Universul, octombrie 1919 (Anul 37, nr. 308-338)

1919-10-09 / nr. 316

SCOALELI ÎNCHISE S’a­r crede că anul școlar a început. In realitate ne găsim în fata unei­ triste parodii. S’au deschis câteva scoale — ne ocupăm in special de cele primare din Capitală — ca să se arunce praf în och­i -urnei și să nu se vază că celelalte l istau închise. S’au făcut comisii — suntem «doar țara eclu­siilor — ca din vreme să avizeze la mijloacele prin cari s’ar putea pune în stare de funcțiune localurile dărăpănate prin ocupația ger­mană și rămase fără mobilier, fi’a fi dat sau nu avizul, in­teresează m­ai puțin; esen­ți­a­­­ul, este că rezultatul a fost «noi, localurile au rămas în a­­ceeași stare­« tui număr imens de copii suiți, fie puși în ne­­­putința de a muta cursurile, fie nevoiți sa facă drumul pâ­nă în partea opusă a orașului, la școalele unde au putut găsi jocuri.Mărturisim că nu ne sur­prinde faptul. Așa au ajuns lucrurile« în­cât nu trebue să ne mai mire nimic- Prin ur­mare» atunci când primărița oferă spectacolul acesta, e pur și simplu consecven­iă cu ea însăși. Contrariul ar fi fost de mirat. Pe ce nu s’a făcut mobilierul la timp? Dar după plecarea nemților, în goana după lichidarea rămășițelor, primăria a vândut, desigur fără sa știe, chiar din mobilele e­ îunele cu eticheta muni­cipală! Cum era deci sa ia pre­cauți­uni ca să refacă lipsu­rile? Ceva mai urnit, chiar scoa­­fele ce se vor deschide, vor fi silite să închidă porțile odată cu frigul­ căci au s’au luat măsurile necesare spre a se a­si­­ura combustibilul din vre­me. Se va repeta situația din iarna trecută, când școalele au fost închise, după ce mulți co­pii răciseră și moartea făcuse destul­e victime-Faptul e cu atât mai grav, cu cât, din cauza scumperii vieții, pe de o parte prea pu­țini părinți au mijloace să-și dea copiii la școli particulare, pe de al­tă parte chiar dacă nu­mărul acestora ar fi mai ma­re, școalele particulare, din aceleași cauze de scumpete, s’au împuținat și nu ar putea primi pe toți elevii rămași pe din afară. Am spus-o și altă­ dată, ci­vilizația unei societăți se mă­soară­ după grija pusă pentru­ învățământ. Se va recunoaște cu această unitate de măsură prnv­e într’o mediocră postură pe autoritățile noastre însăr­cinate cu luminarea genera­ției noi. E adevărat că în același timp când învățământul zace sub această eclipsă, diferitele biurouri statistice publică da­te care constată analfabetis­mul român și concluziile care ne­ ar mântui de el. Dar e tot atât de adevărat, că singura­ corectiv eficace ar fi­ mai pu­ține statistici Și mai mult lu­cru. O singură școală în plus peste cele în funcțiune valo­rează mai mult decât toate statisticele la un loc. Am voi să vedem sosind ziua când acei cari ne comunică săptămânal prețul fixat pen­tru zarzavat, ne vor înștiința că școalele s’au redeschis, pă­rinții s’au liniștit­, e­levii vor avea căldură la iarnă.Deocamdată suntem în­icio așteptare lipsită de i­luzii. 0 Martie PENTRU M. S. REGINA Dem. 0­ Bungereanu, direc­tor, Lucreția I­ Pai­l­an, insti­tutoare, Ion Gh. Popescu, in­stitutor, Ion Gh. Petcu, insti­tutor și elevii școalei Nr. 1 de hăeți „Regele Carol” din T­­­everin, an subscris lei 150.