Vocea Covurluiului, septembrie 1885 (Anul 13, nr. 2835-2859)
1885-09-11 / nr. 2843
ANUL XIII. — Nr. 2.343. bona m e n t pentru România fe un an ... 20 lei , 6 luni ... io * reSÎ pag. IV premiul ferit abonajilor pentru străinătate e un an . . . 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se ic in Galați la Administrațiunea (^aru‘i, în districte la birurile postale. Redacțiunea : 22 10 BANI EXEMPLARUL. MERCURI, 11 SEPTEMBRIE 1835, anundie linia petit Pagina IV : 40 bani , III: 80 , 1 N SERTI U N 1 51 RECLAME Pagina III : 80 ban La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat înseminat. Scrisori neiraficate se refusă. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22, str. Mare. Xelearra,aris Serviciul partie, al «Vocii Covurluiului, AGENţIA HAVAS. VIENA, 21 Septembrie. — Regele ! Regina României au sosit atil pe a 8 ore de diatinaţa de la Königtein. Majesităţile Lor au plecat pe a 8 ore spre Bucureşci. 1 VIENA, 21 Septembrie. — Ragele ierbiei a sosit ieri diminața și a conferit după amedata timp de mai limite ore cu ambasadorul Angliei ; dupâ aceea el a plecat pe la 11 ore lera spre Belgrad. ROMA, 21 Septembrie. — Guvernul se preocupa să pună capăt pre ențiunilor turburătoare ale Mesmnei ale altor oraşe siciliane legate cu Palermo print’un drum de fer, şi can ’r voi să se isoleze pe deplin subretixt de a împedeca propagarea holerei. Diarele cred că forţe militare s’au fi trimis din partea ceea i’altă a sti îm,;oriî pentru a face să se respecteze ordinea, legalitatea și libertatea coamnicațiunilor. Primarul din Mesina a demisionat, iar sezice că guvernul îl va restabili în funcțiunile sale. JUriagelul urmeazà a domni cu malumită furia în Palermo. ROMA, 21 Septembrie. — Buletinul sanitar de la 19 dă cifrele urmatore : provinciile Palermo, Parma şi Rovigo, 267 caşuri, 196 morţi, HOHENBURG, 21 Septembrie. Casatoria marelui duce moştenitor de Baden cu principesa Hilda de Nassau s’a celebrat ieri diminaţa. După dejun, tinerii însuraţi au plecat la Aussee, LONDRA, 21 Septembrie. — Diarele anglese nu cred că Turcia va trece graniţa fără să consulte puterile. Asemene ele nu cred că puterile vor da consimţimîntul lor, şi conchid eritend ca Anglia trebue să observe evenimentele. Daily News aplaudă unirea Bulgărilor. Times nu crede într’o înţelegere a celor trei împăraţi, ci socote că mişcarea bulgara este spontaneă. VIENA, 21 Septembrie. — Fremdenblatt declară că procedarea principelui Bulgariei este o gravă violare a dreptului ginţilor şi o provocaţiune contra Turciei. Europa nu va putea legitima fără aface nimic o infracţiune a unui tratat european. Din cauza raporturilor amicale dintre guvernele Europei şi a dorinţei lor de a lucra în acord, se poate aştepta cu încredere că mişcarea va fi strâns limitată şi că se va găsi olasa spre a exercita o influenţă asupra desvoltării evenimentelor conform supremului drept de decisiune reservat Europei. A se vedea ultime serii telegrafice pag- H1. GALATI, 10 Septembrie, 1985. Evenimentele din Balcani îşi urmeaza cursul. Proclamaţiunea, prin care principele Alexandru la titlul de principe al Bulgariei de Nord şi Sud, a fost afişată şi notificată representanţilor puterilor străine de la Sofia. Principele Alixandru a sosit ieri la Filipopole, capitala Rumeliei, unde i s’a făcut o primire entusiastă. Din toate părţile Bulgariei alerga voluntari şi reservişli pentru apărarea patriei ; se fac subscripţiuni pentru causa naţională. Intr’un cuvînt tot poporul bulgar este în picioare şi alerga pentru apărarea ideii de unitate naţională. Negreşit nimene nu poate reproba sentimentele ce animă pe Bulgari , din contra patriotismul de care dau probă le face mare laudă. Dar fie că el lucreaza numai sub impulsul tentenţelor lor naţionale, fie că sunt inspiraţi de vr’un puternic protector, nu e mai puţin adevărat că situaţiunea creată de el poate educe complicaţiuni grave. Se anunţă în adevăr că Porta a început preparaţiuni mari spre a merge să stîmpere revolta Bulgarilor. Se complectează iute materialul de resbel şi se repară vasele chiurasate. Lăsați numai în propriele lor forţe, Bulgarii nu vor putea ținea pept cu Turcii, câci armata lor novice, cu tot patriotismul ce o animéza, n’ar lipsi de a fi sdrobită de armata turcă, deprinsă în ale resbelului. Acésta negreşit o sei fi cel ce dau în mânele lor destinele poporului vecin, și dacă cu toate aceste s’au vânit în vârtej, fie de capul lor, fie inspirați din afară, e că