrul Europei. Multi­tudinea exponatelor, a fotografii­lor şi a textelor, împreună cu dia­pozitivele celor ce sunt asociate expoziţiei, reuşesc să-l introducă, încetul cu încetul pe vizitator în structura geografică, economică şi politică a Elveţiei. Cel ce păşeşte pragul încăperii pătrunde în in­timităţile poporului elveţian, care de-a lungul anilor, cu migală, pri­cepere şi strădanie a transformat ţara sa, din săracă cum era, într-o ţară socotită astăzi printre cele mai bogate din lume. Cum au reuşit? In parte explicaţia o găsim în scurta „Istorie“ a Industrial de­­sign-ului. Căci, deşi la elveţieni există tradiţia de a construi bine, şi un spirit Inventiv dirijat spre viitor, adevăratul salt calitativ s-a produs odată cu înfiinţarea Werk­­bund-ului, in 1913, care a contri­buit In mare măsură la stimularea concepţiei industriale. Industrial design înseamnă con­cepţie industrială, înseamnă stu­diul produsului şi perfecţionarea acestuia. Industrial design creează tipuri şi modele standard de înaltă perfecţie tehnică, în toate catego­riile de produse, iar expoziţia ne oferă posibilitatea de a constata pe „viu“ rezultatul îmbinării ar­monioase a calităţilor umane — creativitate şi hărnicie — cu mij­loacele moderne ce stau la înde­­mîna omului pentru a forma o economie de mare randament şi competitivă, bazată pe analiza funcţiunii şi ergonomie, tehnica fabricaţiei şi a materialelor, ana­liza pieţei de desfacere, estetică etc. Bunăoară ceasurile de mină, de diferite mărimi şi tipuri de fabri­caţie, începînd cu binecunoscutele Schaffhausen, Doxa şi terminînd cu Cortina, Longines şi altele, a­­testă prin eleganţa şi perfecţia lor, meticulozitatea şi iscusinţa acestor meşteşugari atît de înzestraţi. Ba­lanţele înregistratoare cu tamburi, balanţele pentru analize şi balan­ţele de precizie completează „fa­milia“ produselor de mare preci­zie, proclamînd priceperea şi stră­dania harnicului popor elveţian. Din aceeaşi familie am mai men­ţiona: uzinele electrice, maşinile textile, etc. Alături de acestea stau articolele de uz casnic şi perso­nal: fier de călcat, perie de dinţi electrică, pat din material sintetic, armături sanitare, aparat de filmat, etc. Acestea, de o mare simplitate, sunt concepute astfel încît folo­sirea lor să uşureze munca şi să o ridice la cote superioare, cores­punzătoare cerinţelor omului mo­dern. Totuşi supremaţia parcă o deţine binecunoscuta grafică elve­ţiană. Marea serie a ambalajelor, mijloacele folosite de agenţiile de publicitate în munca lor de inter­mediar între produs şi consuma­tor fac să nu ştii pentru ce să optezi, pentru produs sau pentru ambalaj. Larga gamă de produse prezen­tate, înalta ţinută tehnică a aces­tora demonstrează — pe lîngă in­ventivitate şi precizie în execuţie — şi imensele posibilităţi ale poporului elveţian, de la maxima concentrare şi fineţe a unor ope­raţii miniaturale, pînă la produse cu mari consumuri de forţă. g. BARBU CLUJ-SIBIU, o axă spirituală de vorbă cu conf. univ. ION VEAD, critic literar, redactor şef-adjunct al revistei „Tribuna" . — Este ştiut că Sibiul este le­gat de Cluj printr-o trainică şi îndelungată afinitate spirituală. Cele două mari centre de cultură ale Transilvaniei au avut, de-a lungul timpului, o contribuţie de­cisivă la conturarea profilului spi­ritual al acestei zone. Această su­perioară simpatie reciprocă se îm­bogăţeşte astăzi printr-o emoţio­nantă reacţie de „redescoperire" a înfrăţirii. Socotiţi că, în context actual, această contribuţie o mai putem încadra în conceptul „lite­raturii transilvănene"? — Un concept de „literatură tran­silvăneană” ni se pare astăzi riscant. Există o mişca­re convergentă a scrii­torilor spre Capitală, o mai accen­tuată mobilitate a publicaţiilor de profil, un refuz ostentativ al localis­­mului. Acest proces duce la accen­tuarea unei ambiţii a revistelor de a avea colaborări din toata tara. Este o condiţie favorizantă dorinţa unor reviste („Astra”, „Cronica”, „Tribuna”, în ultimul timp „Orizont") de a stabili colaborări reciproce sau de a elabora unele numere tematice. Or, acest reciproc împrumut face ca, la un moment dat, o notă distinctă, cu atribute statice, să aibă o ten­dinţă de dispariţie, în cadrul unui proces de egalizare a unei mişcări literare fără note localiste. Dar cred că, pentru o literatură transilvăneană, care nouă ne este scumpă, putem recunoaşte la cîţiva scriitori ardeleni unele trăsături de formaţie intelectuală specifică. Poeţi ca Ioan Alexandru, Ion Horea, Ion Brad, Ana Blandiana, prozatori ca Nicolae Breban, Ion Lăncrănjan, Pop Simion par să aducă în scrisul lor un accent de gravitate a problema­ticii, de rezistenţă la experienţe ne­ratificate. Dar, mai presus, există o conştiinţă a solidarităţii acestor scrii­tori (enumerarea noastră nu este, fi­reşte, exhaustivă) cu poezia şi proza înaintaşilor păstrînd ecoul unor mo­dele care nu se pot uita — Goga, Blaga, Rebreanu, Pavel Dan ş. a. Trăsăturile distincte ale literaturii transilvănene pot fi recunoscute prin încorporarea în viziune, credinţa în estetica realismului (care poate să se inoveze, dincolo de tradiţionalul sla­­vician, fără conflicte-tip, prin încor­porarea fantasticului), un accent al destinelor umane, cu atenţie pentru istoria unei lumi contemporane. Ion Breazu considera­­că această litera­tură are o patimă a adevărului, un interes manifest pentru viaţa diferi­telor categorii umane, cu gravitatea problemelor de conştiinţă, interesul pentru tot ceea ce este schimbare în viaţa omului. Chiar şi revenirea la modele este un simptom pentru res­pectul unei tradiţii specifice a lo­cului. **.— Faţă de aceste realităţi „tra­diţionaliste", dezvoltate de dv., cu o adîncă înţelegere, aţi semnalat fenomenul sintezei, al Integrării în unitatea aceluiaşi context. Componentele îşi păstrează, to­­­­tuşi, o anumită distincţie, o anu­me nuanţă individualizatoare. Cum vedeţi posibilă afirmarea aportu­lui sibian, oraş cu tradiţionale veleităţi literare? — Pe lîngă multiplele sale legături cu alte centre de cultură ale ţării, prin tradiţionalele sale afinităţi, fi­resc ar fi ca Sibiul să graviteze spre Cluj. In anii refugiului, la Sibiu s-a grupat un număr de scriitori, cu un nucleu clujean; pe lingă Cercul lite­rar era Universitatea, erau nume ca Blaga, Jacquier, care au creat o miş­care firească înspre Cluj şi un in­teres al Clujului pentru Sibiu. Sibiul a şi alimentat viaţa intelectuală a Clujului, fiind un fel de­ realitate spi­rituală exemplară. De aceea, aş spune că este necesar un mai mare interes pentru definirea unei zone spirituale transilvănene pe axa Cluj—Sibiu. Sibiul are nevoie de o revistă. Din mai multe motive. Aici există o ves­tită tradiţie tipografică şi mă gîn­­desc la excelenta realizare a Istoriei literaturii române vechi a lui Sextil Puşcariu. Sibiul poate avea o editură profilată pe cartea