— Suma din urmă lei 26323-20 Total general lei 2M73.20 Presa fran­ceza «fssspr» noul guvern român Ocupându-­se de constituirea guvernului militar, ziarele franceze văd în el un minister de tranziție, care va cere, pro­babil, Conferinței s’amâne chestia semnării tratatului pâ­nă după alegerea parlaméris­tului. in­i­­itat SE PREVEDE O SOLUȚIE PAȘNICA Lyon. 7. — Din Roma se a­­nunțăi Știrile din Fiume relative la posibilitatea unui atac din par­tea iugo­slavilor sunt contradic­­torii. In cercurile de obicei bine in­formate, se crede că este exclusă orice complicație. De altfel se pare­ că este imi­nentă o soluție în această ches­tie, soluție care va face imposi­bilă orice contestare ulterioară. Nu se știa până acum precis care a fost caracterul misiunii încredințată ducelui de Aosta ți generalului Grazian cari au ți­nut o întrevedere la Abbazia cu delegatul lui d'Annunzio. Os ce au scăpat gugunit pripi­tî cu psu­i înea română Orori Stífgsroz Stoar ©. — Spâsti urati Si ss^asa» erați­ •— Oriile «alăilor­ — Si stt­r­­tei sasc laptele — Printre călăii lui Béla Kun. ..tsci fineau fruntea ororilor: Cor­­ni, Corvin și Samueli. > Cel mai odios, Cerni, când an­gina ajutoare, îi întreba: Ești gata să omori pe orice burghez? După răspunsul afirmativ an­gajamentul era încheiat. Grupul de bandiți avea cartie­rul general in palatul Bathing, transformat in fortăreață, cu toa­te, camerele pline de arme și mu­niții, cu mitraliere la ferestre, cu camere obscure Aghiotanții lor erau numai foști pușcăriași con­damnați în pedepse grele de­ executați de cele mai multe ori nu erau interogați. Intre două­­ partide de cărți sau între două pahare. Cerni dedea ordin. — Executați-i și pe domnul..... Celee mai adevărate amănunte în această pr­iință­ se găsesc chiar în procesele-verbale încheiate cu prilejul interogatoriilor luate lui Cerni.­­ El declară la început că nu și I poate aminti numele tuturor ace­lora pe cari i-a ucis, căci nu în­ sen­na unei odată numele contra­revoluționarilor ce-1 treceau prin mină, întrebat despre dispariția fra­ților Holl­a, unul secretar de stat, nelalt consilier de stat, a răspuns: — Eu am dat ordin să fie a­­restați, însă oamenii însărcinați cu asta i-au­ înjunghiat și aruncat la Dunăre. Despre un locotenent Dobsa, Cerni a spus: — Cum a sosit la palatul Ba­tiany, a fost omorât de aghiotan­tul meu Nyace cu un glonte de re­­volver, apoi asvârlit în Dunăre. . In ce privește asasinarea gene­ralului Ferry și a șefului său de stat major Berky, iată ce explica­ții dă : — Eu ordonasem să nu fie exe­cutați până nu vor fi întrebați. Dar oamenii mei vrând să-i execu­­te noaptea, nu m’au mai deșteptat din somn, și au­ procedat. MV*.m dus în pivniță unde fuseseră spân­zurați și văzând sânge ara între­bat, ce-i este. Mi s’a răspuns că Borky nu­ voia să moară și a tre­buit să i se dea câteva lovituri de cuțit în inimă. Cadavrele au fost aruncate tot în Dunăre. Fostul deputat Pecar, care a fost închis în palatul Battany, spune ea mai înnainte de a fi u­­ciși, unora li se bateau cue sub unghii — sistemul lui, Samuely. El a arătat în pivniță pe jos, u­­nechi, nasuri și alte resturi ale nenorocitelor victime. Unul, Kictor Gruenfeld, a recu­noscut că numai el a ucis 68 per­soane și că a adus de prin mănăs­tiri călugărițe pe cari le-au vio­lat Cu­ toții. Și e vorba numai de o parte din erori ! ’ Catastrofa din Spania —­ inundațiile au luat proporții imense — In regiunile Valencia, Car­tagena, Mureia inundațiile au atins proporțiile unei mari ca­tastrofe. lutrime!« Jocuri apele a­u ajuns la 12 metri înălțime- Cadavrele plutesc peste tot- Autoritățile cer ajutor prin telegrafia fără fir. Tenurile nu mai circulă­ O mulțime de localități -nu­­ se pot aprovi­ziona. 