Universul Literar, 1921 (Anul 39, nr. 1-22)

1921-01-13 / nr. 1

2.­­ No. <. 1­NIVERSUL LITERAR DE ANUL­­ NOU­ ANUL NOU Pe coasa ta e încă sânge, — Bătrâne An, unde te duci? In urmă tinerețea plânge­­ Căci n’ai să ne-o mai readuci, Zadarnic ne arăți în zare Alți ani încoronați cu flori, Vor fi dorințele mai rare, Căci îi vom ști amăgitori. Te duci și’n suflete rămâne,— An bun, sau rău, al tău ecou; Și ori­ce speranțe să ne­ amâne, In prag, se­ arată Anul Nou. Nikita Macedonski supărat'- Dar așa de supărați,­ mai supărați decât Turcii c­u Ar­menii, Așa erau de trei zile Când servitoarea întreba ce ara­­bun să «o gătească pentru mâncare el răspundea scurt: __ Intre«bă pe d.na ’ . Ea deasemenea, — întreabă pe domnul Și nici unul nu s cotea o între­bare față de celălalt. Lina le știa meteahna dar acuma o exasperase pe ea. A­âta ambiție nu o mai pute» Pricepe, mai ales că era în ajunul Crăciunului. Domnul Valeriu e duse de toate: șuncă făină ouă, vin, prăjituri , mă rog de toate. .. dar Marcela ° a s vrut să ioa nici o di­spozițiune; «ici ce să se facă, nie] ce să nu «« facă Liba *!» trmnji­­ă de la Ala la Dimítrie Nichifor Caiafa și supărată, în fine­ ră­suflă: " __ Pentru Dumnezeu, ce nașuie, mâine e Căciunul ce să fac cu toate târgurile astea? Valeriu surâse­ :__ Te rog iea un «o? și du_le pe toate lui Ion vecinul de v*s-a-V»s Spune­i că i se trimit eu ca dar de Crăciun Marcela rămase uimită și nepu­­tindu,și că,și reție mirare» zise. __ Cum, adică îi trimeți tot?... — Nu face uim]o dragă Marcela, răspunse vesel Valeriu, îi trimit tot; el poate are un Crăciun ne­norocit și noi ne tulburăm pentru oricare nimic Când e vorba pentru no­­i­ fipu­­ne­mi ce vrei să târguim?. Marcela îl apucă de mână. _ Tot ce vrei tu. finer! 14 Ianuarie, 1921. primul cuvânt într’un ajun de Crăciun (schiță umoristici) . Se lua^ră de ti*eri și *« cer*«» ca tracii Teii n'»vea>­’ decât d*i «ui de’a facerea amitei, totaț, a iubi **a i­ cop>..e» Pe u*«i »’•­pe crisstal*. . Și c^r« credeți ci cra­­ Când erau certați a*t*p!«<* ““1 d © la altu] ^urăntul prim’’. Și om­, păcarea ar fii fost gata Vedeți. Însă că tocmMa» aci «« greața»«», nici unul nu ne lăsa bat»!. El *?­­tepto ca e« și zici o vorbă, e*. de asemenea. Stau turnăcat ei <*« multe ori, dar acum erga ha*i­âți: dacă ea nu-i vorbește el, nu-i va vorbi; dacă el nu va vorbi, dar nici ea Și când vă gândiți ci , prim­ul cuvânt’ © Ta greu căci încolo s’ ar fi* așvârlit în­r‘o ciu 4>ă unul în brațele celuilalt Ion a ami>i­ia care devenise mai mare, „veghea. I De data asta ”, Călă­ oreanu cân­­tărea m­ai mult cu ambițiune. El de mul­t oi­ a cedat acum însă­, putea să vie Dumnezeu și nu s'ar fi împăcat daci ea nu l‘ar fi in­ re hat măcar att. ,cât e Ceasul?” Și poate că »u «‘ar fi ambiționat așa de rău, dacă ea, n'ar fi răsco­­lit o împăcare veche. __ Știi tu Valeriu că în ultima ceartă care am avut loc împreună, tu ești ace]a care ai provocat împă­­care»? .. — El­?­. dec ce?. __ Tu ai adus bomboane fondan­­te și când >o-a­ pus pe masă eu am zis: mulțumesc“ și tu ai zi«. .n'ai de ce!“ «• — B'ne dau de unde »Ui tu că bomboanele fo»dante era“ pentru tine? __ C­im? adică nu erau pentru mine?