Viitorul, august 1920 (Anul 14, nr. 3710-3734)

1920-08-01 / nr. 3710

* V n é LIGA NAȚIUNILOR și Conferința Păcei m&om mm nQrajele fra tare se g5seiî.-loloa> sele ce 8q adyg. — Organizația lor — Deși războiul pare a fi starea natu­rală a omenirei, totuși conștiința du­rerilor ,pricinuite de el, și mai ales a ■­ celor produse de cel ce s’a sfârșit cu­­ învingerea Puterilor Centrale laice ca să înalțe subb forma unu­i desiderat al­­ popoarelor, dorința unei păci perpe­tue. Dacă până acuma acest desiderat a fost formulat de poeți, filosofi, ori spi­rite politice mai mult încântate de i­­deali de dt pricepătoare ale realităților ,de data aceasta din însuși areopage care a elaborat pacea de la Versailles și de la Saint-Germain a insvorât con­­cep­tul „Socre­tatei Națiunilor“. . Ne aflăm, deci, în fața nu a unei o­­pere isvorâte din cerințele onor idea­­li­ști, ci a unei instituții născute din­­ colaborarea acelora care au avut pu­­­­terele să facă pacea, după cum au a­­vu­t puterea de-a duce războiul. Studiind, deci, constituirea „Ligei Națiunilor“ înțelegem și psihologia­­po­liticei ce­ a domnit în lunga perioadă a conferințelor de pace de la Paris. Un bun conducător și îndr­um­ă­tor în cercetarea și caracterizarea „Liga Națiunilor" îl găsim în d. G. Mo$uu care a făcut să apară la Paris sub tit­lul „L’Egalité des tats dans la soci­ety des nations“ un studiu obiectiv a­­supra economiei interne a acestei Ligi isvorâte din conferința de la Versail­les. Această Ligă poate revendica ca autor principal al ei filantropia ne­buloasă a Prezidentului Wilson, care in 1918, trimetea un mesagiu congre­sului în forma următoare : „Trebue ca­ o asociație generală a națiunilor să fi­e constituită în virtu­tea convențiilor formale, având drept obiect,de­ a oferi garanții­ mutuale de­­ independență politică și de integrali­tate teritorială Statelor și celor mici­­ și celor mari“. In 1919 Aprilie 28, pactul Societatea Națiunilor s’a adoptat, într’o ședință plenară a Conferinței. Această Societate a Națiunilor este isvorâtă dintr’un mare concept mo­ral, care justifică expresia nobilă a­­ lui Leon Bourgeois că „națiunile al­cătuind această ligă au făcut jură­mânt pe tablele legi umanităței“ , și a­­n­ume din conceptul moral al egalită­ți între State. Spiritul democratic care domină în vremea noastră alcătuirea internă a­ Statelor, se întinde astfel și între na­țiuni. S-ar părea astfel că după revo­luția care a creiat drepturile omului, ca individ, ar veni acuma, după revo­luționând război­, epoca drept­urilor de egalitate între națiuni. Liga Națiunilor n’are deci altă bază morală și politică de­cât spiritul de­mocratic al vremei, ea aplică acest „spirit într’o sferă mai largă de­cât­­ c­ea de până acuma ; ea voește să creieze o democrație între popoare, după modelul societăților democra­tice separate din­năuntrul Statelor. Dar orice regim democratic are două laturi, sau două fundamente : Libertatea și egalitatea; fără de a­­cestea nu se poate concepe o socie­tate democratică. ___ Daca nu se aplică aceste două prin­cipii atunci „Societatea «atikmilor“ de1­­vine o a doua „Sfântă Alianță“ în­­ care câteva state mari să decidă, de soarta celor mai mici. Dar în fapt Societatea Națiunilor isvorâtă din nevoile democratice ale vremei noastre, și voind a introduce o ipuiie durabilă, revine la o formă care reamintește tocmai aristaexarfca Sfântă Alianță de altă dată. Iată ex­­plicațiunile obiective pe care nu un articol de ziar,­­ci un studiu de rnsi­­gn­e halciné—acela al d-lui G. Mosch­— le dă cu privire la constituirea aris­tocratică a acestei noui Ligi. Din 19 mici State representate la conferință, cinci nu mai sunt admise de-a participa la lucrările conferinței, pe când­ cele­­ cinci mari puteri au fie­care câte doi representanți.