Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)

1970-01-14 / nr. 589

£ PAGINA 2 T­ineretul — muncitori, elevi, ingineri, func­ționari etc. își manifestă tot mai mult in­teresul față de noile descoperiri ale ști­inței și tehnicii contemporane, față de cu­noașterea miezului unor fenomene social­­politice actuale. ... Confirmînd justețea indicației formulata la Congresul al X-lea al partidului ca munca de propagandă sa stimuleze gîndirea politică vie a oamenilor, să-i ajute să-și explice desfășura­rea evenimentelor și să adopte o atitudine justă față de ele, să participe activ la înfăptuirea politicii partidului și gu­ ... . .­vernului, tinerii organi­zației noastre U.T.C. ne-au­ cerut și ne cer să - i sprijinim să dobîn­­dea­sca cunoștințele necesare de a gîndi mai profund, de a se descurca tot mai bine în judecarea și apre­cierea faptelor și fe­nomenelor. Cautînd să răspun­dem unei astfel de do­rințe legitime, împre­ună cu Casa munici­pală de cultură, am i­­nițiat, încă de anul trecut, pe lângă Uni­versitatea populară, un curs intitulat „Tine­retul și viața contem­porană"­. Expunerile prezentate aici de către lectori cu ___________ o înaltă pregătire, cu o bogată experiență, sunt rezultatul detectării dorințelor și preferințelor celor care ne-au soli­citat sprijinul în acest sens, a intereselor lor de cunoaștere pe toate tărîmurile. Cursul, pe care l-am intitulat anul acesta „Ti­nerețea, vîrsta acumulării culturii", din cadrul Universității populare bîrlădene, întrunește ute­­ciști din cele mai diverse sectoare de activitate, reprezentanți ai celor aproape 10.000 de tineri din municipiul Bîrlad. Popularizat în toate orga­nizațiile U.T.C., cursul și-a găsit cu mare ușu­rință adepți fideli și permanenți, prin care pro­blemele dezbătute aici se fac cunoscute în masa mare de tineri din cele mai diverse sectoare de muncă. Tineri muncitori și tehnicieni de la F.R.B., Fabrica de confecții, cooperativa „Pro­gresul", asistente medicale de la unitățile sani­tare, elevi-șefi ai comisiilor culturale din școli ș.a. se prezintă la aceste discuții dornici de a afla mereu ceva nou, să-și îmbogățească baga­jul cunoștințelor de cultură generală, să capete motivații pentru părerile, opiniile și atitudinile lor. Pornind de la adevărul că cultura este un puternic factor de progres, o componentă esen­țială a vieții spirituale a omului nou, construc­tor al socialismului, că activitatea cultural-edu­­cativă este un proces conștient, la baza căruia se află politica Partidului Comunist Român, a­­­­vând deci un caracter militant, ea se desfășoară printr-o multitudine de mijloace, metode și for­me, dezvăluindu-și tot mai mult mesajul umanist. Reluînd această activitate, dorim ca prin in­termediul cursului „Tinerețea, vîrsta acumulării culturii", să-i punem pe cursanți la curent cu progresele ce se înregistrează în toate domenii­le cunoașterii umane, în sfera preocupărilor lor profesionale, precum și in aceea a înclinațiilor și preferințelor culturale, științifice sau artistice. Scopul cursului este ca tinerii să-și îmbogățeas­că cunoștințele, să înțeleagă mai bine rostul unor măsuri cu caracter politic-social luate in ultima vreme în țara noastră, pentru ca ei să poată participa cit mai activ la îndeplinirea în­datoririlor profesionale, familiale și social-cetă­­țenești ; de asemenea, activitatea pe care o desfășurăm să aibă și un caracter recreativ, pe lângă cel informațional, instructiv și educativ. Oricît de pretențioase ar fi aceste deziderate, consider că prin multitudinea, prin varietatea temelor pe care ni le-am propus a le discuta în cadrul acestui curs vom reuși să obținem rezul­tate bune. Iată doar titlurile cîtorva dezbateri : „Revoluția tehnico-științifică contemporană implicațiile ei sociale”, „Relațiile soților în că­și­sătorie. Căsătoria și timpul liber", „Idealul și valoarea estetică", „Geriatrie ,- știința comba­terii bătrîneții", „Moda în istoria societății". De asemenea, au fost organizate întîlniri cu actori, o excursie la Combinatul siderurgic Galați, seri de poezie și distracții etc. Cele două teme prezentate pînă acum, „Tine­rețea, vîrsta