­­r­ Poate că nu. __ Nu se t­oate Țim nu-ți place dulce; le-ai adus pentru mine ca să te împaci: eu am înțeles ?i am zis, merci” j . — Dragă dar dacă t' an ziceai , înerci” eu nu-ți dădeam bomboa­nele. __ Serios? — Ser­ios 1 __ Dacă e­u șa înseamnă că un­ană iubești. — Cum crezi, dar ție îți pw**, *ă mă um­ijești, în­totdeauna. __ O­., din ©ontră_. — Și cu ce te-am umilit eu? Marcela lăcu Atunci tăcu ȘÎ galeriu„ și iată-i Ziua tre­a“ se scaldă în aer­­ de flăcări. Cerul mângâe cu aur o parte a naturei. în timp ce arunci foc 9­ sudoare peste cealaltă parte. Cocioaba dom­nului Marin. stătea asvâr­ița ca o sdreaată pe un peticuț de maidan. In fața ei, un sal­câm pipernicit și scorojit ba­tea din când ia când din crengi ca o pasăre ademenită de farmecul despărțitor, sătulă de vrem, posomorâte și înse­tată de primăveri. Când de Pe o ramură, când de pe alta, dă­dea drumul vreunei frunze bolnăvicioasă și căruntă de a­­tâta prafu­ră. Pe care un du­lău cu pântecele strânse Pe coaste o făcea nevăzută prin poarta fălcilor. Un Puișor, din care o gură mai lacomă ari fi făcut un singur dumicat, se învârtea cu Pază Prin Preajma Pomului. Ia o depărtare buni­cică de mârâitul și de colții ce-î rânji­au înșirați ca *n lin­e de bătac, destul de înspăimân­tători pentru un potrivnic așa de slab. Cum ar fi vrut să Prindă și el o frunză! Oc­h­i ro­tunzi îi licăreau de poftă. Câte­odată foamea îl mâna cu pași de îndrăzneală către frunză și către Pericol, dar dulăul era neî­n­durat, și în ace­ași clipă în care lingea frunza, îi arun­ca un lătrat ca un pumn... Puiul, oprit din fugă, cu spai­ma *n suflet Și cu imaginea frunzei *n minte, nu-șî privea cu ură dușmanul ce și ațintea Privi rea în umbra tăiată de Picarea frunzelor. Ușa cod­o­­bei se deie înapoi greoae șî hodorogind Pe nodurile de pă­mânt îngrămădite *n umbra traftului. O fetiță, răsărită din pământ de câteva Palme. ®e m­­. In mâna dreapta ținea­ 0 mudușe, iar stânga îi era în­cleștată pe tortela unei ulcele galbene. Cumpănind din Paci crea tă­­nui ape*, se apropie de duliu. „Marș de-aci Negrui ©“. Nue­­lușa, simțind că urechia ani­malului nu e deprinsă cu vor­be, i se înveie ca o sârmă cal­dă peste oasele șoalelor, fri­­gându-le... Negru se propti în picioare, dibui pe dinaP ©* câțiva Pași. Și­­ar se tolăn*, fulgerând din priviri Puiul PENTRU NICUȘOR care știu să se folosească de acest ajutor îmbucând câteva frunze veștede... — Par’ca numai ție tre foa­me? De ce nu lași și Pe puiul meu și prinsă frunze, cât po­mul e al nostru. Și Ini i­ e foa­me! Parcă eu am pâine?.. că dacă aș avea i as da lu tata și In m3i&a ș­i lu Nicușor și Ju puia ș* ție**... De după borde» răsări un cop­laș slab ca o um­bră. „Adu aPă I>ino lu tat*­“.. Copila Por­i, dă da, colțul zi­dului și întins, ulcica cu bra­țul tremurând, am­ Schelet de viață. Întins pe o rogojină și învăluit într'un giulgiu de raze... ..itó-mi să beau. mai iute‘‘. Și năpustind cu amândouă mâineli. ulcica­r^e. 'ntre făl­ci. înghiți Pe nerăsuflate. De­odată . ...mul?e dela g"ră. „Ia-o de-aici“! Capul i se lasă greu pe ro**iipă. Pe când­ soa­rele îi împlet* Pe #runtea-i galbena o Cunună de raze care părea de spini. Fel ca apucă ulceaua en fri­că. ..Bar tu de ce nu plângi? Că N'cușor se Plânge de foa­me... Ție nu ție-a foame?.. Da, și t­e ti­p*+e..!Văd... Numai mie nu mie... Suferiți voi și de foa­mea mea!