Universul, septembrie 1892 (Anul 10, nr. 204-229)

1892-09-11 / nr. 213

ANUL X No. 213. 0 PALAME GRATIS 88F” Cine se va abona la ziarul „Uni­versul“ politic, pentru 3 luni, cu începere de la 15 Septembre, plătind lei 7 în capitală și lei 9 în provincie, va primi ca pre­miu gratis și franco. O frumoasă pălărie de pâslă ultima noutate, neagră, grie sau maron după alegere. (Această pălărie nu cântărește mai mult de 55 grame). 1 frumos ac de cravată, imitația dia­mantului, care se vinde cel puțin 10 lei, sari o­­ broșa, ultima noutate sau un ac de per, imitația diamantului, 1 nne evantaliu și 2 romane de câte un volum. Cine se va abona pentru 6 luni, plătind lei 13 în capitală și lei 16.50 în provin­cie, va primi toate premiile de mai sus plus o pereche de cercei, imitația diamantului, puse într’o cutie elegantă. Cine se va abona pentru un an plătind lei 24 în capitală și 31 în județe va primi tote premiile de mai sus plus portretul marelui poet Alexandri, un frumos lanț, un frumos evantaliu mare, colorat, și în loc de 2 volume va primi 6 volume. N.B.—Abonații din provincie ne vor tri­mite mărimea capului pentru ca să le tri­mitem pălăria după măsură și ne vor in­dica culoarea ce doresc. Toți nouri abonați,cari vor plăti, posta costul abo­namentului, lei­­ în capi­tală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștal la administr. zia­rului UMMVS23:SUL, str. Brezoianu No. 11 (casa proprie), București. Iggs. Cine nu va lua premiul până în­tr-o lună de la data de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu. CALENDAR PE 1892 ORTODOX Jouî 10 Septembre. — Martirii Mino­­dora, Mitrodora și își vm­podor­a. CATOLIC Jouî 22 Septembre. — Mauriciu. Sérélé răsare la 5,48; apune la 5,57. 5 Bani In Capitala—10 Bani în Județe 8imucidere prin electricitate— (Vezi pag. 3-a) „ București­, 10 Septembre. Recolta Recolta din anul acesta e bună. Nu e atât de abundentă ca anul trecut, dar e în general mai aducătoare de folos, căci nu sa întâmplat anul acesta, ca în alții, ca întregi localități să fie lipsite de pro­duse. Iată „desenul“ pe care’l face „Amicul agricultorului“ despre recolta de estimp : Recolta cerealelor, adică a grâului, se­carei, orzului, ovăzului s’a sfârșit cu de­săvârșire și treeratul acestor producte e și el aproape pe sfârșite. După știrile ce­­ avem, recolta este abundenta. Ea a mul­țumit pe cultivatorii noștri, atât în ceea fiee privește cantitatea cât și în ceea ce privește calitatea. Dar­ Ceia ce nu mulțumește de joc pe Cultivatori este prețul ce li se oferă, preț care la începutul campaniei părea să le­­ surîză și acum a scăzut și până la S lei hectolitru de grâu de 58 litre. Acest preț nu e fixat căci sunt zile în care se mai ridică griul mai greu­ și mai bun și până la 10, 11 și 12 lei hectolitru; totuși însă aceste prețuri sunt incorparabil de mici față cu valoarea de care se bucura cere­alele noastre în alte timpuri. Care să fie cauza prețului scăzut ? Așa se întreabă ori­cine dându-șî fel de fel de răspunsuri. Ba­că abundența recoltelor transatlantice ne face concurență mare, ba­că exportul cerealelor rusești și abundența recoltelor Austro-Ungare. Noi nu credem nici întruna nici într’alta, ci bănuim că negoțul nostru de cereale nefiind destul de consolidat, neîngrijindu-se lumea agricolă de soarta ce va avea pro­dusul câmpurilor, ajuns pe piață sau la desfacere , mijlocitorii și comercianții ex­ploatează prea mult pe cultivatori. Ar fi nevoe ca cultivatorii să se îngrijească sin­guri de scurgerea marfei și să o trimeată direct pe piață. Bine­înțeles că atunci a­­gricultorii trebue să fie în curent cu târ­gul cerealelor și să primească regulat cota, ori să o citească în revistele economice și financiare, care se ocupă de agricultura și comerciul nostru. E drept că neștiința și neglijența cul­tivatorilor la noi îi fac să păgubească de multe ori, cu averea in casă. Proprietarul sau arendașul e obicinuit să-și dea chica — cum zice românul — pe mâna samsarilor de cereale. Aceștia din urmă fac averi mari, pe câtă vreme mulți proprietari, cu toate că cerul le dă recolte bune, pierd și sunt ne­voiți să-și vândă moșiile. X..., care are moșie mare, de ce n’ar intra în relații directe cu­ străinătatea ?