acumulării culturii", susținută de profesorul Virgil Popa — directorul cursului, și „Rolul social al teatrului ca mesager al epocii", prezentată de actorul Mircea Herford, au reușit să suscite un viu interes în rîndul tinerilor, să-i antreneze în discuții interesante, în formularea unor întrebări cum ar fi : Teatrul este și va fi o necesitate ?, Cum își îndeplinește rolul de me­sager al timpului, teatrul din Bîrlad ?, Teatrul absurdului mai are menirea de mesager al­ e­­­­pocii , etc. Cursul se bucură de o frumoasă apreciere, constatare făcută și în urma propunerilor unor tineri privind, includerea în programul barșului a altor teme cum ar fi : „Din activitatea tinere­tului lumii", „Muzica cultă și problemele înțele­gerii conținutului ei de idei și sentimente etc. Organizațiile de tineret prin specificul activi­tății lor, sunt in măsură să acumuleze o vasta experiență, să înregistreze seismele opțiunilor cultural-științifice ale tinerilor, să cunoască ce­­ direcții trebuie sa capete munca politica și cul­­­­tural-educativă pentru a determina transformări în conștiința fiecăruia. Organizarea unor astfel­­ de acțiuni va influența favorabil participarea­­ tinerilor la întreaga viață politică și socială.­­ in acest fel obiectul muncii noastre de informa­­­­re politică, ideologică, culturală, științifică conturează mai precis, devine mai actual și, același timp, mai eficient VIRGIL GIUȘCĂ, secretar al Ctivi:‘et­ j­ui municipal . Biriad ai U­ 7.­0. se în [duc ulin­­­i­miți de cultura Din experiența cursului pentru tineret de la Universitatea populară din Biriad Noi descoperiri arheologice In comunei vecinătatea Leu, din județ­u­l Dolj, în punct­ul denumit „Albota", au fost d­escop­erite impor­tante urme mate­riale care scot la iveală, o daco-r­omană, așezare locu­ită și după retra­gerea stăpînirii ro­mane din Dacia timp de cîteva se­cole. Se presupune că ceramica de cu­loare roșie-cărămi­­zie, decorată cu striuri și benzi în val, aparține cunos­cutei culturi „Dri­­du". Alături de des­coperirile din anii precedenți de la Verbița, Braniște, Brabova și Obîrșia, așezarea recent des­coperită se înscrie pe harta arheolo­gică a Olteniei, din epoca prefeudală, ca valoroasă mărturie care demonstrează răspîndirea așezări­lor „Dridu" nu nu­mai pe linia Dună­rii, ci chiar în pli­nă cîmpie. Tot în județul Dolj, tn comuna Vîrvoru de Jos, a fost descoperită de către­ elevii școlii generale din­ locali­tate o așezare daco­romană datînd din secolele 5—6 ale erei noastre. S-a stabilit că obiec­tele din ceramică păstrează în gene­ral tradiția tehnicii romane fiind pre­zente însă și ele­mente dacice. In general, ele sînt a­­semănătoare celor descoperite anterior în localitățile Bra­­tovoești, Galiciuica, Mărgăritești, Cornu, Terpezița și Voi­­neasa.­ ­Agerprest Scenă din filmul ,,Căldura". I­I MARIA-SA, C­ÎNTECUL A­colo unde ne simțim „ca la noi acasă“, în universul pasiunii ca­re ne stăpînește, un­­­­de totul devine cum nu se­­ poate mai normal, mai fi­resc. — acolo reușim , să ne realizăm. Ne­­ refugiem in lumea obiec­­­­tului pasiunii noastre de­­ o zi sau de o viață, ne­­ supunem lui cu toată cre­­­­dința, dar avem grijă„ in­­ același timp, să-I dominăm­­ și să-i dezvăluim tainele,­­ ca apoi să-I putem dărui I celor din jur mai nou, mai­­ frumos, trecut prin tittlul­­ tüntei noastre.­­ „Acesta sint eu ! îmi­­ place să cint și util !". " In situația cind ai no­­­­rocul să pătrunzi in inti­­­­­mitatea gîndurilor unui ast­­­ iel de om, a celui care­­ a rostit asemenea cuvinte, s­ă vezi abia atunci înalt 1 ca un brad, drept ca un 1 tinăr de 20 de ani, chiar­­ dacă pe umerii lui s-au­­ strîns, unul după altul, 77­­­1 de ani. Așa l-am văzut noi pe­­ Ștefan Chirică, din comuna­­ Oltenești, om cu păr că­­­­rurit, „trecut prin multe”,­­ după cum el însuși a mărturisit, care acum ne-a la­t bătrinețe are un singur­­ crez: interpretarea măiastră i a cîntecului popular. Așa­­ ne-a întimpinat el, „părin­­­­tele cintecului“, cum i se­­­­ mai spune uneori de către tinerii care activează in­­ cadrul căminului cultural:­­ ,,Cintul, din bătrini l-am f­i învățat și eu. Cint de ctnoi mă