205 gs­srali germani pân l în retragere într’un discurs ținut la adu­narea socialiștilor din Berlin, ministrul de război. Noske a spus: ,,In timpul tulburărilor re­voluționare foștii ofițeri și funcționari mi-au adus­ cele mai mari servicii­ On pericol­ul vieții sale, contele Bismarck a scos din cazărmi puștile și mu­nițiile, ca să amuieze primii noștri voluntari. Nu voi uita niciodată ce au făcut ofițerii ca să fie ordinea de care. Ger­mania «avea mare nevoe. A­­cum ofițerii sun­t licențiați în proporție de câteva mii pe zi, și în special am­ scos până a­­cum 208 general”. Aceasta, în executarea tra­tatului de pace- Știri din străinătate Marele Sfat al Serbiei a fost cor,ment și se « decide cu privire la chestia Fiume. Guvernul ceho­slovic a dat autorizația înființărei unei came­­re de comerț franceze în Praga­ . Soci­al-democrații indepen­denți din Lipsca au refuzat, să fa­că grevă de simpatie cu berlinezii, sub motiv că timpurile pentru răs­coale comuniste au trecut.­­­În America grevele sunt la ordinea zilei-lată o statistică a grevelor dina Ia­nuarie-Au­­gust a. c.: Ianuarie 105; Fe­bruarie 110; Martie 102;­ Apri­lie 134; Mai 219; Iunie 245; Iu­­­lie 364; August 308. Față de numărul grevelor din 1918, se constată o dublare a tot în 1919.­­La afacerea Lenoir, a fost convocat fostul prim­-minis­tru Callaux și i s-a cerut o con­fruntare cu Lenoir. Acesta a refuzat, sub motivul ca o con­fruntare ar fi penibilă j pentru Lenoir și umilitoare pentru dânsul. Frankfurter Zeitung” pu­­blica părți din memoriile a ®[­­rațiului Tirpitz. ■—ha o întrunire sovietistă ți­nută la Moscova la 26 Sep­tembrie, agenții demnitești a­u aruncat în mulțime 2 bom­be, om­orînd 9 persoane și ră­nind 17. TELEGRAME DIN STRĂINĂTATE POTjONEZIT se aliaza CU DENIKIN Parts 7. — Din Varșovia se anunță: Trupele poloneze, ur­mând să opereze de acord cu Denikin, acest­a a dat ordin ca polonezii să fie considerați ca filial­ă. NOUL GUVERN TURC Lyon« 7. — Noul cabinet turc se va constitui precum ur­mează: mane vizir, generaliul AU­liba pașa; externele: Mu* jitefa Beeid.­­peș a; războiul* stemaî pașa; justiția, Mustafa bey; marina, Sefeili pașa; in­ternire, Ilaanad Stem­i pașa; fi­nanțele Tevfic î>ev; lucrări publice: Abuk pașă; agricul­tura, Hadi pașa; instrucția pu­blică, Said bey, consiliul­ de stat. Abdurahman Șerif bey-Un decret imperial însărci­nează noul guvern să proce­deze în nouă alegeri- REFORMELE FINANCIARE PIN­­ Í1HO-SLOVACIA Paris, 7. — Guvernul celui slovac prepara noul proecte financiare cari prevăd între altele impozit asupra cărbu­nilor. Six’îab­ișriiHren­ioarați recla­mă reforme asupra sistemului •im­spozitelor directe. Fi insistă A să se preceadă la confiscarea beneficiilor de răzb­oi și să se introducă in l­egislație obliga­ția generală a munei.. ( BI­ZA MI­N­ISTERIA SA DIN SERBIA Paria, 7. — 1). Marin Tr­co­­viei, însărcinat de prințul re­gent cu M­­­marea­­ noului venit, cu toate demersurile fă­cute pe lângă [UNK] Protiei,i l-a fost pu­ponibil sa împace elemen­­■tele sârbe cu rele croate­­. Th­coviei caută să formeze u­n guvern de concentrare. ÎNTINDEREA MIȘCARII NAȚIONALISTE In ASIA MICĂ Lyon, 7. — Guvernul tere Dam­ad Ferid ,pașa s’a retras din cauza întinderei mișcării naționali­ste din Agjra mică, ■mișcare provocată de Mustafa Kem­al și de care nu este stră­in Enver pașa- Mustafa Kemal dispune a­­cum de o armată de peste 300 tari. intinzându-și acțiunea de la Smirna până în Armenia. Săptămâna trecută a ocupat orașul Rom­a, în apropierea căruia se află 2 batalioane ita­liene. RELAȚIUNILE ITALO-AU­ Lyon. 7. — Din Viena se a­­nunță: Noul­ a­mbasador al Ita­liei la Viena, marchizul de Torre­tta, a vizit­at Duminică, pentru prima­­ oară, pe cance­­laru­l Renner-Ambas ...d­ar ntl a declarat cancelarului oi­ est« Însărci­nat să restabilească relațiu­­nile normate intre Italia si Austria, exprimând­ui-și spe­­ranța că aceste rasbiiteri vor fi din cele mai amijcate. RATIFICAREA TRATATU­LUI DE ANGLIA. ȘI JAPONIA Lyon, 7..