— De ce să dea samsarilor atâta câștig, din cauză că aceștia își dau osteneala să se uite, în vre-o gazetă, la un curs a­l cerea­lelor ? Nu e greu, pentru un cititor al „Uni­versului“, ca să dăm un exem­plu, să se uite la buletinul pe care-l publicăm zilnic de prețurile diferitelor cereale în piețele viii V' Sus ca și jos, același vițiti. Nici țeranul, nici hoerul în România nu știe să prețuiască și să întrebuințeze cu folos banul. Vineri 11 (23) Septembre 1898,­ unde se aflau doi băieți bolnavi de scară latină. Unul din aceștia a murit la spital, iar cel’ast e bolnav și acum. „De aceia—a zis Frances Hick — mâine poimâine micul duce de York o să se îm­bolnăvească și o să moară și el de acestă maladie contagioasă.“ Se înțelege, că croitorii din cartierul West­ End, care lucrează pentru principele de Galles și pentru fiul acestuia s’au in­dignat grozav și au protestat energic, zi­când că saloanele unde lucrează ei sunt curate, bine aerisite și pot servi de mo­del din punct de vedere higienic. Chestia­ asta a făcut atâta zgomot, în­cât un in­spector sanitar s’a dus la croitorul în­ chestie și a cercetat cu de-amâruntul dacă­ sunt adevărate ce s’au svorit. Inspectorul a făcut apoi un raport, în care arată, că într’o casă vecină a murit un băiat de scarlatina, dar, că hainele micului duce n’au­ putut fi infectate. Un vegetarian mort de foame Intre numeroasele secte, cari sunt în­ Londra, se află și una numită secta ve­­getarienilor.­­ Intr’una din zilele trecute un membru al acelei secte, un bătrân de 60 de ani, a căzut victima excentricității sale.­­ De vre-o câți­va ani, bătrânul nu se hrâ­­­nea de­cât cu zarzavaturi, cu fructe și cu alte legume. Imbolnăvindu se greu di­n­ cauza acestui fel de traiu el n’a lăsat să-l viziteze alt doctor, de­cât acela al sectei,­ la care aparținea și densul.­­ După o suferință grea de câte­va zile, a murit.­­ _ La autopsie s’a văzut, că stomacul lui îi era absolut gol și intestinele îi erau așa de subțiri, în­cât puteai vedea foarte bine prin ele. S­au produs o mulțime de cazuri mond­iale, produse din cauza vegetarianismuluî. Cu toate acestea vegetarienii din Londra, nu numai că nu voesc să mănânce bifte­ i curi, dar câștigă pe toată ziua aderenți nori­ West. Din Anglia Corespondența pârtie, a ziarului „ Universul 11 Londra 5 Septembre, 1892. Ministrul și ziaristul La o serbare dată de societatea presei engleze în Edimburg, lord Rosebery, mi­nistru de externe, a ținut o cuvântare foarte umoristică și foarte mult aplaudată. Lord Rosebery a făcut o paralelă între activitatea sa și între activitatea unui zi­arist. Densus a zis : „Prima ocupațiune a ministrului de externe e să primească de­­peșile din toate părțile lumii. Cred că a­­ceasta e și ocupațiunea ziariștilor. Minis­trul nu primește toate ziarele pe cari le primesc ziariștii; de ex. el n’a primit nici o știre despre evacuarea Egiptului—știre, care circulă zilele acestea în presă,­­­ne­greșit, că ministrul a fost victima unei greșeli de adresă... Un alt obiceiu al ziaristicei, care se dezvoltă pe zi ce merge, e­­ intervievat. Ministrul de externe după ce și-a citit de­­peșile încă se ocupă cu intervievările. Presa intervievează personagii marcante, ministrul... asemenea! Presa însă, se grăbește să dea publici­­tății intervievurile, pe cari le redactează în grabă mare; ministrul le redactează în­cet și apoi le publică într’o formă anu­mită, numit memoriu, raport, etc. Depe­­șile, intervievurile, redactarea