comptéza jipe, vr’un sprijin puternic, și e lesne de gâcit de unde va veni acel sprijin. In adevăr, dacă Bulgarii ar fi lucrat singuri, protectorul lor natural, care a rădicat unde sunt, nu va lipsi şi de astă dată a le da sprijinul seu şi a nu-l lăsa la voea întâmplării pe mânele Turcilor, cari probabil i-ar sdrobi. Dacă alţii îl vor fi îndemnat la ceea ce fac, în acest cas natural că acei alţii or să le vină cu atât mai mult în ajutor. Şi în un cas şi în altul intervenţiunea din afară va juca un mare rol. Bulgarii vor avea opăratorii lor, tratatul de Berlin asemene va avea pe al sei, şi tocmai de aci se naşce pericolul de complicaţiune. Astfel tota presa europeanà e de părere că violarea tratatului de Berlin poate aduce consecvențe ce nu se pot prevedea, sau pe cari le preved numai acei ce au fost inspiratorii evenimentelor din Balcani. Noi înse persistăm a crede că ceea ce fac Bulgarii e unul din resultatele întrevederii de la Kremsier. Am spus ieri motivele ce ne fac a crede acesta, la o probă mai mult că afacerile din Balcani n’au fost străine actlei întrevederi, vom cita faptul recentei caletorii a imperatorului Austriei în Croaţia, unde a venit să’l felicite o deputaţiune de 167 membri din Bosnia şi Herzegovina. Imperatul în adever în răspunsul seu n’a făcut nici-o alusiune directă la anexarea acelor provincii, dar na făcut alusiune nici la ocuparea provisorie prevetjuta de tratatul de Berlin. Imperatorul a vorbit înse de reforme, cari cer o perioada de timp foarte lungă și cari nu se pot îndeplini de cât în un viitor foarte depărtat. Ce însemneaza aceasta de cât că ocupațiunea austriacă în Bosnia nu e de cât un eufemism și că mal curând sau mai târtfiu se va transforma în anexare. Aceasta anexare înse nu s’ar putea face fără consimțimântul rivalei Austriei în Orient, adecă Rusia. Cronica locală, — D. N. Dosios este numit, în urma concursului depus, profesor cu titlu provisor de limba greca la scoala noastră comercială. La aceeași scóla D. Portocală, comp- Fdlicla «VOCA COVURLUIULUI, ~ ~ 28~ s^cr SACRIFICIUL FILIAL Trftductrime de B. IONASCU PARTEA II. IV Prisoniera Elisa, aşteptând cu impacienţă decisiunea guvernatorului, contempla din susul fregatei spectacolul tot de o dată pitoresc şi grandios ce-i oferea oraşul, cu portul plin de corăbii, stradele, drepte ca luia, pline de lume sgomotoasa, de soldaţi, ofiţeri, negus- Indian!, fiecare cu costumul seu pitoresc. Lordul Clinton, acel la care se ducea comandantul Atlanticei, era un om de vre 40 de ani, cu figura mândră, cu mersul imposant, de care soldaţii se temeau fără al detesta, şi locuitorii Filadelfiei, condamnaţi a vedea în oraşul lor pe rând Angles şi Americani, îl sufereau fără a se plânge, din causa regularității platei armatei sale. El şedea în un otel particular, nu departe de port, și primi pe sir Wilson îndată ce se anunță. — Ei bine, comandante, tr’se el lui Wilson, sosesc din Anglia? — Da, milord. — Mi-aduci de pest ? — Nu, milord, am întărit flota admiralului Howe, şi am întârziat pe drum pentru a lua patru mici bastimente de comerciu. — Iţi fac complimentul meu, sir Wilson. Echips grele ? — Sunt pe uscat, încredinţate ofiţerilor noştri. încărcările vor fi desbarcate şi transportate în magasinele armatei. Acum, generale, îmi permiți sâ’ți vorbesc de o afacere privată ? — Negreșit, sir Wilson. — Pe bordul unuia din bricurile capturate, Elisa, se găsea o jună femee căreia am crezut să-i ofer ospitalitate pe bordul meu. Dînsa mi-a declarat că vine în America, și cât mai aproape posibil de teatrul resbelului. — A ! întrerupse Clinton, cât mai aproape posibil de teatrul resbelului ! continuă. — Acji dimineața, m’a întrebat dacă ar fi liberă, o dată în Filadella, dea umbla după plac. I am răspuns că asta depindea de lordul Clinton. M’a însărcinat să iisist la D-tea pentru a capeta libertatea. — Cum e acea ftmee ? întrebă generalul. Generale, dise Wilson, uitându’șî cererea pentru a face portretul aceleia care produsese asupra lui o atât de viă impresiune, figureza’ft că ea este. .. Destul, dise Clinton, întrerumpândul, esdl inamorat, asta se vede. Prin urmare ai să faci poesie, și mie, nu mi place decât proză. Răspunde deci simplu la întrebările mele : prostegeata și prisoniera Délé, este ea jună ? — Nici 20 de ani. — Frumoasa ? — Minunat de frumoasa. — Him... him, nobilă? — Mi-a declarat că se numeste Elisa de Roquetel. — Măritată ? — Vai ! Imî e teama. — Unde este bărbatul ? — Nu mia spus.