­­ ..Le Temps’’ con­sideră ca probabilă notificarea, in curând, din partea Angliei a tra­tatului de pace de la Versailles. Tratatul a fost într’adevăr rati­ficat de parlament și dominioane, afară de India, unde nu se cere a­­probarea parlamentului, nu va rămâne de­cât să f­ie semmit de rege, lucru ca se va face probabil săptămâna aceasta. In cercurile Conferinței se cre­de că Japonia va­ ratifica tratatul pe la 15 Octombrie. Constituția japoneză prevede că tratatul nu trebue aprobat de parlament, a­­­junge numai semnătura împăra­­tulu­i, după avizul consiliuli pri­­ț-i al celui dipomatic.­­ STRIACE USA psras S­SISip Primim următoarea scrisoa­re: București 6 Octombrie 1919 Dominte director» O turburație adâncă a fost a­­dusă țarei prin lovitura­ de stat care a instituit o dietetu­­ră militară în­­ preziua prime­lor alegeri cu vot universal și în folos­­ul vădit al unei fac­­iíimi care urmărește­ pe l­ângă multe alte monopoluri, și pe acela an­ guvernării în statul român. , Am­ fost, el e sigur, toată viața m­e­d, omi de luptă reală. N’aș fi bănuit însă­, domnule director, că după înfăptuirea visului de aur al neantului meu­ bătrânețele îmi vor re­zerva durerea de a vedea du­pă victoria asupra bordelor dușmane, națiunea română de­spoiată de ordieea constituțio­­n­ală de către omul care a compromis-o în destui in a­­fară. Am considerat ca o consola­re cerească­, după o mare du­rere intima, fericirea ce am v­­vut să pot închega la Paris, în vreme ce­­ jumătate din țară era sub călcâiul dușmanului, falanga de români, care timp de tur an și jumătate a ținut sus, sub ochii marilor noștri Aliați, steagul rni țâței noas­tre naționale și a putut vedea opera ei încoronată de succes prin recunoașterea oficială a acestei unități de către toate statele aliate. Ce vm’a ajutat acolo, în na­­dejdite inele de român, a­u fost nu slabele mele puteri, ci în­crederea pe­ care mi-au ară­tat-o banji mei compatrioți fără deosebire de partid. O știu­m toții că, citea in­trarea în război, «u n’am­ voit să mai cunosc nici partide» nnei rivalități. Mi se pare, domnule" direc­tor, "di acum « încă odată ne­vo« de o mâna de oameni, li­berali, conservatori, demo­crați, sociali și î­și mai cu sea­mă cetățenii neinre­gimentaț­i in partid« să-și dea mâna cu un singur scop. Restabilirea ordinei constituționale, unica garanție a unor alegeri libe­re. Numai o Ligă constituționa­lă de buni români, fără deose­bire de credințe politice, va putea pu­ne capăt crizei con­stituționale, care ne sfâșie în­­năuntru și ne slăbește în afa­ră. N­ecunosc însă­ că nu e loc în această liga nici pentru vâ­­n­ătorii de situatiuni, nici pen­tru pescuitorii în apă turbure. Cine vrea o Românie Mare» liberă și democrată mă va în­țelege. Dv.» domnule director, da­­ți-­mi a mânat de ajutor prin presa care devine acum senti­nela instanță a jertfei cetățe­nești, ca chemarea mea să fie auzită până la colibele cele mai umile. La lupte, contra loviturei de Stat și pentru restabilirea constituției. La lupta, conser­vatorii, liberalii, democrații, socialiștii, sa nu depunem ar­mele până nu vom vedea ordi­nea legală restated­tă. Dacă zitele ce-mi mai rămân pot fi folositoare biruinței a­­ce­stui scop, eu le pun un cuget curat și cu i­nima caldă în sluj­ba lui Primiți, vă rog, domnule di­­r’color, expresiunea sentimen­telor mele cele mai distinse. Paul Brătășanu. - Tratatul cu Uigam­a Gări vor fi num­ie frontiere Paris. 7.