ziarelor — toate acestea formeaz­ă punctul de asemă­nare între ocupația unui ministru și a u­­nui ziarist. Deosebirea însă e foarte mare și mai mult în detrimentul ministrului. Se știe, că profesorul Garner s’a dus în Africa să studieze limbagiul maimuțelor. Dacă aces­tea vor fi în contact direct cu civilizațiu­nea, atunci trebue să’șî aibă și ele am­basadorii lor. Atunci se va ține o confe­rință la Bruxel, ca să se stabilească și rolul pe care trebue să-l aibă maimuțele in politică. Ziariștii vor trebui să le in­tervieveze și pe ele și să le publice ideile și părerile.“ La urmă lord Roseberg a zis foarte serios: „Câtă vreme presa e interpretul fidel al opiniei publice, ea e conducătorul bărbatului de stat.“ Păpușile Reginei Au­ primit deja știrea, că la palatul Buckingham a fost aflată o colecție de păpuși, îmbrăcate de Regina Angliei pe când ea era fetiță. Aflarea lor a produs M. Sale o emoțiune foarte dulce. Mica ducesă de Kent, acum Regina Victoria, își îmbrăca păpușile, ajutată de baroneasa Sehizan, după cum erau îmbră­cate damele mari și artistele celebre pe care ea le vedea în jurul său. Păpușile sunt de lemn, dar articulate, având o înălțime de la 7—20 centimetri. Fie­care păpușă representa sau­ pe o actriță celebră, pe un actor mare, pe un bărbat de stat, pe o ducesă frumoasă și avută etc. Și Regina se juca cu ele, făcându-le să-și miște mâinile capul sau­ trupul, după cum făcea aceasta și persoanele pe cari ele le representau. Cu totul sunt 100 de păpuși și ele re­­prezintă istoria modei și sunt un fel de pantheon al celebrităților artistice din primul sfert al acestui veac. Deslușirile acestea le-a scris într-un ziar din Londra însă­șî Suverana. De aceia sunt absolut autentice și sunt un fel de autobiografie a copilăriei Re­ginei din Anglia. Pantaloni princiari Toată lumea din Londra vorbește acum despre pantalonii principelui de Galles și a fiului său George, duce de York. Și iată de ce : O croitoreasă cu numele Frances Hick a lățit vestea, că pantalonii ducelui de York au­ fost confecționați într'un salon CI­TE »JOICA PE »ELI' Intr’una din duminicele, trecute o ser­­­vitoare căpătase voe de la stăpână sa sa iasă și să se mai plimbe și ea nițel prin oraș. , Servitoarea se dechisește frumos, se pa­­drează, se parfumează și haide la prime^ bare. Ea vizitează pe râng multe prietene și cu toatele se duc prin diferite cârciume și cofetării de rând și se pun pe mâncare­ și pe hente până se îmbată tun. . Când servitoarea se întoarce acasă, stă* pana observă că ea se cam clatină și că­ se culcă repede fără să zică o vorbă mă­­­car.­­ A doua zi servitoarea era, bine­înțeles,­ mahmură și leneșă, ca tot omul după be­ție. Dar fiind­ că ia Hamburg toate indiv­i­pozițiile și boalele sunt considerate ca sim­­ptome de h­oleră, stăpâna vezând-o galbe­nă și prăpădită la față, telefonează imediat la bărbatul său în contoar anunțându-i că servitoarea lor s-a îmbolnăvit de h­oleră. Acesta alergă repede la spital, cerând să se trimită la el acasă un car cu care se transportă h­olericii. Trăsura vine în grabă și se oprește la poarta comerciantului. Cocoana vezend’o căzu jos leșinată. Servitoarea, căreia îi trecuse mahmuria alergă repede jos și întrebă ce caută la ea — „Un bolnav de h­oleră“— respins#­ un servitor. ț — „La noi nu’î nici un bolnav de h­o­lera — zise servitoarea. Stăpâna mea însă tocmai acuma a leșinat și e întinsă jos fără cunoștiință.“­­ — „Păi atunci, ea e bolnavă de h­o­leră , sigur că a apucat’o amețeala; b­ăi[] deți s’o luăm repede până mai e vreme.“ Cu aceste cuvinte oamenii se suită sus, luară pe cocoana care nu se deșteptase din­ leșin, o puseră in trăsură, ducând-o repede la spital.­­ După un ceas vine negustorul și rămână înmărmurit văzând pe servitoare sanatosi tun. % Care nu’i fu îtisă desperare# auzind £ 5

Next