Universul Literar, 1921 (Anul 39, nr. 1-22)
1921-01-13 / nr. 1
2. No. <. 1NIVERSUL LITERAR DE ANUL NOU ANUL NOU Pe coasa ta e încă sânge, — Bătrâne An, unde te duci? In urmă tinerețea plânge Căci n’ai să ne-o mai readuci, Zadarnic ne arăți în zare Alți ani încoronați cu flori, Vor fi dorințele mai rare, Căci îi vom ști amăgitori. Te duci și’n suflete rămâne,— An bun, sau rău, al tău ecou; Și orice speranțe să ne amâne, In prag, se arată Anul Nou. Nikita Macedonski supărat'- Dar așa de supărați, mai supărați decât Turcii cu Armenii, Așa erau de trei zile Când servitoarea întreba ce arabun să «o gătească pentru mâncare el răspundea scurt: __ Intre«bă pe d.na ’ . Ea deasemenea, — întreabă pe domnul Și nici unul nu s cotea o întrebare față de celălalt. Lina le știa meteahna dar acuma o exasperase pe ea. Aâta ambiție nu o mai pute» Pricepe, mai ales că era în ajunul Crăciunului. Domnul Valeriu e duse de toate: șuncă făină ouă, vin, prăjituri , mă rog de toate. .. dar Marcela ° a s vrut să ioa nici o dispozițiune; «ici ce să se facă, nie] ce să nu «« facă Liba *!» trmnjiă de la Ala la Dimítrie Nichifor Caiafa și supărată, în fine răsuflă: " __ Pentru Dumnezeu, ce nașuie, mâine e Căciunul ce să fac cu toate târgurile astea? Valeriu surâse :__ Te rog iea un «o? și du_le pe toate lui Ion vecinul de v*s-a-V»s Spunei că i se trimit eu ca dar de Crăciun Marcela rămase uimită și neputindu,și că,și reție mirare» zise. __ Cum, adică îi trimeți tot?... — Nu face uim]o dragă Marcela, răspunse vesel Valeriu, îi trimit tot; el poate are un Crăciun nenorocit și noi ne tulburăm pentru oricare nimic Când e vorba pentru noi fipunemi ce vrei să târguim?. Marcela îl apucă de mână. _ Tot ce vrei tu. finer! 14 Ianuarie, 1921. primul cuvânt într’un ajun de Crăciun (schiță umoristici) . Se lua^ră de ti*eri și *« cer*«» ca tracii Teii n'»vea>’ decât d*i «ui de’a facerea amitei, totaț, a iubi **a i cop>..e» Pe u*«i »’•pe crisstal*. . Și c^r« credeți ci cra Când erau certați a*t*p!«<* ““1 d © la altu] ^urăntul prim’’. Și om, păcarea ar fii fost gata Vedeți. Însă că tocmMa» aci «« greața»«», nici unul nu ne lăsa bat»!. El *?tepto ca e« și zici o vorbă, e*. de asemenea. Stau turnăcat ei <*« multe ori, dar acum erga ha*iâți: dacă ea nu-i vorbește el, nu-i va vorbi; dacă el nu va vorbi, dar nici ea Și când vă gândiți ci , primul cuvânt’ © Ta greu căci încolo s’ ar fi* așvârlit înr‘o ciu 4>ă unul în brațele celuilalt Ion a ami>iia care devenise mai mare, „veghea. I De data asta ”, Călă oreanu cântărea mai mult cu ambițiune. El de mult oi a cedat acum însă, putea să vie Dumnezeu și nu s'ar fi împăcat daci ea nu l‘ar fi in re hat măcar att. ,cât e Ceasul?” Și poate că »u «‘ar fi ambiționat așa de rău, dacă ea, n'ar fi răscolit o împăcare veche. __ Știi tu Valeriu că în ultima ceartă care am avut loc împreună, tu ești ace]a care ai provocat împăcare»? .. — El?. dec ce?. __ Tu ai adus bomboane fondante și când >o-a pus pe masă eu am zis: mulțumesc“ și tu ai zi«. .n'ai de ce!