Universul, octombrie 1886 (Anul 3, nr. 630-657)

1886-10-09 / nr. 635

ANUL III.—No 635 Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru tota țara Pe un an......................lei 20 Pe șese luni .... „ 10 Pe trei luni .... „ 5 Apare în tote zilele la 7 ore dimineța. 5 Bani in Capitala -0.0 Bani In Provincie Juoî, 9 (21) Octombre 1886 Toți pentru dreptate Inserții ți reclame 1 b­ii linia Anunciurî pe pag. 4­a 40 banî linia •■^QfiâOrS» it^ffa^care se refusă. Articole!#.. n^pub­licate nu se înna­­.poinásb'­ FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ ^ADMINISTRAȚIA No. 19, Bucuresc -A.171. Fiind­că de acum înainte ziarul „Uni­versul“ va apare și Lunea, costul abona­mentului va fi precum urmeza : Pentru un an..........................Lei 20. Pentru jumătate an . . . „ 10. Pentru trei luni .... „ 5. Abonamente lunare nu se primesc. Abonamentul începe de la 1 și 15 a fie­cărei luni. Aceia cari se vor abona la „Universul“ vor primi grati, cas premiu: Abonații pe un, 3 frumose romane și un mare calendar [,ilustrat pe 1887, conținând materiile cele mai variate și un mare roman de senzație. Abonații pe șase luni vor primi 1 fru­mos roman și marele calendar al „Univer­sului.“ Abonații pe trei luni vor primi un ro­man, sau calendarul „Universului“ sau­ al „Familiei,“ frumos ilustrate și cu materii­le cele mai interesante. Pentru a primi aceste premii, abonații ne vor trimite mai mult 50 beni, pentru portul cărților. București, 8 Octombre Am semnalat în ziarul nostru desele întruniri din timpul din urmă ale consiliu­­ului sanitar superior. Aceste întruniri, provocate de h­olera care amenință se ~~ r.­­r_.+yT"ț> "f,gtră., ^ 14 • rezultat bun, pe care țineam să-l con­statăm. „Monitorul“ de azi, în adevăr, publică un nou, forte complect și bine alcătuit .„Regulament pentru serviciul sanitar de orașe.“ Ne-am plâns aci de mai multe ori de lipsa de conștiință cu care și fac, datoria numai așa, de scăpare, membrii corpului sa­nitar publice. Ceream ca se se ia mă­suri, pentru ca sacrificiile pe care țara le face cu întreținerea unui corp sanitar se nu fie făcute zadarnice prin libertatea de a nu face nimic în care erau lăsați mem­brii corpului medical; vedem că plânge­rile nostre și ale presei întregi au ajuns la urechile celor cari au putința de a în­drepta ce e­roii, și cu mare mulțumire vedem „Regulamentul“ născut din strădu­ințele consiliului sanitar superior. Vom da aci o schiță despre cuprinsul acestui regulament: Administrația sanitară e încredințată pri­marului fie­cărui oraș, în înțelegere cu medicul primar și se îndeplinește cu con­cursul : consilielor de igienă și de salu­britate; al medicilor de orașe; al medici­lor comunali de despărțiri; al verificato­rilor comunali; al vaccinatorilor; a mase­lor comunale ; al chimiștilor și al comisari­lor de poliție. Atribuțiile fie­căruia din aceste organe sanitare sunt bine precizate de regula­mentul despre care vorbim. Articolul 4 conține iarăși o dispoziție forte bună. Iată cuprinsul său: „In caz când primarul nu va aduce la îndeplinirile măsurile cu care este însăr­cinat nici după invitația specială a pre­fectului, ministrul va fi în drept de a e­­secuta în contul comunei prin ori­care au­toritate polițienă scâ.“ Mesura am zis că e bună, fiind­că sunt o mulțime de administrații comunale care nu vor cu nici un preț se înțelegă că îngrijirea de sănătatea orașului e prima lor datorie. Mare importanță are și serviciul de chimie pe care -l institue regulamentul sanitar urban în orașe. Era un rău strigător, și pe care noi l’am semnalat deja de mai multe ori, li­bertatea tuturor falsificărilor care se dă­dea cârciumarilor și altor comercianți. Iacă articolii regulamentului, privitori la acest important serviciu: „In orașele mari cari au chimiști spe­ciali în serviciul comunei, ei vor fi în­sărcinați de către primar sau medicul­­primar cu examinarea chimică și micros­copică a diferitelor alimente, băuturi și altor obiecte care reclamă o asemenea e­­xaminare. „Rezultatele acestor cercetări vor fi comunicate medicului primar al urbei, care va interveni pentru excluderea din consumație a obiectelor vătămetore să­nătății și pentru pedepsirea fabricanților și vânzătorilor acelor obiecte. „Instrucții speciale vor preciza proce­­deurile necesare la lucrarea probelor di­feritelor alimente și băuturi și modul e­­xaminării lor. „In orașele care n’au chimiști speciali și în carepni se află laboratorii de chimie recunoscute de consiliul sanitar superior, probele alimentelor și băuturilor de exa­­minat se vor trimite la laboratoriul de chi­mie însărcinat cu acesta prin instrucții speciale din partea direcției generale a serviciului sanitar, care instrucții vor preciza circumscripție a fie­cărui labo­rator­ de chimie. Pentru falsificările care se pot lesne constata prin colorat, prin văz, prin reacțiuni simple sau prin areo­­metrie, medicii și farmaciștii însărcinați cu aceste lucrări vor încheia, în unire cu agenții polițienești, procesul verbal care va constata falsificarea, pe baza cărui proces verbal, administrația locală va exclude acele obiecte din consumație și va cere, în caz de trebuință, interven­ția autorităților judiciare.