Viața Studențească, ianuarie-martie 1970 (Anul 15, nr. 1-12)

1970-02-25 / nr. 8

f. U­nui* REVISTĂ A UNIUNII ASOCIAȚIILOR STUDENȚEȘTI DIN ROMÂNIA Anul XV • Nr. 8 (352) • Miercuri 25 februarie 1370 • 16 pagini • 0.50 lei PREATHEUL A XI-a. PRACTICĂ Fără îndoială, una din cele mai generoa­se deschideri de orizonturi pe care­ o dato­răm lui Karl Marx este și celebra teză a Xl-a despre Feuerbach : Filozofii de pînă a­­cum n-au făcut decit să interpreteze lumea in diferite feluri, problema este însă de a o schimba. De o evidență absolută, tranșantă, un fel de „Ou al lui Columb", acest postulat materialist-dialectic, nu întîmplător înscris pe unul dintre cele mai cunoscute monumen­te ale lui Karl Marx, ar trebui să stea coti­dian în atenția noastră, a celor care ne călă­uzim în activitatea noastră după principiile marxist-leniniste. Zic ar trebui fiindcă nu o dată ne mulțumim numai să interpretăm, să lansăm ipoteze, să exprimăm aspirații sau, într-un stadiu mai avansat, să facem planuri de măsuri și să elaborăm regulamente. Mai ales aceste două ultime ipostaze le întîlnim frecvent, ele impunîndu-ni-se și în virtutea funcției de educatori cu care sîntem investiți în acest sens într-un loc sau altul. Ne arătăm astfel imbatabili teoreticieni ai educației, lucru firesc mai ales atunci cînd sîntem acasă în acest domeniu, dar scăpăm din vedere faptul că avem destui directori educativi care nu trec cu săptămîna prin cămine, iar cînd trec o fac mai mult pentru a-și pune semnătura într-o condică de pre­zență spre a justifica o sinecură numită elegant indemnizație. Sîntem grozav de bătăieși în ședințe de consilii și comisii, dar nu încercăm să punem ordine în căminul în care locuim, știind bine că în camera alăturată pokerul face ravagii, lăsîndu-i pe unii nu numai fără cartelă de masă și fără un leu în buzunar ci uneori chiar fără palton. Dacă această nevoie imperioasă de prac­tică o afirmăm ca resimțindu-se în învăță­­mîntul superior, o facem, așadar, nu referin­­du-ne numai la îmbunătățirea fundamentală a sistemului de practică în producție, ci la întreaga desfășurare a procesului instructiv­­educativ. Legarea teoriei de practică nu reprezintă numai o condiție vitală a instrucției ; ea nu e mai puțin stringentă pentru realizarea unei eficiente acțiuni educative. Or, tocmai la a­­cest capitol, al practicii educației, restanțele sunt numeroase, după cum viața universitară ne-o demonstrează. Cauzele ? Sunt multiple, dar ele pot fi reduse la una singură în ulti­ma instanță : lipsa practicării nemijlocite a dezideratelor educative atît de frumoase pe care le profețim, a profesării lor. Fenome­nul, dacă e vorba de munca educativă, nu-l întîlnim numai la cutare comitet de cămin sau activist de asociație, ci chiar la case mai mari, cum se zice, la oameni care nu numai prin funcția administrativă, ci și prin specializarea lor ar trebui să profeseze e­­ducația, adică s-o practice, nu numai s-o teoretizeze. Explicații (citește justificări, pen­tru ca să rămînem în limitele mentalității pe care o vizăm) se pot găsi destule, cum și taxări ale deficienței respective — forma­lism, birocratism, demagogie — fără a omi­te nepriceperea. Noi credem însă că ceea ce ne lipsește nu o dată pentru a trece de la hotărîri și regu­lamente bune la fapte, de la filozofarea pe marginea muncii de educație la practica ei cotidiană și unanimă, este pasiunea, con­vingerea pe care o punem în exercitarea misiunii noastre educative. Unul dintre iluș­trii noștri magiștri, chimistul Longinescu, spu­nea că așa cum o reacție chimică se produce mai lesne sub influența căldurii așa și edu­cația se poate realiza optim cînd se face cu pasiune. Pasiunea însă nu se poate încetă­țeni printr-o prevedere de reggiement, prin­­tr-o indicație sau o sarcină expresă. A lucra cu pasiune în domeniul educației comuniste înseamnă a milita, a schimba lumea, adică a forma oamenii de care are nevoie țara. Niculae STOIAN de ani... (p. 3­ * * Colegii de lingă noi (p. 3­9­ Azi, 25 februarie, acum 25 GEORGETA BREAZU — studentă In anul V al Conservatorului bucu­­reștean în rolul