Universul, februarie 1886 (Anul 3, nr. 432-455)
1886-02-14 / nr. 443
ANUL III.—No. 443. 5 Banii în Capitală.—10 Bani în Provincie Apare în tote difers de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. NO. S. BUCURESCI. Vineri, 14 (26) Februarie 1886. .. 1 ""PIPili" — minmmmmmț ABONAMENJE PENTRU JUDEȚE: Pe un an - - - - Lei 20 Pe șase luni ... „10 Pe trei luni ... „5 Pe 1 lună .... 2 ABONAMENTE PENTRU CAPITALA: Pe uin sillet 18 Pe șase luni ... .9 Pe trei luni .... „ 4.50 Pe 1 lună .... 1.50 IMPORTANT! Duminecă la 16 curent, sfîrșindu-se romanul „Bucătarul Regelui“, „Universul“ va începe a publica un nou și forte interesant roman al lui Rene de Pont-Jest care are drept titlu. No. 13 Strada Marlot Suntem siguri că acest roman dramatic va avea și la noi, ca și in Francia, cel mai splendit succes. Cu acesta ocasie „Universul“ deschide un abonament de 3 luni, adică de la 15 Februarie până la 15 Mai, cu urmatórele prețuri: Pentru Capitală .... lei 5.— „ Provincie . ... „ 5.50 Oricine vai lua acest abonament vai primi ca premiu un frumos roman sau „Calendarul Universului“ pe anul curent. Romanul No. 13 Strada Marlot se va stingi în trei luni. o Bucuresci, 13 efectuazic 1883 menescl. Dacă’i bagă în bordeie puturese, este în dreptul său! Pentru că el e trîndav, pentru că el e egoist, nu trebuie să aibă nici o datorie către cei ce’i dau existența și adesea luxul ? Agricultura și civilisația Trebuințele agriculturei sunt identice cu trebuințele civilisației. Intr’adevăr, istoria socială a tuturor poporelor și a tuturor timpurilor ne dovedesce că barbaria cu miseria, ca și civilisația cu bogăția, merg mână în mână. Ei bine, agricultura este unul din isvórele de căpetenie ale bogăției și ale civilisației. Astăzi în România agricultura suferă. Are multe trebuințe urgente, a căror satisfacere o reclamă. Vom da în trăsuri generale câteva notițe despre trebuințele agriculturei, care sunt într’un mod absolut și necontestabil trebuințe ale civilizației.* * « Dușmanul cel mai puternic al civilisației este ignoranța. Este adevărată în mare parte zicerea : Omul pate cât scie. Și a gricuitorilor le trebue instrucțiune. De la un capăt la cel-1 alt al României, avem tóte circumstanțele favorabile pentru cultivări speciale și mari. Pământului nostru nu’I lipseșce nici sarele, nici apa , însă ne lipseșce încă agricultura practică. Ne lipseșcc catedrele ambulante, adică profesori buni de agronomie, care să umble din sat în sat, care să facă pe țeranî a pipăi cu mâna lor chiar necesitatea de a îmbunătăți procedeurile agricole. Ne lipsesc ferme-model care aduc așa de mari servicii în Francia, Belgia, Elveția, Germania. Avem trei școli de agricultură, în care se dă un învățământ general și în mare parte teoretic. Desigur, fără teorii bune, vom avea totdeauna o practică empirică și triumful ignoranților. Dar pentru îngrijitorii de moșie, arendași și mai cu semn pentru țărani trebuesce un învățământ practic. Până acum pentru școlile de astrieuUu-V- - £-10S0 ră noi chieltuim puțin, ca să nu zicem aprope nimic. Belgia, care desigur numai un sat agricol ca al nostru nu este, chieltuesce mult mai mult decât noi. Spre a instrui pe cei ce exercită arta agrară, bogăția țărei nostre, guvernul nu chieltuiesce nici măcar atât cât chieltuiesce cu Universitățile. Fără educație, nu este adevărata civilisație. Și clasa marilor noștri proprietari e educată pentru trândăvie, muma, dacă nu a tuturor, desigur a multor viituri. * Spoliația e nedreptă, primejdiosă , e un element de barbarie. Spoliația pate avea diferite forme: pate fi chiar și ocrotită de