­­— Guvernul maghiar si­ pregătește să trimită dele­gați la Conferința Păcii ți se speră, că'n cursu­l acestei luni tex­­­tul tratatului va­­ gata și chiar va f semnat de delegații u­nga­­r­ci~ Acest tratat Intre altele va fixa nouile frontiere ale Ungariei, căreia, i se vor lua teritoriile hă­cuite de diferitele­ naționalități ce le anexase cu forța în decur­gerea ultimelor secole și cari vor fi redate vechilor patru­ can. vor forna noul state. Prin acest­ tratat­, Ungaria va lua forma unui dreptunglău a că­rui lungime va fi de 400 klm. și lățimea, la mijloc de 250 Idm. Suprafața Ungariei va fi de 140 mii klm. pătrați, cu o popu­lație de 10 milioane. Ungaria, va­ pierde mai mult din jumătatea teritoriului și peste 10 milioane :■>­­uilori. FILME Tare rai­ a fost drag omul ve­sel ! Viața e scurtă, meșteșugul « să știi s’o trăești, „Cârpe diem”— profită de fie­ce zi— spunea Ho­­rațiu. Nu știa dacă l-a citit d Vladimir din Craiova, dar știu că l-a înțeles. In adevăr, am p­ aoerea să fac cunoștința unui manifest cu por­tretul autorului — amfitrion, cu titlul: „Pentru cei ce mă iubesc! !’’ și sub cele două semne de mira:« sau — mai potrivit —­ de excla­mare, următoarea explicație: „Invita de pentru ziua de Sâm­bătă ” (­18) Octombrie din partea d-lui „Costică Vladimir, zis Mun­­eaiu, către onor, socierito care a luat parte la nunta sa, săvârșită in ziua de 11 Septembrie a. «. în Țarcul Bibescu, la Terasa Flori­lor, cu d-na Consuelia, născută Hudișteanu, nași fiind d-na și d. Migu N. Popp, fost deputat,, direc­­teni], ziarului ^Democratul” Urmează patruzeci, de versuri ale lui nenea Costică Vladimir. Li­­z începe așa : " Pentru Sâmbăta eu vînc Am onoare, să vestesc Pe toți cari au fost la nuntă-mi .Și pe Cei ce mă iubesc Cum că ara să fac serba.Ș Ca în basmele cu dor Să se sgu­due de cântec» Chiar Terasa Fiorilor­î Am să­ f­otografiez pe toți .Cu Terasa împreună Și în loc sa stea mirată Sus în cer și sfânta lună * N’aveț, ca să dați vr’o plata, NL* Ca să plătiți vre­ un bir, Aster, nu sunt în menirea Lui Costică Vladimir . . f ■ După descrierea­­ serbărilor i .ceva extra — nea Gestică conti­nuă *. . Am ca sa invit pe Nașa ! In nadin s în acest scop Să petreacă ! Cu noi toții s De­mocratul Mișu, Popp­î El î­n omul zilei usturi, Nu poți a-î găsi rivalul 2 Când acuma dânsul este : Nașu lui Costică Muscalul."re­și poezia îi dă înainte pe no­ta aceasta exuberanta Din moment ce invitația e pe gratis — căci a cere bir nu e în meni­r­ea lui Costică Vladimir — n’ar fi elegant să constatăm că prozodia cam suferă, unele versuri șchioapăte, gramatica a luat apă la galeși. Esențialul este sentimen­­tul generos. Mea Costică nu face nunta numai odată, de hatârul musafirilor o repetă cu tot di­chisul, iar campania electorală a fericitului naș o slujește minunat Poate să zică lumea.ce o zice: ei­ aplaud. Și când mă iră ia portre­tul sau, rotund și vio­, îmi vine s’adaog două versuri vechi în cele noi din invitația craioveană: Drag nei-a fost omul frumos Și călare și pe jos. Doc Jose Conflictul dintre cele două direcțiuni de cale ferată — Un laborîs interesant. — —Dovada incapacității d-LuS Psiieteanu — Conflictul dintre (). Al Pe­­riețeanm, directorul general al c. f. r. și d- Buhățel, directo­rul general al c- f. ardelene, 1- Instrează bahul în care a fost adusă administrația căilor fe­rate din vechiul regat, grație­­ desăvârșitei Incapacități a d-lui Periețeanu. Pornirea nesăbuită a direc­­t omnlui general din București împotriva direcțiunei c- f­ din Ardeal, are un istoric, deci o explicație. Nu este vorba nu­­m­ai de conflictul isbucnit la 1 Octombrie &. c. S’a mai intâm­­plat ceva acum câtva timp, care merită să fie rea­mintit­ In primul decret-lege, rela­tiv la reorganizarea c- f- r-a d. Al. Periețeanu creiasp 4 direc­ții regionale: prima direcție cu centrala Ia București; a doua direcție cu centrala în Iași; a treia direcție cu cen­trala la Sibiu și a patra direc­ție cu centrala în Arad. Gră­bit, ca în­totdeauna,,d. AI- Pe­­riețeanu, înainte de a fi stu­diat reforma sa, cu o îndoită caracteristică — unificarea și in acelaș timp descentraliza­rea ti­­f- r. — a trimis un re­prezentant din direcția gene­rală, în Ardeal» c­a misiunea să reorganizeze administrația c. f. de acolo. Așa de bine a­ reorganizat e. f­ din Ardeal, trimisul d-lui A.