“ «• — B'ne dau de unde »Ui tu că bomboanele fo»dante era“ pentru tine? __ Cim? adică nu erau pentru mine?r Poate că nu. __ Nu se toate Țim nu-ți place dulce; le-ai adus pentru mine ca să te împaci: eu am înțeles ?i am zis, merci” j . — Dragă dar dacă t' an ziceai , înerci” eu nu-ți dădeam bomboanele. __ Serios? — Serios 1 __ Dacă eu șa înseamnă că unană iubești. — Cum crezi, dar ție îți pw**, *ă mă umijești, întotdeauna. __ O., din ©ontră_. — Și cu ce te-am umilit eu? Marcela lăcu Atunci tăcu ȘÎ galeriu„ și iată-i Ziua trea“ se scaldă în aer de flăcări. Cerul mângâe cu aur o parte a naturei. în timp ce arunci foc 9 sudoare peste cealaltă parte. Cocioaba domnului Marin. stătea asvârița ca o sdreaată pe un peticuț de maidan. In fața ei, un salcâm pipernicit și scorojit batea din când ia când din crengi ca o pasăre ademenită de farmecul despărțitor, sătulă de vrem, posomorâte și însetată de primăveri. Când de Pe o ramură, când de pe alta, dădea drumul vreunei frunze bolnăvicioasă și căruntă de atâta prafură. Pe care un dulău cu pântecele strânse Pe coaste o făcea nevăzută prin poarta fălcilor. Un Puișor, din care o gură mai lacomă ari fi făcut un singur dumicat, se învârtea cu Pază Prin Preajma Pomului. Ia o depărtare bunicică de mârâitul și de colții ce-î rânjiau înșirați ca *n line de bătac, destul de înspăimântători pentru un potrivnic așa de slab. Cum ar fi vrut să Prindă și el o frunză! Ochi rotunzi îi licăreau de poftă. Câteodată foamea îl mâna cu pași de îndrăzneală către frunză și către Pericol, dar dulăul era neîndurat, și în aceași clipă în care lingea frunza, îi arunca un lătrat ca un pumn... Puiul, oprit din fugă, cu spaima *n suflet Și cu imaginea frunzei *n minte, nu-șî privea cu ură dușmanul ce și ațintea Privi rea în umbra tăiată de Picarea frunzelor. Ușa codobei se deie înapoi greoae șî hodorogind Pe nodurile de pământ îngrămădite *n umbra traftului. O fetiță, răsărită din pământ de câteva Palme. ®e m. In mâna dreapta ținea 0 mudușe, iar stânga îi era încleștată pe tortela unei ulcele galbene. Cumpănind din Paci crea tănui ape*, se apropie de duliu. „Marș de-aci Negrui ©“. Nuelușa, simțind că urechia animalului nu e deprinsă cu vorbe, i se înveie ca o sârmă caldă peste oasele șoalelor, frigându-le... Negru se propti în picioare, dibui pe dinaP ©* câțiva Pași. Șiar se tolăn*, fulgerând din priviri Puiul PENTRU NICUȘOR care știu să se folosească de acest ajutor îmbucând câteva frunze veștede... — Par’ca numai ție tre foame? De ce nu lași și Pe puiul meu și prinsă frunze, cât pomul e al nostru. Și Ini i e foame! Parcă eu am pâine?.. că dacă aș avea i as da lu tata și In m3i&a și lu Nicușor și Ju puia ș* ție**... De după borde» răsări un coplaș slab ca o umbră. „Adu aPă I>ino lu tat*“.. Copila Pori, dă da, colțul zidului și întins, ulcica cu brațul tremurând, am Schelet de viață. Întins pe o rogojină și învăluit într'un giulgiu de raze... ..itó-mi să beau. mai iute‘‘. Și năpustind cu amândouă mâineli. ulcicar^e. 'ntre fălci. înghiți Pe nerăsuflate. Deodată . ...mul?e dela g"ră. „Ia-o de-aici“! Capul i se lasă greu pe ro**iipă. Pe când soarele îi împlet* Pe #runtea-i galbena o Cunună de raze care părea de spini. Fel ca apucă ulceaua en frică. ..Bar tu de ce nu plângi? Că N'cușor se Plânge de foame... Ție nu ție-a foame?.. Da, și te tip*+e..!Văd... Numai mie nu mie... Suferiți voi și de foamea mea!