“ Constatăm încă o dată că consiliul sa­nitar superior nu și-a pierdut vremea în îdu­­­nirile sale din urmă, spice di­n țara Certa de patrule.—Ieri nopte pe la orele 11 și jum., s’a întâmplat la Galați o cartă între patrulele corpului flotilei și cea a reg. 11 de dorobanți, care se în­tâlniseră în dreptul cazarmei pompierilor. Certa a provenit de la arestarea unui soldat. Marinarii la Galați.—Citim în „Ga­lații .“ Astă-napte locuitorii Ion Constan­tin Banu și Alexandru Ciucarici, toți din partea din vale a orașului au fost bătuți de către zece marinari, în capul cărora era caporalul Stoian Grigori. © Bandă evreiască.—Citim în „Drepta­tea“. D. de Biez distinsul orator din Co­mitetul alianței Anti Israelită Universală, B’­olla, „iTniversului“ 236 .Miliónele Domnului Jeramie · PARTEA AR­TEEIA Moștenitorea. IV Înainte de ceas­or să ’I aștepte, póte vor fi chiar ne­liniștiți. Dar greșala se săvârșise. Era prea târziu acu s’o îndrepteze. — Când e vorba, numai azi mi se în­tâmplă asta; d na George nu se va în­vinovăți și mâine când ’î voiu spune de ; d-na Lurean și de Eugenia, va pricepe. j Se liniștise, își grăbea pasul spre a se întorce la Ville-d’Avray. Vedea sarele coborându-se repede spre orizont și nu știa bine în­cotro s’o ia. S’ar fi rătăcit de n’ar fi întîlnit un pă­zitor al pădurii care să ’i arate drumul.­­­ Când eși din pădure era aprópe opt ore.­­ Atunci îi zări complicile lui Rabiot.­­ — In sfîrșit, iată’l, gândi el. N După ce căzuse în zadar pe tînăr prin pădure, Faurel se așezase pe o înălțime să observe spre a nu ’i scăpa Lucian din vedere când, eșind din pădure, ar apu­ca-o spre Ville-d’Avray Așteptarea fusese lungă și mizerabil a­­vuse de așteptat dar fusese recompensat că așteptase. Lucian umbla repede. Faurel supuindu-se ordinului lui Rabiot urmă pe tîner de aprope, hotărît să nu -l perda din vedere. Lucian intră în cârciuma unde mân­case de diminață și fiind­că tot nu se întunecase de tot, ceru un puiu fript și nițel vin. Plăti și eși după ce mâncă. Spre a nu se arăta pe uliți, o luă tot pe cărare. Erau nouă ore. Se înoptase bine și nu se afla nimeni pe câmp. Lucian se apropie de portiță și remase un moment nemișcat ascultând. In grădină era tăcere, dar auzi închi­­zându-se niște ferestre. — O să se culce toți, gândi el. Umblă d’alungul drumului, fără zgo­­mot cătând locul pe unde ar fi mai ușor de sărit. Găsi unul prea bun și departe de portiță. Intorcându se auzi ceasornicul bătând 9 ore. Mai avea un cos de așteptat. Ne­voind să stea tot pe acolo spre a nu ’i vedea cine­va se depărtă de vr’o 20 de pași și se culcă în iarbă. Nu băgase de samă că ’i urmărise ci­­ne­va de cum eșise din pădure. Intr’adevăr nimic din ce făcuse nu scă­pase ochiului lui Faurel și de cum îl văzu ascunzându-se în iarbă intră la vilă lăsând porț­i deschisă pentru ca să potă intra și Rabiot fără să mai aibă trebuință să bată. La 10 ore Rabiot găsi pe Fourel. Erau hotărîți să ucidă pe Lucian, dar puteau să nu reușască­ victima, cine știe cum, le putea scăpa. Gândindu-se la acesta Rabiot se făcuse negru pe obraz și pe mâini spre a nu -i cunoște tănârul. Așteptând vremea, cei doi complici stau ascunși după un stufiu. Faurel avea în mână un ciomagi scurt. Rabiot ținea ascuns la piept un cuțit. Dacă trebuia îl întrebuința, dar numai când nu putea alt­fel căci Rabiot nu vrea sânge. Sângele lasă urme și poți ucide un om fără să ’i găurești peptul ori gâtul. Il strângi de gât, ori ’l dai una în cap, e mai curat. Așa cugeta Rabiot. De câtă­va vreme neliniștită de chipul cum se purta prietenul d-nei Fournier și ea cum s’ar fi temut să nu intre în odaia ei, pe când va dormi. Eugenia luase o­­biceiu de a se încuia în odaie. Ziua, fata ne având de ce lua astă pre­­cauțiune, cheia rămânea în ușă pe dină­untru. Eugenia părăsise pe mă­sa și pe Anas­tasia spunând că după prânz o supărase căldura și se simțea ostenită. Falsa d-na Fournier declarând că și ea era ostenită și vrea să se culce de vreme dânsa și d-na Sureau urmată de aprope pe fată. Cu tote astea în vreme de vr’o 20 de minute, Eugenia auzi pe Anastasia um­blând de colo până colo și trecând me­reu pe dinaintea ușii ei. Dar dânsa stinsese lumînarea ca să nu o vază că nu se urcă îndată în pat cum zisese. In sfîrșit se făcu tăcere în casă. Stând pe pat, fata aștepta gândindu-se la plăcerea de a revedea pe Lucian, la ce -i va zice și părându-i-se că timpul nu trecea destul de repede. Primise întîlnirea cam fără voia ei, dar negăsind nici un zen în asta nu se caia că cedase rugăciunilor tînerului. (Va urma).

Next