- Periețeaim, în­cât o per­fectă anarhie s’a manifestat acolo, după câteva zile. .Trenurile aveau mari întâr­zieri; ordinele se bäteau cap în cap; circulația nu mai era sigură etc. Consiliul dirigent, alarmat de situația creiată în adminis­­trația c. f. ardelene de echipa de funcționari superiori, toți desemnați de d- Plu-jețeanu, a luat măsuri urgente, ca să în­lăture cangrena. Consiliul d­irigent a cerut și obținut trimiterea la­ Bucu­­rești a f­uncționarilor din ve­chiul regat ft d. Leo Buhățel, inginer din Ardeal, a fost nu­mit apoi director al c-­f. din Transilvania. Prin­­ lecr­etul-lege Nr. 294 a­­părut în „Monitorul Oficial”, c- f. ardelene au fost scoase de sub nesocotită, administrație a d-lui Periețeanu, maestru ne­ întrecut al dezorganizării. Acest certificat de incapaci­tate, de incompetență ș i rea, administrație» »*a răsfrânt di­rect asupra d-lui Periețeanu Un al­ director general ar fi tras singur consecințele, lu­ând măsurile dictate de împre­jurări, ca să salveze buna me­putație a administrației d. #* din vechiul regat. D-sa nu a făcut-o. Sub directoratul d-lui Buhățel circulația trenurilor militare, de persoane și de mărfuri in Tran­silvania s'a făcut, in condițiuni mulțumitoare, in timpul marei bătălii de la Tisza, când coman­damentul nostru superior avea nevoie ca trupele să fie expe­diate repede pe teatrul de opera­țiuni, direcțiunea c. f. ardelene a desfășurat o lăudabilă activi­tate și trenurile militare au cir­culat cu rapiditate și regulari­tate, fără să­ fi suferit circulația celorlalte trenuri de persoane și de mărfuri. D. Al. Periețeanu, înființând apoi trenurile accelerate cu le­gături in Ardeal, nu a voit să ia în serioasă considerație observa­­țiunile direcțiunei c. f. din Clu­j. D-sa a găsit de cuviință să pro­cedeze,în așa mod, ca și când d. Buhățel ar fi fost­ subordonatul său, ca și când direcțiunea c. f. din Cluj, ar fi o direcție regio­nală. S-a întâmplat, din cauza re­calcitranței d-lui Periețeanu, neorânduiala de la 1 Octombrie încoace, absența de legături a trenurilor din vechiul regat cu­ cele din teritoriile alipite, aban­donarea a mii de pasageri în fostele stațiuni de frontieră, elc. E­șir­ea d-lui Periețeanu împo­triva direcțiunei c. f. ardelene este, datorită temperamentelui său impulsiv, faptului că s-a fă­cut dovada­­ evidentă , vinovăție­ ți incapacității sale. Regina României la Fiume ? L'Belle de Paris publică ur­mătoarea telegramă din Bucu­rești: „Regina României, întovără­șită de principesa Maria a pără­sit Bucureștii pentru Italia. Se afirmă că ea se va opri la Fiu­me și va avea o întrevedere cu Gabriele d'Annunzio. "" După informațiile noastre, Re­gină României nu a avut o în­trevedere cu d'Annunzio. Incidentele din­ Camera îftalena înainte de dizolvarea Ca­merei­ italiene s’au întâmplat violente incidente între depu­tați, ca ști între ziariști și de­putați- Ziarele italiene sunt pline de amănunte. Deputații aparținând ’ „mănunchiului parlamentar’’ au cerut o decla­rație guvernului asupra amâ­­ndirei sine die a discutării tra­­tatuilu­i de pace și au căutat să î­nspedece