­­ Prin urmare de fapt, Societatea e con­dusă de cele cinci mari puteri:­ „Iată egalitatea atît de mult cântată pe câmpurile de bătae unde nu erau nici mari, nici mici națiuni“, ...„De ce se face o deosebire când e vorba de­ a primi onorurile datorite acestor sacrificii ? De ce de­odată vine în minte ca prin minime,­­ că unii sunt mici și alții mari ?“ ...„Se varsă sângele în comun pentru o ace­iași­­ idee și când ideea triumfă și­­ pe­ricolul trece, uni­i devin State c­u inte­res limitat, alții mari puteri“. ...„Nici Anglia­, nici Franța, nici America n’au câștigat războiul“. „Alații în fapt, toți aliații, fără deosebire, au făurit pa­cea­ de mâine“. Din aceste considerațiuni obiective, isvorâte nu din focul u­nei polemici, ci din logica faptelor și din cunoaște­rea lor ,in întregime, Teese greșala spiritului ce-a domnit la conferința Pă­cei, spirit care s’a deosebit de a­­d­ela ce-a­­ indus opera victoriei. La conferința Păcei s’a făcut o gre­­șită, aceea de-a distinge între State mari și State mici, distincție fecundă în măsuri unice și vexatorii pentru Statele mici. Studiul de care ne ocupăm aci are meritul de-a fi pus în­ cadrul obiecti­­vităței perfecte, criticele pe care unii le-ar fi putut interpreta ca isvorâte din subiectivismul u­nei polemici mo­mentane. O­outabilire Publicăm in altă parte a ziarul­­ui, după notele stenografiei­, eloc­venta cuvîntare rostită în ședința de eri ai Camerei de d. Vasile Sassu, ales al Vasluiului. D-sa a restabilit un adevăr isto­ric în ceea ce privește paternitatea reformelor democratice înscrie în Constituție de partidul liberal. In­tervenția d-lui Sassu a fost prile­juită de o declarațiune a d-lui Qa­­roflid, autorul faimosului proect al muncilor sate, care a crezut ci­ poate stă atenueze greutatea acestei pietre de moară ce atârnă de acti­vitatea sa publică, prin afirmarea că partidul liberal, a preconizat și ei muncile silite. D. Sassu, într’o expunere clară și elocventă, ascultată cu atențiune de Ademnary, a arătat enorma deosebi­re de concepții între partidul liber­al și fostul ministru in cabinetul Mar­­ghilom­an. Dacă în împrejurările cu totul ex­cepționale ale războiuli, atunci când salvarea patriei depindea de intensificarea muzicei tuturor în a­­cel colțișor «O țară rămas liber", par­­tidu­l liberal a putut lua măsura ex­cepțională și provizorie a recloxi­­ilorkDrei brațelor de muncă în inte­resul salvărei țarei. — tot acest­­ par­tid a combătut însă cu energic prin­cipiul ritmicei silite pe care minis­trul ckiril Marghiloman vroia să-l introducă pe vreme de pace. Și fiindcă a venit vorba de refor­mele democratice, împroprietărirea și votul universal, d. Sat­s­u a ținut să restabilească adevărul istoric și anume că partidului liberal i se da­­torește înscrierea in c­onstit­u­ție a acestor două încât reforme. Pot să vie de acuma alții can sa aplice principiul, si îi lărgească spărtura făcută în zidurile Consti­tuției Meritul e însă al acelora cari au știut si am putut să impună, prin­­cipul. Dacă cineva clădește încă o puaneră la o casa­, nu înseamnă că el a zidit-o. In formule fericite, isvorâte din adâncul unui sii­er suflet de demo­crat d l Sassu a dovedit că geneza reformelor, înscrise încă de la 1913 în programul partidului liberal, nu se datorește Războiului și consecin­țelor lui, ci ceilor democratice pre­ ironizate de partidul liberal, care cel dintâi și-a daat seamă că reformele­­ sunt o condeie indispensabilă a în­­t­­ărirei și propășire­a țarei. Camera a ascultat cu mult interes expunerea d-lui Sassu, deseori în. . t­reruptă de aplauze. Astăzi, penten luării­ orașe, Me­tropolitanele au ajuns o necesitate de care cu greu ne puteau lipsi. Ma­rea grămăd­i­re de oamenii, circulația mereu crescândă fac anevoioasă străbaniefirea impede a orașelor. Tram­waiele și autobuzele, cu­­ toate­ că merg relativ destul de iute, nu cores­pusul totuși nevoilor actuale. Dar ce Burnt Metropol­istaivile? Niște trenuri sub­eran­e, puse în­ mișcare prin for­ța electrică. Ele po­t­­ escala,­­prin tuneluri, fără nici o piedică. Tune­­lur­ile sunt făcute im sub străzi. Ne­­putându-se fără voia proprietarilor de joasa, găuri pământii,­ sub imobi­le, companiile metropolitanelor au imitat toate sinuozitățile străzilor din care pricină se fac și multe @­­collin’! în călătoria, cu Metroul. PTICS!