*... Tăcu... și o lacrimă i se rostogoli pe Șentuletul unei sbâreitur'. Un șir de șuerături subțiri, neliniști aerul și ca un pumn de petriș ser'și di 'n fundul curței o sumedenie de boabe galbene. Copila se întoarse intr’acolo și zări un ghem de umbră agățat ca într’un cui de zdrențuitul lor garduiet.. „A Lică“... Ura copilu unui vecin avut... Dânsul știa Puișorul și din timp în timp îi asvârJea câte o mână de grăunte Pentru a se îmbăta de lăcomia cu care se înghițea, Dulăul fu într'un gând în mijlocul ispititoarelor boabe. După ce se îpcredință că nu-s bine de nimic, le privi cu nepăsarea unuia sculat de la un praznic și se retrase în încăperea lui de umbră... Puișorul care culesese din fugă boabele răslețe, văzânduse nesupărat își făcu gușa doldora. In focare boabă de porumb Pare că ridica o fiimitură de aur, atât de grăbit își încărca săculețul cu această comoară fără seamnăn de vară . Boabele din urmă le ciocăni de câteva ori și neavând unde să le mai îngrămădească. Plică. Era sătul* Umbra unei buruiene clătinându-și vârful Prietenește, îi făcu semn și »1 Pofti să încerce visurile odihnei moi. El își îndreptă paștii mărunți în spre buruiană Să se ghemui intre aripi; apoi se ridică și pripse să scormone Pământul.fiorinți o scobitură și începu să se bălăcească în țărâna fierbinte, aproape râsnită, ca un copilaș într'o albioară. In cele din urmă de liniști, se pui iarăși în aripi și aruncă priviri care nu spuneau nimic, în poate părțile... Se odihnea fără grije Pe gura lui grooae ca pântecele unui milionar pe un morman de aur. Nici muștele care o sbârnâiau pe a!ături și după zborul cărora altă dată aTuncul, trocul nu mai ispteíiu. O fer’c'ne leneșe îi ameția Ploapele acoperindui-le cu somn. Alexandrina și Nicușor îi pândiseră toate mișcările. Foamea e**e ** furnica și**' amețea de două zile. Pănică își împuținează înțepâturile, cu fiecare bob înghițit de Puișor. Și după ce acesta își umplu gușafița abia atunci simțită o sfârșeală Prin dreptul mijlocului. Va*, cârd își dă seama că este amăgită, cu câtă furie Se năpustește din nou această fiară, foamea. Mere sfâșie din juoi, când nu avem, cu ce s'o împânzim! Nicușor începu să scâncească. ..Mi-e foame, mi-e foame"“! Copilita cu privirile împăcujenitce de 1aeră mi, ?e aprop*© de pui Ș I Prinse. Acesta fu sgruduit ca de o lovitură. Se smunci din tot impul, dar, când se desfii ©trei, rămase 'ntr’osândă liniște în mâna puțintică, moale a stăpânei. Fetița îi luă Capul între degete ?i *1 sărută cu dragostea unui surori mai mari... — Nicușor, vino de-] sărută Și tu și o să-i* treacă foamea. Aide“... Copilul privi lung și nevinovat, se apărop;© iute, și-l sărută apărat: aPo i mestecă de câteva ori în seu și începu să plângă și mai tare. Da’ăui se apropie binișor de dânsul din tot trupul, gudurându-se Alexandrină lăsă puiul în umbră iar acesta rămase nemișcat. „Alexandrina“, se auzi glasul tatălui, ,,adu puiul încoa“. Fetița prinse din nou paastra care se lisă în voe să fie ridicată......Poft'm tata‘‘, — Da, adu-i încoa! El a mâncat, e sătul? Vouă vii foame* El tot va pieri Peste câteva zile, mai bine să moară «am, sătul* Și voi veți murî, dar să mai mâncați cel puțin odată*. Fetița rămas © Pironită de vorbele părintelui său. Și vocea ci păru un gemăt. ..Taticu]e lasă-1 tăticule. El nu ne - făcut nimica* Lasă !, că nu mi-e foame*“ Nicușor ca Presimțind o neno rocirev își înghiți lacrimile.. Pe când puișorul sterea © a mțr’un cuib între degetele încovoiate dânsul, închizând molatri Pe ochhi și deschizându-i ca clitî*tr’un somn luminos. — Nu ți-e foame? El bine!'. Cu o mișcare tremurătoare a Pumnilor, POVESTEA PUIȘORULUI