votul prin apel nominal a ordinei de zi, pro­pusă de Bianchi, în această chestiune-O bătaie s’a meiis intre de­putații socialiști și deputații din grupul parlamentar. In momentul ridicării șe­dinței, socialiștii au cântat impul lucrătorilor, pe când ceilalți deputați­­ au intonat m­imtul lui Mame Ii. Alt incident s’a întâmplat intre un grup de deputați și ziariști. Un deputat a apostro­fat pe ziariști cu expresii vio­­lente. De la Societatea de Ga­tare Macedoromână Societatea de cultură macedo­româna, constatând trista situa­ție, în care se află șcvalele­ și bi­­sericele­ din Macedonia precum ?î restul de profesori și institutori rămași acolo, a întocmit un lung memoriu, rugând stăruitor guver­nul să ia de urgență măsuri spre a se curma răul care amenință e­­xistența institutelor noastre nați­onale. Prin acest memoriu se mai ce­re asimilarea corpului dinaetic și clerical din Macedonia cu cel din țară, singurul mijloc de încuraja­re a profesorilor și institutorilor de acolo, pentru ca acești apostoli să rămâie pe loc. D. Grâdișteanu, prezidentul so­cietate­­ va f.mâna celor în drept, în persoană, memoriol în cues­ti­u­­ne. Senatul american și incidentul di­­n Fium. Când primul cablogram a sosit tei Washington, anun­țând intrarea lui d’Annunzio în Fiume, Daniels, secretar de stat, a refuzat să creadă exactitatea știrei Senatul a cerut imediat explicați­uni gu­vern­­ate­i. Adversarii Ligei na­țiunilor au profitat de inci­dentul de la Fiume, ca să com­­bată politica d-tei Wilson, care și-a luat prea multe an­gajamente (Estonia, Siria, Armenia, Adriatica). Senato­rii americani susțin că Wilson nu vrea să publice acele an­gajamente, deoarece publica­rea lor ar ridica nouă obsta­cole ratificării tratatului. SCULPTORII TINERI In atelierul lui Otte@d ©r Burcă Un marș avânt­ spre activitate m­ai intensă se manifestă as­tăzi între sculptorii noștri tineri și bătrâni. Din această pricină sunt și resentimente intre ar­tiștii simpatici dar se naitivi ca unele femei. Unii merg peste li­mita posibilităților de realizare personală și cred că puterea de muncă n­ o egalează decât talen­tul­ lor. Și astfel ei, cari ar tre­­b­u­ să se simtă legați mai mult , ««finitul estetic al cerului al­bastru, se agața uneori de pământ ca o obstinațiune de care ar tre­bui să dea dovada aasaai la tar să și creațiunea lor de artiști. Se poate ca contactul lor cu pă­mântul argilos din care-și fău­resc nemurirea, să-i îndepărteze oarecum da la înalta lor misiune de esteți. Noi nu ne gândim însă să ge­neralisam. Sunt și artiști pe cari atmos­fera de psih­o-cliză din jurul lor îi lasă nepăsători Aceștia erau mereu la țărmul Castaliei și-și leagănă sufletul în ispita dulce a maselor inspiratoare. Printre aceștia» dintre sculp­­torii toatre­­ a tî»’; 64­1 socotesc pe meșterul Theodor Burcă despre care auzisem mult bine dar pe care abia în anul acesta l am cunoscut. L-am cercetat în atelierul său din str. Romană Nr. 1­i —, re departe de centru! _ și P am găsit în fața unui bloc de argilă. «Șutând să aprindă scânteea di­­•U’i­ yu­ffi, îrs de ptâtpâ [ âi 111161 tecicias­e. Cine te a­ privit pe un artist în crizele creațiunei, chi­nuit de gândul perfecțiunei este­tice, acela nu, poate pricepe tran­­sele adevăraților­­ inspirați Un mare gânditor al lumei a spus odată că blocul de marmoră poartă în sine vinișoarele ideale pe care artistul le­­ să ia o parte ca să scoată la lumină capodo­pera statuară. Cu alte cuvinte, orice vioară poartă pe strunele ei un cer de armonii dar se aș­­teaptă inima, artistul iscusit care să știe să te cheme la viață. Nu­mai astfel țâșnește dintr-o marmoră moartă sau dintr-o vioară părăsită adevăratul eflu­­viu de rugăciuni către cer. Cu aceste impresii am pă­­tuuns eu totdeauna imnun ate­lier de artist. Emoția unuia care pătrunese întrun sanctuar e tot ca poate cristaliza p­roces psi­hic care se petrece într-un su­flet Îndrăgostit de artă.