®!® ^©^‘†SiUl !® ^grafts*»­«­ Paris !a Londra Parisul a văzut prima linie — o m­ică frântură —­ de Metro, acum douăzeci de ani, la Expoziția uni­ver­sala dini .ISPO. De atunci liniile noui au luat o mare dextensiune, și astăzi ele au o întindere de 93 kilometri. Liniile sunt duble, una pentr­u du­ceau, alta pentru întoarce­re,­­ astfel că pericolul de ciocniri­­ este inexis­tent La Lomba primu­­l metru, cu linie unică, a apărut in 1863 și era pus în mișcare printr’o mașină cu aburi. Societățile pariziene ale Metrouri­­lor, sunt: „Compagnie du chemin de fer* Mi­troup­l­ i­ain­“ și :.Compagnie du Nor­d-Sud". Prima este cea­ mai importantă, fiindcă are 9 linii în exploatare, iar cea de e­ doua­­ nu­mai două. Trenurile ,compuse din 5 vagoane, din care unul de clasa I, trec cam La fiecare trei minute, de la 5 luni, dimineața până la ceasurile 12 luni, noaptea. Gările sunt aixițioa­se, curate și au peste șasezcci de m­e­tri lungime. In parte, toate liniile sunt pe sub pământ: câteva părți ale liniei a 2-a, Porte Dauphine-Nation­­ne bu­levardele exterioare și «ie liniei a â-a. Etoiie-Care du Rond. Sunt și pe de­asm n-a, prin mijlocu­l bulevarde­lor, pe viaducturi puternice. Din tren vederea e frumoasă, însă pen­tru aspectul străzilor nu e avanta­jos. De aceia nici nuu s’a îngăduit, a­­ceastă înlesnire Companii­lior decât mai ți e 1«. marganic. Mai sunt­ în construcție v­e-o cî­­te-va« linii De cari război».! le-a îm­piedicat; ele trebuiau să fie date cir­­culatiunii încă din 1915. In Franța numai Parisul are tre­nuri Metropolitane. Sa proectat­­ e­­cran în tirana, unul pon­ticu Marsilia. Sss aBSe tlrl SSiSEîS In,­­Anglia Londra, este în fmnteia metropo­litanelor, vine apoi si’arisul însă­­ le evol­tarea ce­a mai mare, tre­­nurile acestea au luat-o in Ameri­ca. Mulți atribue de subl­lan­ia Lor în State'e-L’niie, faptului că li s’a per­mis să ai­­ba traiect aerian. După New-York, vin Brooklyn, Philadel­phia, Chicago, și Boston.^ Sudul­ A­­merican nu are metro drep­t în Bue­nos A vreo. Trecând la Eu­ropa, in afară de Londra și Paris, mai sunt Berli­nul, Vienna, Hamburgul și Ma­dridul. .. . In Buenos­ Ayre s^nu există dotat o singură linie, în întregime pe­ sub pământ, având o lunngime de 4 km., pusă în exploatație în 1913 și care a ajuns să transporte 80 de milioane de călători pe an. Tot 4 kmm­. are și Linia din Madrid, inaugurată în Noembrie 1919. Hamburgul are 18 klm. de metro, din cari 6 klm. pe sub pământ, iar realul de viaducturi sau pe margi­nea șoselor. Prima licență de li­nie­­ a fost d­ată exploatării în­ 1912 și proei­ttul prevede 64 de nouă kilo­metri. Chiar în 1913, numărul călă­torilor atinsese cifra de 43 de mi­­lio­ane. _ , . Este de remarcat că New­ Yorkul p­osedă două feluri de trenuri me­­tropop-fiama: trenuri obișnuite și tre­n­uri­­ accelerate. Acestea diin urmă se opresc la stații mai îndepărtate, de ex. din 16 în 16 gări. Planuri pentru viitor In proectu­ 1 De decongest­ion­area Puisului prin întin­d­erea orașului in „bannieue“ siau prin în­mulțirea și mai inu­lt a actualelor mijloace de transport puse la dispoziția „bau­mbu­sard-ilor“ se prevede și crearea de meniubili­tate și ibush­me. Ele ar porni de la marginile orașului, de unde biletele metropolitanului vechi vor da arce­ în noile trenuri. Pen­tru ca lucrările să se facă mai cu­rând și să nu teste prea mult, s’a decis să «o per­m­i­tă. comat rai rea­ de metrouri suburbane aeriene, Lut­ru­­m­­i.ci se crede că vor costa aproxima­tiv