de artă şi pe car­tea românească veche. Editura „Da­cia" ar putea acoperi şi Sibiul, fiind o editură a Transilvaniei. Dar mai importantă este o revistă, fiind sin­gura care poate pune în valoare zona sibiană. O revistă înseamnă şcoală, verificare, confruntare pe toate pla­nurile. Există aici forţe reale pentru o revistă de cultură, în istorie, fol­clor, etnografie, muzeistică, critică şi istorie literară, lingvistică, beletris­tică, artă plastică. — Aş socoti că revista „TRI­BUNA“ are datorii mai mari pen­tru Sibiu, oraşul natal al publica­ţiei. V-aş reaminti că, pe la în­ceputul anului trecut, la o intîl­­nire in sala „Astra" cu redactori­­ ai revistei, s-au făcut avansuri promiţătoare in acest sens. Ca re­dactor şef-adjunct a! revistei, so­cotiţi că legătura este suficient cimentată? — Tre­buie să recunoaştem că re­vista „Tribuna" din Cluj a făcut pu­ţin pentru Sibiu. De aceea, conduce­rea publicaţiei s-a gîndit că ar fi bine ca Sibiul să însemne o subre­­dacţie a „Tribunei". Practic, intenţio­năm să constituim aici un nucleu de sprijin, o subredacţie onorifică, avînd bilunar rezervat spaţiu în revistă, cu latitudine de propuneri şi selecţie de materiale, în funcţie de o tematică aleasă cu premeditare. Se marchează astfel, tot la al doilea număr, o pre­zenţă sibiană diversificată, la zi. Este o posibilitate de afirmare a culturii sibiene sub semnul continuităţii te­matice, cu şansa angajării directe în problematica abordată de revistă. — Acest interes pentru Sibiu este nu numai firesc ci şi măgu­litor. Am înţeles că vă intere­sează cultura acestor locuri; cum o apreciaţi pe diametrul tradiţie — actualitate? — Urmărind din afară viaţa Sibiu­lui, ţi se impune evidenţei existenţa multor oameni cu mult gust, infor­maţi, agreabili la solicitări. Faculta­tea nou creată, animată de valoroşi istorici, etnografi, pretinde schimburi mai active cu cadrele didactice din Cluj, care să ţină lecţii deschise, prelegeri, dezbateri de catedră, cer­cetări ştiinţifice în comun, atît pen­tru colegii sibieni, cît şi pentru stu­denţi. Cert este că se simte o sim­patie deosebită pentru Sibiu. Am fost martor la un consiliu profesoral al Facultăţii de filologie, în care toată lumea — la sugestia rectorului uni­versităţii, prof. Ştefan Pasca­l a fost încîntată de ideea colaborării strînse cu facultatea din Sibiu. Ora­şul poate interesa mult mai mult şi ca depozitar al unor fonduri docu­­mentare extrem de bogate, care­ se cer puse in valoare. O politică edito­rială atentă poate publica, aici, an­tologii, texte, documente literare. — Dacă ar fi să scoateţi­­TRI­BUNA" la Sibiu, ce profil l-aţi da? — Aş face-o ca o revistă cu un mai mare accent pe problemele isto­riei culturii, geografiei lingvistice, etnografiei şi folclorului, ca şi pe valorificarea potenţialului artistic si­bian. Cred că o soluţie echilibrată poate include în circuitul revistei şi contribuţii eterogene, în scopul tot al valorificării resurselor locale. Si­biul poate scoate o revistă foarte modernă, deschisă, de o mare mobi­litate. De fapt, nu a lipsit niciodată aici un spirit al noului, un apetit pentru modern. Sibiul a facilitat con­tactul cu multe zone ale ţării, avînd şi avantajul unei situări geografice de Intersecţie, care polarizează şi impune. Interviu realizat de TITU POPESCU 999999999999999999999999999999999999999999999999999999S *99999999999399999999999999999999999993993­9999933999999

Next