­­In atelierul lui Burcă...­ un gips­­ interesant, cu patină de bronz, o hi­amuă sufletească, un proces de conștiință, o temă fi­losofică în expresiune sculptu­rală Un tânăr robust — ai simți adol­escența după încordarea mușchilor — fuge aiurit și o stâncă stă parcă să se prăvale peste el — ca un simbol. Tână­rul privește în urmă o nălucă grozavă care stă să-l prindă în mrejele ei , vedenia răscolitoare de patimi care te pune față în față cu conștiința ta. E acel im­­norativ categoric care-ți smulge ipocrizia de pe chip și te chi­­nuaște pe rugul adevărului, care nu se poate să nu iji­ă bi­ruitor. O al­tă­­ lucrare , care ar putea fi privită ca un simbol al Româ­niei n­oastre de azi e. Vom în­vinge! O, idee .— forță sintetic interpretată într-un gips enorm. Simți procesul mintal care sbuciuma un crest omenesc și jocul mușchilor frunții — care denotă un puternic spirit cerce­tător la artist — îți accent­uiază tot mai mult această realitate. Poete e desăvârșit de contracția vinelor gâtului și de m­olestarea nervos decisivă a pumnilor cari se strâng parcă in fața­ unei lo­vituri fatale. Un admirabil sim­bol al energiei celor cari luptă pe fronturile de azi ale lumei, ca ostași sau ca slujitori ai mun­că. Dar din tru­ra toc­mai în umbră mă privește un bfturA» sceptic, cu un zâmbet de compătimire, cu mușchii feții astfel potriviți că vezi aievea un cap de expresie sculptural, un bizar amestec de sceptică ironie și de batjocori­toare te împătimire pe chipul­ ciu­­datului bătrân. Nu departe de el, râde zgomotoasă nevinovăția unui copil care te privește cu ochi mari și expresivi, cu can­doarea unui suflet ceresc. Realități firești alături de ab­stracțiuni­ filosofice, toate țâș­nesc cu setea lor de viață din blbcuriie is form« da marmoră sau gips,­­fâcându-te să bănuești taina prin puterea căreia sculp­tura știe să-ți redea intensitatea vieții în piatră sau lut .Din acest punct de vedere, pictura e mai fericită pentru că perspectivele acestei arte sunt mai largi și dimensiunile mai ample. De aceea gi meșteșugul sculptoric­esc e insî gr« iar j«rtî» ar fi slub un sevSpiciv mai mare. Tinerii scul­ptori trăiesc insă vremuri când arta lor e căutată de toată lumea. Pretutindeni, în România Mare, urmașii vitejilor cari au jertfit o primăvară de vieți pe altarul unui ideal, caută să prăznu­iască amintirea celor duși. Plăci comemorative, mo­­numen­te simbolice, grupuri sta­tuare vor imortalisa faptele i­­dealiștiilor cari au căzut cu a­­vânt iar opera acesta o vor fău­ri-o, desigur, artiștii noștri sculptori, tineri și bătrâni. Iată dar și ce compensație în viață a muncei acestor artiști pe cari, de multe ori lumea, preo­cupată de mărunțișurele zilei. Și uită chiar dinaintea morții lor. Să sperăm însă că spiritul nou al vremei va face ca si se dea și artelor cinstirea ce ii se survin«. O educație a masselor în «ceastă direcțiune ar înălța capetel* din Proza cearbădă e actualităței bogate totuși în mă»­reții de viitor. Un atelier artistic , cum e acela al sculptorului Teodor Burca —­ e o recreațiune este­tică pentru orice suflet fin. Ne propunem să înfățișăm publicu­lui câte un interior artistic din când în când, cu speranța că facem operă și educativă și es­tetică în același timp. Leontin Iliescu Cititi „VESELIA cel mai răspândit și Da! amuzai r—rr» ziar Umoristic din țară

Next