lege. Proprietarul are după dreptul român, dreptul de us și de abus asupra lucrului său. Acest drept, sau mai bine privite], era logic în veacul antic și în cel de mijloc, când proprietatea—ne-o spune destul de lămurit istoria—era o curată hoție. »>• Dacă e drept să furi, e drept să abusezi. Cei ce făcură legile, erau proprietari sau agenți d’al lor, și și-au reservat și dreptul de abus, care nu se póte împăca nici decum cu civilisația. Istoria ne-a arătat că, in trecerea de la barbarie la civilisație, proprietatea s’a schimbat ab inus fundamentis, și că, tot cu schimbarea trebuințelor și circumstanțelor, s’a transformat. Totuși câțiva legislatori ar vroi ca să se păstreze regularea proprietăței așa cum era pe vremea romanilor, mari cuceritori... și spoliatori. Proprietarul n’ar trebui s’aibă dreptul d’a’șî lăsa pământul necultivat. Societatea nu pate să’l proteja pe densul, care ’i aduce vătămări, pe dânsul care calcă în picioire dreptul cel mai sfînt, dreptul pe care-l are țăranul de a trăi muncind. Acum proprietarul are dreptul de a da patrupedelor sale o locuință mai bună decât bipedelor fară psne, decât ființelor o DIN BERLIN (Corespondența particulară a „ Universului“) . Februarie. Mai sunt concesiunile pe care acum la face Bismarck Vaticanului, dar, sunt logice. Intervenirea Statului în disciplina clerului rămâne destul de mare. Și schimbarea politicei lui Bismarck față cu Sfîntul Scaun, nu e așa de mare și așa de importantă precum ar vrei unii s’o preda. De altminteri Bismarck avea de gând precum declară raportul ce însoțesce noa lege eclesiastică, să facă aceste concesiuni chiar acum doi ani vrând să satisfacă dorințile supușilor catolici în privința educațiunei și a jurisprudenței clerului. Dar guvernul a fost împiedicat într’acesta intenție de faptul că clerul catolic patrona pe față pe Windthorst care făcea necontenit opoziție, și guvernul nu vroia să pară că făcea concesiunile acestea de frică. Cred că Bismarck nu va avea să se căiască de aceste concesiuni, care de altfel sunt forte logice. Intr’adevăr bun lucru este ca biserica să nu se amestece în Stat nici decum, dar e jost ca și Statul în cazul acesta să păstreze orecare neutralitate față cu densa. Zic órecare neutralitate și nu o neutralitate absolută, din pricină că biserica având o mare influență asupra cetățenilor credincioși, și fiind lăsată cu totul în voia ei, ar putea —cum a dat de altminteri probe și fără neutralitate din partea Statului—să se amestece pe sub mând în trebile guvernare. Bismarck, care trebue să recunoscă oricine că numai cu mare prevedere nu s-a purtat față cu polonii, a dovedit în privința chestiei religiose o mare sagacitate. Intr’adever el nu s’a codit ca să facă pe Vatican a ’I simți mâna sa de fier, când Vaticanul nu se mărginea a fi în Germania numai o putere religiósa, ci conspira și conducea o campanie politică. Acum când Vaticanul a părăsit politica în Germania, Bismarck a revenit la o legislație pacifică. Toți catolicii de la noi cari nu aparțin partidei Centrului, și sunt mulți, sunt bucuroși de acest lucru și se simt atrași mai cu putere și mai cu drag spre unitatea Imperiului. Pe lângă acesta, Bismarck cu concesiunile făcute, ia Centrului una din armele sale cele mai puternice, și ’și deschide drumul spre a ’I lua orice însemnătate politică viitare. Ziceam că concesiunile religiose pe care le-a făcut acum Bismarck nu probază o mare schimbare în politica lui față cu Sfîntul Scaun ; și o spuneam acesta pentru cei cari cred și cred încă, paate că concesiunile acestea sunt un pas mare către înțelegerea între Papa și marele Can-