cinci sute de milioane d­e­ franci și vor fi terminate în vre-o cinci, șase ani. In același timp s’au mai plănuiți și linia de metro parizian pentru o sumă­­ de vre­o patra sute de milioane de franci. Ele vor di­­­servi unde cartiere cari, azi, sunt mai năpăstuite. Deocimdată­, constat­ând starea ac­tuală a rețetei trenurilor metropo­litane, vedeau cât de necesar este un asemen­ea mod de locomoț­iime, pen­tru orașele mari, ©au mai ales pan­tru captitate, cari, prin concentra­­rea activități Intregei târî, are ne­­voe de înlesniros trr­ansporturilor de la un capăt la altul. Metroul rămâ­ne, până arcum ,singurul mod de de­­c­ongentiona­rea­ marilor grămădiri de locuitori, așteptatul ca transpor­tul în aeroptene monstre să ia pro­­porțiuni astfel d­.­cât să­ poată în­­locui e d­e’alte mijloace lo­*om­o­­tiuisa N. A. I. ÎParte, 2 Iulie 1920. --------------------------------- - " M...... —­.. ZI CU ZI IX Tăzlăoaniî. publică un articol­ de apărare in­ „Renaștarea Română“! in chestia pom­miselor, căci apărarea j in forma cutate - fduută este sigur­ că vine din potitia ministrului. — s p in CH», se ațâță cam d-nifi Mani­! saltan."MaVinmistis, Roechowold, am­ perdut toți din permise, si toți să fŭ jertfit pentru finanțele statului. In­ urma acestei­ destăinuiri credem că­­ a­r fi bine ca mi­ni­sterul de finanțe să deschidă un credit pentru des­­­­păgnsculja w­estor desinteresațî a­­gustoli ai pesimisselor * „Dimineața“ d-lui Aristide Blank spune că d-sa e singurul în Romă, h la care a prezintat o spUrtitute ,­me­­rită sâ ii­o­bimb­ăt­­ască situația nea șt­­­a man&tat­ă“. ..Dimiineața“ se știa că n’are nici o legătură cu d. Blank! * Discune'il d v­.­ir.,din iminument a arătat cât da falsă era­­ credința că și i.. i.i. «a­ ia, noi nu ar fi omul lui Lenin. D’scrr­­iu­l rămâne la un „corp al delictu­lui“. * D. N. Iorga gâssiște c­ă epitetul de „Caius Gladius din TopoLovelli“ es­­­te un nume bine ales. Dar în fond 1­­. N. Iorga e­ trist că d-sa nu e încă i sli ji’amurest Spartaeus. N­orii Bas^Mici^«a8«a^aaP!R ROMANUL în literatura românească Un critic francez care a voit să introducă ideile darwiniste și trans­formiste în istoria literaturii era de părere că seria scriitorilor unei epoci se rînduește, ca borcanele în­­tr’u­n raft de farmacie, în cutiuțele „genurilor“ literare. Aceste „ge­nuri“­ evoluiază — faimoasa teorie „revolution des genres“ — și orice literatură începe c­u o naivă poezie epică, sau cu „mistere“ religioase pentru a ajunge la genurile supe­rioare ale „romanului“ sau „teatru­­lui“. Aplicând această idee mișcării noastre literare, am avea de ce să fim mulțumiți, deoarece s’ar dovedi, judecind după cele ce se scriu astăzi, că am ajuns la o fază de desvoltare supremă. La noi azi, pe lângă ope­­rile de teatru, avem o întreagă serie de romane. E de ajuns să spunem că numai în doi său trei ani, librăria românească s’a îmbogățit cu aceste romane Ion a Lui Liviu Rebreanu. Un om supărător de Al. Cazaban, spornicul Demetrius ne-a dat Orașul Bucuriei și Matei Dumb­ravan. Dom­nul Colonel și în curând pe Domnul Deputat, D. Teodorescu­ a scris ro­manul In cetatea Idealului, și For­­senia, Strigoii. Notăm și romanele lui Stoican eșite printr’un fel de neprevăzută erupție de vulcan. Alături cu aceste romane alte­e sunt în pregătire. Dacă reportajul literar poate fi mai aproape de a­­devăr decât este aproape de min­ciună, de multe ori, cel politic­­ a­­tunci credem că ceea ce am auzit e adevărat cu privire la un nou­ și mare roman psihologic al cărui au­tor e Corneliu Moldovanul Titlul romanului este Ghicitorul de izvoare, iar subiectul este scos din viața burgheziei noastre. Dacă un scriitor care a putut, să ajunga în proză la șlefuirea savantă a nu­velelor din ..Neguțătorul de arome , desigur că el presintă chezășia că romanul ce-l scrie va fi unul din cele mai literare. Suntem