Constanzei, din „Răpirea din serai", recenta premieră a Studioului conservatorului Sinceritatea amintirilor Pentru noi, cei din ultimul an de facultate, momentul încheierii stu­denției reprezintă un prag emoțio­nant de schimbare a vieții și activi­tății — o schimbare în substanța pro­priei noastre maturități, înainte de a-l trece, trebuie să privim înapoi, si retrăim o clipă anii de învățătură universitară și să reconstituim lu­mea din care plecăm încărcați de cunoștințe și experiențe de neprețuit. Să ne amintim cum am venit in această facultate ca stridenți în a­­nul 1, cum am fost primiți cu un cu­vânt de încurajare din partea tovară­șei Ana Cartianu, decanul de atunci al facultății, cum rînd pe rînd profe­sorii noștri ne-au tratat cu răbdare și încredere, ti vom ține minte așa cum au fost întotdeauna printre noi, cu sfaturi și sugestii, atenți la stră­daniile pentru rezultate cit mai bu­ne, receptivi la greutățile in parcur­gerea recomandărilor bibliografice. Și totuși, într-o măsură mai mare sau mai mică, am citit din cărțile lor de nenumărate ori... Cu tovarășul lector Leon Levițchi, primul nostru examinator, de ne leagă amintirea examenului care de admitere, ne-am reîntîlnit de citeva ori. Prelegerile domniei­ sale au cîș­­tigat printre noi primii partizani ai studiului lingvistic — cei care au urmărit în continuare cu interes pro­blemele de gramatică și, mai tîrziu, pe cele de Istoria limbii. Ne strădu­iam atunci să deslușim începuturile limbii engleze, așa cum s-a născut ea în vremea migrațiilor fără noimă, cu teribile schimbări de sunete, pe care încearcă să le explice cutare lege a lui Grimm. Și dacă numărul de legi și de ex­cepții n-a scăzut nici la istoria limbii, a scăzut în schimb uimirea noastră inițială, căci acum constatăm că faptele se leagă într-un sistem coerent, capabil să explice ciudățe­niile cele mai actuale ale limbii prin întîmplări vechi, din vremea cînd Beowulf se lupta cu monstrul Grendel. In anul al III-lea, an de cumpă­nă și de confirmare a unei etape, ne-a ținut sub vraja sa cursul de Li­teratură engleză, care ne-a făcut să înțelegem că uscăciunea lui Alexan­der Pope este de fapt rafinament, că romantica și tulburătoarea dramă a marinarului este de fapt o dramă existențială. Dar tovarășul prodecan Ion Preda cerea de la noi atît știința apropierii de poeme, cit și — mai a­­les — înțelegerea și aplicarea princi­piilor unei etici înaintate. Și în anul următor, la cursul to­varășului lector Ștefan Stoenescu, o dată cu sinteza masivă a unei epoci și studiul unor gînditori și curente de răscruce, fiecare faptă și-a aflat locul într-un sistem; studenții au deslușit insă tensiunea înaltă la care se elabora sistemul și emoția maestrului s-a transmis fiecăruia dintre noi. Anul al V-lea a însemnat o con­fruntare a capacității noastre de dis­ Irina GRIGORESCU anul V, Facultatea de limbi germanice, Institutul de limbi străine, București (Continuare in pag. 4) Discutind despre problemele și implicațiile educative ale muncii social-gospodărești ESTE CĂMINUL CASA NOASTRĂ PĂRINTEASCĂ ? Ne-am hotărît să discutăm astăzi mai mult des­pre implicațiile educative ale muncii social-gos­­podărești nu numai fiindcă împărtășim întru totul punctul de vedere al unui profesor magistru — care susținea că un cămin studențesc trebuie să țină loc de casă părintească pentru fiecare loca­tar al său — și nu numai fiindcă prea puține din­tre căminele noastre și-au conferit o asemenea menire. Ne-am hotărît să discutăm astăzi aceste probleme și fiindcă, din păcate, în unele cămine s-au petrecut în ultima vreme cîteva fapte a căror gravitate ar crește dacă ar fi trecute cu vederea. Este drept, nu într-un cămin, nici în două sau în zece, în imensa majoritate din cele 204 cămine puse la dispoziția tineretului nostru universitar e încetățenită o atmosferă colegială, civilizată, pro­pice studiului, odihnei și bunei conviețuiri. Cămi­nele nr. 8, 12 și 13 din Timișoara, 3, 5 și 14 din Cluj, 7 (al Universității) din Iași, precum și unele cămine de la I.M.F. București sau căminele de stat REPORTER (Continuare în pag. S—9)

Next