*... Tăcu... și o lacri­mă i se rostogoli pe Șentule­­tul unei sbâreitur'. Un șir de șuerături subțiri, neliniști ae­­rul și ca un­ pumn de p­etriș se­r'și di 'n fundul curței o su­medenie de boabe galbene. Copila se întoarse intr’acolo și zări un ghem de umbră agă­țat ca într’un cui de zdrențui­tul lor garduiet.. „A­ Lică“... Ura copilu unui vecin avut... Dânsul știa Puișorul și din timp în timp îi asvârJea câte o mână de grăunte Pentru a se îmbăta de lăcomia cu care se înghițea, Dulăul fu într'un gând în mijlocul ispititoarelor boabe. După ce se îpcredință că nu-s bine de nimic, le pri­vi cu nepăsarea unuia sculat de la un praznic și se retrase în încăperea lui de umbră... Puișorul care culese­se din fu­gă boabele răslețe, văzându­­se nesupărat își făcu gușa doldora. In f­ocare boabă de porumb Pare că ridica o fi­imi­­tură de aur, atât de grăbit își încărca săculețul cu această comoară fără seamnăn de vară­ . Boabele din urmă le ciocăni­ de câteva ori și neavând unde să le mai îngrămădească. Pli­­că. Era sătul* Umbra unei bu­ruiene clătinându-și vârful Prietenește, îi făcu semn și »1 Pofti să încerce visurile odih­nei moi. El își îndreptă paștii mărunți în spre buruiană Să se ghemui intre aripi; apoi se ridică și pripse să scormone Pământul.­fiorinți o scobitură și începu să se bălăcească în țărâna fierbinte, aproape râ­­­snită, ca un copilaș într'o al­­­bioară. In cele din urmă de li­niști, se pu­i iarăși în aripi și aruncă priviri care nu spu­neau nimic, în poate părțile... Se odihnea fără grije Pe gu­ra lui grooae ca pântecele unui milionar pe un morman de aur. Nici muștele care o sbâr­nâiau pe a!ături și după zbo­­rul cărora altă dată aTuncul, trocul nu­­ mai isp­teíiu. O fe­­­r’c'n­e leneșe îi ameția Ploape­­le acoperindu­i-le cu somn. A­­lexandrina și Nicușor îi pân­diseră toate mișcările. Foamea e**e ** furnica și**' amețea de două zile. Păni­că își împuținează înțepâturile, cu fiecare bob înghițit de Pui­șor. Și după ce acesta­ își um­plu gușafița abia atunci sim­țită o sfârșeală Prin dreptul mijlocului. Va*, câr­d își dă seama că este amăgită, cu câ­tă furie Se năpustește din nou această fiară, f­oamea. Mere sfâșie din ju­oi, când nu avem, cu ce s'o împânzim! Nicușor începu să scâncească. ..Mi-e foame, mi-e foame"“! Copilita cu privirile împăcujenitce de 1­aeră mi, ?e aprop*© de pui Ș­ I Prinse. Acesta fu sgruduit ca de o lovitură. Se smunci din tot impul, dar, când se desfii ©­­trei, rămase 'ntr’o­sândă lini­ște în mâna puțintică, moale a stăpânei. Fetița îi luă Capul între degete ?i *1 sărută cu dragostea unui surori m­ai mari... — Nicușor, vino de-] sărută Și tu și o să-i* treacă foamea. Aide“... Copilul privi lung și nevinovat, se apărop;© iute, și-l sărută apăra­t: aPo i mestecă de câteva ori în seu și începu să plângă și mai­ tare. Da’ăui se apropie bini­șor de dânsul din tot trupul, gudurându-se Alexandrină lăsă puiul în umbră iar acesta rămase nemișcat. „Alexandrina­“, se auzi gla­sul tatălui, ,,adu puiul încoa“. Fetița prinse din nou paastr­a care se lisă în voe să fie ri­dicată......Poft'm tata‘‘, — Da, adu-i încoa! El a mân­cat, e sătul? Vouă vi­i foame* El tot va pieri Peste câteva zile, mai bine să moară «am, sătul* Și voi­ veți murî, dar să mai mâncați cel puțin odată*. Fetița rămas © Pironită de vorbele părintelui său. Și vo­cea ci păru un gemăt. ..Tati­­cu]e­ lasă-1 tăticule. El nu ne -­ făcut nimica* Lasă !, că nu mi-e foame*“ Nicușor ca Pre­simțind o neno rocirev își în­ghiți lacrimile.. Pe când pui­șorul sterea © a mțr’un cuib în­tre degetele încovoiate dânsul, închizând molatri Pe o­­chhi și deschizându-i ca clitî*­tr’un somn luminos. — Nu ți-e foame? El bine!'. Cu o mișca­re tremurătoare a Pumnilor, POVESTEA PUIȘORULUI

Next