astfel în mnimă em­eți­en­­tă de romanei, întriun an scriin­du-se mai mult de­cât în patruzeci din t­ecat, efieî această lunga pe oc­azia de vreme e nu­ am avut decât romanele lui Filimon, a lui N. Nenopoli Imn al lui AL Vlahu­,ță, de oar­e­ce Săr­manul Dimu­s este o lungă nuvelă, și nu putem a-1 riadni intre Ioana-Cronicarii literari mi pot de cât sa fi­­e sa-lî^fiuruiți de acol tst fonetia evoluție a literaturei noastre. Fetronius „VIITORUL* I: Cel mai bine scris­­ Cel mai bine informat­­ , Cel mai răspândit ! — ZIAR DI SEARA­­ | L ^BfflEaamaBaaBagaBiaaBaBMgaHssgBgaaBBaBBs f ECOURI a Paris a decedat zilele acestea Eugenie Leritilhac fost profesor la Sorbona și autor de scrieri literare foarte apre­ciat­ . . . .­­. Printre lucrările mai importante ce fi­­gureasă ia bagajul său literar mai cunos­cute sunt s­tailiilor sale asupra lui Beau­marchaiis și Le Suge o istorie a­it­eraturii franceze și o istorie generală a teatrului francez. . . . Defunctul autor a avut ca elevi în tim­pul când funcționa ca profesor de litera­tură la liceul «Condorce», pe Robert de Flers și Pierre Sardou, fiul ilustrului au­tor dramatic Victorien Sardou. In zilele de premiere ale pieselor lui Sardou, Lenit,hac nu uita nici­odată să spună in clasă . Vom­ aplauda astăzi seară o piesă a lui papa. Și natural, profesorul își avea întotdea­una hotelul său, la reprezentație. L­a Paris există mai mu­te agenții care se însărginează cu paza nocturnă a apar­tamentelor hotelurilor și caselor par­ticulare. Se înțelege că băncile, giuvaer­gii și alte categorii de [­roitei. n., sunt în­cântați de-ași asigura în schimbul unei retribuțiuni o protecțiune eficace. Iată însă că una din aceste agenții pu­blică un prospect în care declară că „Ser­viciile ei au fost adoptate de ministere“. Poziția particulară adoptată de ministere­­le Statului. Ți se pare un subiect de ope­retă clasică. Oare nici ministerul de interne nu are lesteră încredere în poliția sa? Prea ar fi nostim. _­4jLau_Müj­jiBijjilJ. jji MWjgțJJli'fl l->?-B-'L­ Lg~r~ni DESBATERILE CORPURILOR LEGIUITOARE REFORMELE — D. Gal*ofBic§ și mureeile silnice — — Expunerea d-Em­i N­asSS, p. Sassu frs Cameră * D-1 DUILIU Z­A­ML’ IR­ESC­U, pre­ședintele Adunărei: D-]e Sassu ceș­tii­unea dv. personală răm­ând la urmă, 1>. g. SASSU: Domnul,e.-l­ii'se­d­imțe, chestiunea mea­­ perso­nală e , în legătură cu chestiunile de inte­res general.­­ Vă rog să-uui dați cuvântul, pen­­­­tru că sunt dintre acei deputați, că­tre nu numai că nu am abuzat, dar­­ nici nu am uita­t prea mult de cu­vânt. Rog Adunarea să-mi permită­­ că vorbesc. . .Ce se spune în parlament nu se aplică in viața publică Onorată Cameră, deși sunt și eu um vechi parlamentar, am intrat­­ pentru prima dată în Ca­meră oda­tă cu d-L Iorga 1a. 1907, în timpurile acelea grele, când orizontul țârei a­­ fost mai însângerat ca nici odată, de cea mai cumplită tragedie a ță­rănimei noastre. Deși staUxam­ spu­­neam un vechi parlamentar, cred că­­ ațî constatați cu toții, atât acei care­­­­ faceți parte din parlamentul actual,­­cât și cei cari au făcut parte , din partenieniele trecute, că nu numai ren am abuzat de cuvânt, dar aproa­pe n’am uzat de el. N’am uzat il­ lor, fiindcă am văzut, că­­ teacă, de la a­­ceastă tribună sten spus lucruri fru­moase și cu o elogimță dramă de j­ardanizat, a foști însă «eu« care a inte­r­s­on­at entusiasm­ii meu » pentru ase­menea succe ea a fost inconsequen­­­­ta pe care am­ văzut-o în viața pu­­­­blică a­ acelor care aici făceau decla­­rațiuni frumoase în interes public» și .’Care — afară în viața lor publică și privată se deosebeau, — prin fap­tele lor—așa, d­e mult de ceea ce dec­laraseră. (Aplauze). Atunci un fel de indiferență, un fel de rezerva și de neîncredere m-a făcut ca să am pentru b­postul și va­loarea tribunei parlamentare, la ca­re m-i am urcat mai­ rar pentru a nu cădea și eu în g­re­șal­a acelei mrîte și triste intcomisaștiențe de cari atâ­ția parlamentari s­ iau răbufi vino­­vaț.i. De aceia d-lor, n.am abuzat, n.am­­uzat de cuvânt. Astăzi însă, când d. Garoflid mă pune în di­scu­țiu­ne, sunt silit și dator să dau explicații u­­nelc necesare. Ce a făcut partidul liberal și ce-a încercat sâ strice guvernul d-lui Marghiloman D-le Garoflidi întreruperea pe ca­re am­ făcut-o d-lui Mihalache, n’am făcut-o cu gândul ca să arăt reali.­­­ționarismul dv.­­ destul de cunos­­­­cut — la care nici nu m’am­ gândit,­­ — și fac în această pri­vi­ntă manie­­­­ra o noualVa cameră — că nici n’am­ pomenit numele d-lui Garoflid, ci pentru alt scop, era alta ideie. D. C. GAROFLID, ministrul de stat. Este reprodus în diosursul , d-lui Miha­ache din „Țara Nouă“. D. V. SASSU. Probabil că stea a reprodus inexact. In ori­ce caz d-le , Garoflid nu sunt, din acei care își­­ retrag cuvintele și credințele Lor. In­trerupere pe care am făcut-o d-lui Mihalache, avea alt ,rost. D. Mihala­che în discur­sul său frumos și în discursul său în care a adus nota sinceră a suferințelor țărănimei­­ noastre, nu numai de astăzi (aplau­ze pe bănci­le minori­tăței), dar și cu­­­ f­­iințele țărănimei de mul­t, în dis­­­­cursul d-sate ,a arătat multe adevă­­­­rari crude și a ajuns la multe con­­­­cluziuni drepte. Se spare însă, că d.­­ Mihalache n-a putut uita că este și­­ om politic și — în patima deal © — i a tăgăduit partidului național,libe­­­­ral, or­i ce mcin­t, la facerea reforme­i lor. Am­­ foți, d-lor atunci mâhnit și­­ l-am întrerupt, pe d-l Milha Laebe în­­ partea cuvântărei d-sa­le când a ară­­­tat că numai războiului î și nu­mai împrejurărilor acestora mari ale războiului datorește țărănimea nea- i întors carul în bătătura casei, ar a­­­­vea de unde să-șî agonisească hra­­­­na zilnică dintr’un an pentru întrea­­ spra cele doua mari reforme, votul universal si exproprierea, și Sam intreru.pt. (întreruperi) VOGI: Așa e. D. V. SASSU: D­ior. eiY vă res­­pect­in­­odințete dv.. .respectat­e și dv. pe ale mele. D. N. IORGA: De­sigur, ne sun­teți chiar simpatic» D. V. SASSU: Și l-am întrebat s­­­m­ nci, (dacă numai războiul a făcut să se voteze la Iași în Constituanta, care va rămâne istorică, și de a că­reia operă vă poate da mel­ați­uni mai exacte iluisii­ul dv. președinte al Fe­­derațiunei, dțl Iorga dacă numai războiului i se datorește votarea ac­­estor reforme, cum explicați, spu­neam d-lui Mih­alache, că după răz­­boi și in timpul revoluți­unei­­ vise, ca lui era în faza ei mai înKÎira»pe«­­tă, fiind ea venise regimul lui Le­­nin, succedând aceluia a lui Kerens­­ki, cum vă explicați, că după rax­­­boi, s’a­­ putut în țara acnasta sub guvernul d-lui Marghiloman... D. O. GAROFLID, m­inistrul în­­pr.ioprieitari.vei, îmi dați voe să vă întrerup iarăși? VOGI: Nu mai întrerupetî. D. V. SASSU: S’a pu­tut va­ oji gu­vern, ca guvernul d-lui Margheli­man, să vină să înlăture compleee aceste reforme­ și în locul votului universal să aducă iarăși sistemul nenorocit, și­ stem­ul era zi­tar, să re­facă alegerile pe baza acestor cole­­gii restrânse, să facă un parlament al cenzite­­lor, și atunci în locul re­­formei votului universal, să­­ avem la loc colegiile cenzătare, iar­­ în lo­cul expropriere să avem secția miza mior obligatorii a d lui Ganofii­. Nu era sceasta întreruperea? (Al­pi auze). Păcate impuse de un regim care ^^trecu^^reform­^aduse Car­e era rostul­­ acestei înfirera* perî? Să faică și pe d-1 Mihadw­h« si fie convins cu ei« cari ar fi pă­catele ipartid­ul­ui național -Uberal. și domnilor sunt dintre aceia cari aau­r­­­ă­tat c­ă sunt mul­te păcate în a­­cest .­Partid (aplauze pe mânc­ile mi­­noritătei), —­­păcate provocate și isvorite din regimul cenzuliar abo­lit — sunt dintre acela cari în tot timpul '­­’('fci j­inia ,notifice, c»«ri sum tot într­egi partid Sn­earg discipli­­na, de fer era wndiția csEartinia si m­andiiU acestui partid, nu am as­­cult­at­ de aceșistă dteem­üna­­teát numai atun­cea când ea a fost con­­formă cu disciplina conștiinței mo­te (aplauze), singura­­ putere de cam ascult și de mă conduc în mo­­tosta mea viață publică (aplauze), și spuneam că eu toate păcatele a­­c­es­tui­­ partid, trebue să recunoșteți că atunci când nici nu eu» vorda de făcut reformei; dintre cdto dona par, tute ex toten­to, conservator și libe­ral, singurul partidul liberal a adus in mod serios._ 1»e tapet, chestia­re_ foralei votului universali prin. sor­­­waraa d-tn­ Br­ătanii din 1913. A­­cesta este adevărul pe cania nn-1 pun­­ted­ î­ntr­e in ‘­­ . * D. N. IORGA: Foarte adevărat D. V. P. SASSU: Nu este așa, dom­nu­ e Iorga? D. I. MIHALACHE. Era vorba de colegiul unic. D. V. P. SASSU­: D-le M’halaehed­ v. Spune­i că atunci era vorba numai de colegiul unic. D-voastră, cane purtatî. cu merit pe pieptul d-vo­as­­tă cea mai distinsă decorație de război „Mihai Viteazu“, trebue să u­itî din vitej’a oștiră­ noastre, ci nu are im­portantă faptul că o ar­mată intră triumfal în trio cetate, pe c are a cucerit-o, ci are importanță asaltul care s’a dat, ca să se faca CsRimuarea în prina 2-s ! Ne-am întâlnit la cuibul cu fa­cole. Ca să se apere de arșița prea mare din toiul zilei, planta își strin­­ge frunzulițele grămadă, aproape lipite față de fată. E una din pre­­cauțiunile dibace, pentru ca să nu-i sugă soarele prea multă apă, atât de trebuitoare ei. Strângându-și frunzișoarele grămadă, lăsa să se vadă lesne păstările fragede, spân­zurând deaungul curpănului agă­­țat de harag. Era partea mea. Mai sus, ca niște cerceluși, deli­cați numai mărgăritare și rubine, JUmrimiete se legănau­ în bătaia soa­relui. Era partea albinei. Și așa ne­am întâlnit. Zumzetul ei era pentru mine murtea muncii, îndemnul hăr­niciei, valoarea timpului. Fugind grăbită de pe o floare pe alta, răs­firând petalele ca să aj­ungă la nec­tar, ca să măture polenul, nu mai contenea să bâzâie, își cânta rostul vieț­i; cânta farmecul trudei sacri­ficiul pentru societate, pentru­ neam, bucuria puilor îngrijiți, dar și plă­cerea de a înota, în undnte aerului cald, în mireasma florilor ce o aș­teaptă cu neastâmpăr. Era imnul voluptate­ de trai, a frumosului unit cu folositorul a datoriei de jertfă pentru binele comun. „Sunt sclava muncii“ spunea ea. „Mă bucur de plăcerea să gust, mun­cind, tot ce natura a născocit mai ademenitor pentru ființe, lumină, căldură, miros și culoare. Odihnă nu cunosc decât când mă las din sbor pe petala ce tremură în așteptare, chemîndu-mă, îmi culeg «trupul de nectar și-l torn, prefăcut în­ mierea dulce și limpede ca chihlimbaru, în butoaiele fagurului, cu doagele de ceară curată Prin mine se leagă floare și animal; prin mine se trans­formă huma suptă de plantă în re­gina ce slăvește, în adâncul văzdu­hului, fericirea vieții. Munca adu­ce belșugul în casa mea și prin ea, mulțimea copiilor, curați ca bobul de orez, cunosc huzurul eșit din gri­ja părinților. Mă duc! Coșărcile sunt pline de făina galbenă a pole­nului ; gușa nu mai poate primi nici un strop mai mult de nectar iar drumul e lung". Și ș’a luat sborul către cămările © I umbrita Alta dată eram pe malul Pretu­ii. Stânca albă de piatră de var, p­e lângă Ștefănești răsărea în ca­­l­ea râului că un stă­vil­ar trecut și ț­n­ Basarabia, prin care, mânioasă, r­pa și-a croit un drum strâmt. In c­ărătul gh­ebului de piatră câteva l­ivezi, umbreau pământul ars de s­­oare, învățătorul satului, go­spo­­­d­­ar de frunte, mă duce să-l văd pri­­­­s­ac­a. Unul lângă altul stăteau știu­ 1 r •eile primi tree, ca niște trunchiuri d­e copac tăiate m­ai sus, de pământ. I r. fumaenul de albine era mai pronun­­ț­at; aerul era plin de aceste insec­­t­e­e harnice care nu mai conteneau ș j dn sbor. Unele intrau, altele eșpu­e prin urdiniș. Prisăcara­ le privea­u mulțumit. Răsturnând un stup, în­­­ ghesuind albinele într’un colț, cu f­umul unei cârpe aprinse, scoase o ' ceată de fagure '-doldora, de miere. D­­­i­ci nu , ara, nici nu­ sămăna; da­r r­abanele'il ‘adunau belșugul din fii­nte presărate prin prejur, la cine­­ tre ce depărtare. ,E mana cerului“ -i mi spuse învățătorul, cuprinzând avea toată de unde îi curgea bogă­­ț­ia adusă de ganjuliile sburătoare. Câți­va ani în urmă, am început c­risaca în Slava Domnului, nu mai 1 acap­ă tiubeile în livadă“. Era icoa­ j ia vremurilor de demult, când atâta belșug de miere și ceară se afla în ară, încât se trimetea până în Ța­­r­grad și chiar până în Veneția­. Sc­­riitorii au de la dânsele mare do­tei­n dă, scrie Cante­mir, pentru căcîm­purite pline de frumoase flori și pa­jurile toate dau necurmat materie pentru eșară și miere. ,E o îndelet­­nicire plăcută, frumoasă și aducă­toare de belșug“ să lăuda prisăcarul. Păcat că nu este luată în samă. Măcar că fânețele nu sunt întinse la de demult, dar albina are atâta­ dragoste de rolul ei, în­cât aleargă ■u­le știe unde, să-ți aducă bani. Dacă îl mai vii în ajutor, sămănând prin prejur ceva melisă, esparsetă sau Poala Sfintei Marii, n’ai habar,­­ Dintr’un stup de acestea, bătrâ­­n iești, tot scoți măcar o strachină­ de m­­ere și un bot bun­ de ceară. Mai cu poamele din livadă, mai cu o prăjină-două de grâu ori săcară-­și, nevoia e alungată dela casă“. Fericită iară, îmi spunea străinul­ le la o fabrică din apropiere. Numai să întindă mâna omul și alege roadele bogate ce i le dă na­­t ura. De-ar poseda, la noi, un gos­podar, locul care servește aici de g­a familie.­i I &­t Pe masa de lucru zăceau răsfira­­­­te volumele din „Comerțul nostru ] exterior“. De curiozitate deschid să văd câtă miere și ceară exportăm anual. Abia îmi vine să cred ochi­lor. Negru pe alb stătea scris, am importat în 1908 aproape 500 de mii t de kgr. de ceară albă și galbenă de­­ albine,­­afară <fe luminări ori obiecte­­ d­e ceară de ori ce fel. Peste 1­600­00­0 lei trimeteam Austriei, Germaniei­­ și Franței pentru ceară, osebit pla­­­ ba a­ 14000 kgr. de miere în 1908 și j­i­ chiar 40000 în 1907. c Am crezut de­odată că am ales a­­r­nul prost. A fost cel cu bucluc, când ș >amenilor nu le ardea de albine. Aim a deschis alt an, am dat în lac.­­ In 1911 ne-am îndulcit cu 87000­0 kgr. de mi­ere străină, eu 70000 în 1912. Pe când mai înainte vreme noi rimersam miere în Turcia acuma­i uluceam de acolo peste 40000 kgr. în intriun an. De ceară nici vorbă nu ii mai era. Importam 260.000 kgr. în 1912, 320.000 în 1911. De exportat a­­proape nici un strop de miere și ab­­­­solut nici un kilogram de ceară. D­a­r rău în mai rău, și doară avem un minister al domeniilor și agricul­­urii cu o armată de specialiști! E Dreptul am vizitat câteva școli de agricultură, dar în greuidima lor nici măcar un .­rup sistematic nu am vă­zut, învățau copi­i de gospodari să cfunoască hărnicia albinei și alcăt­uirea fagurilor din „celule hexago­­nale“, de pe tablourile de St. Natu­­ra,le comandate de la Degrolle dis Paris * Zumzetul albinei întâlnită mai ârziu la florile de fasolă, mi ai a părut că ieste glasul Ironic al în­­regii naturi. „Mă pun bucuroasă în erviciul celui ce mă dorește! Dar mi duc viața tot a­șa de bine în scor­pura de copac ca și în stupul ciste­­natic. Cu dessila nu vărs mierea elui ce nu mă vrea. Trăesc pentru sine măcar că din toată inima pri­­osu­l îl pot da și altora. Este atâta miere în plaiurile bogate ale acestei ări, încât cât de multe albine să ’e și tot ajunge. Numai să-mi arăt* mai puțintică dragoste și împăr­­im belșugul pe din două; muncim a parte, el irite­r căuta, m’ar îngriji arna, m’ar apăra de boli și dnf. ianî, eu i-aș aduna stropii de mie­­e din florile câmpului și ale stăc*­ilor“. de I. SIMIONESCU . Prof. univ. ■ ■— — voxxoo .. ■ [UNK]

Next