știu, din fragedă co­­r­pilărie. Acum e drept, am f­i îmbătrinit, dar nu mă las”. Ștefan Chirică, la cei 77­­ de ani ai săi, activează ca­­ „artist amator" in cadrul­­ căminului cultural din Ol­­­­lenești, pleacă la diferite­­ concursuri cu formațiile ar­­­­tistice ale tinerilor din co­­­­mună, care nu de puține­­ ori se în­torc cu­ trofee vi­­i semnate. înainte de toa­­r­te, cintecul este pasiunea­­ nestinsă care l-a urmărit­­ pină la bătrânețe pe Ștefan I Chirică. Nu există melodie­­ sau joc popular mai vechi ,­­ de prin partea locului pe corp el să nu se­ cunoască. ' .,Cu­r­ vine cintecul acela­i moș Ștefan ?" — O întrea­­b­­ă cite un tînăr: „Iață-ți”, 1 'răspunde veșnicul hidră­' 1 gostil de muzică, și dege­­­­tele, încă sprințare, n­­u- i leargă pe butoanele ar• ’­monicii sale, trezind in subletul celor care sunt de față, mai ales in cel al tinerilor, ușoare fioruri. A lipsit o vreme din sat moș Chirică, Pentru vreo doua-trei luni, Asta — mai anul trecut cind s-a îmbolnăvit și a fost inter­nat la Spitalul din Huși. A răbdat o săptămină, do­uă, trei, dar n-a mai putut s-o facă pină la capăt și s-a rugat de surorile spi­talului să-i dea voie să însemnări stea cu armonica lui ală­turi, să-i fie adusă armo­nica de-acasă și s-o știe acolo, ca pe un al doilea om și prieten. S-a însănă­toșit apoi și s-a întors in sat tot cu armonica, apoi s-a apucat de cintat, era prezent la toate progra­mele artistice susținute în cadrul căminului cultural. Dar unde n-a cîntat el, și cine nu-l cunoaște? — Ce vreți să vă cânt? Un vals, o rusească, una de-a noastră, îndrăcită ? — ne-a Întrebat bătrinul. Vo­ia să știe și alții, nu nu­mai din comuna lui, că „Ștefan Chirică cîntă, nu se-ncurcă”.­­ Este unul din cei mai buni artiști amatori, ne-a spus directorul căminului cultural, este un exemplu de urmat pentru toți tine­rii din comuna noastră. In el avem nădejde oriunde s-ar duce să ne reprezinte. Moș Chirică este cel ca­re păstrează ca pe un dar și transmite mai departe frumusețile cintecului popu­lar moldovenesc. Și dacă Intimplarea face să-l în­­tîlnești, îți întinde brațele și-ți spune : „îmi place să cint și atîti”. Atunci îl vezi în ciuda vîrstei sale, ca un brad înalt, drept ca luminarea, îți amintești de acele gesturi dezinvolte ca­re ne reușesc nouă oame­nilor In general, doar Intr-o lume a cintecului, „dacă aceasta este ceea ce avem măi scump”, — cum ne spunea același om cu pă­rul cțruifiU.AtifACI, sL....spu­­n,ația că ai pus piciorul in pragul unui izvor de inse­cată tinerețe. ... Cind­­ i­ncepe să evite, omul din fața ta se desco­peră. .. V. NANEA n Beru și comisarul San Antonio" „Ecru și comisarul San An­tonio". In regia lui Guy Le­­franc, este un film polițist realizat după toate canoanele genului: trafic de droguri, u­­cigași plătiți, urmăriri specta­culoase și capcane. Acțiunea se precipită furnizînd celor doi protagoniști — un polițist și un detectiv — noi amănun­te, noi prilejuri de a-și de­monstra posibilitățile. Bineînțeles, toate complica­țiile conduc în chip firesc spre finalul așteptat, după cîteva scene de suspense în mod ne­inspirat prelungite. Atenția spectatorului este captată de prezența lui Gérard Barray — „Căpitanul Fraca­­sse", „Cavalerul Pardaillan", „Surcouf­“ — devenit un tînăr și descurcăreț comisar pari­zian, dar păstrîndu-și zimbetul caracteristic și sportivă cu care dezinvoltura rezolvă si­­tuații-limită. vm.rv­.rrr'. VREMEA NOUĂ $ La Fabrica de mobilă­ Vaslui Activitatea sportivă nu hibernează Deși, pentru unii ar consti­tui, un paradox, se pare că la Fabrica de mobilă din Vaslui iarna este mai favorabilă pen­tru desfășurarea activității sportive de masă, a unor ac­țiuni ce depășesc volumul ce­lor care au fost organizate în sezonul cald. Ne-am putut convinge ca așa stau lucrurile în timpul u­­nei vizite la Asociația sporti­vă „IPROFIL“, al cărei pre­ședinte este maistrul Anton Costea. Mai m­ult, ne-am inte­resat de telul cum sunt asigu­rate condițiile necesare desfă­șurării activității specifice se­zonului alb. — Cu sprijinul comitetului sindicatului din Întreprinderea noastră și al conducerii unită­ții, ne-a spus președintele a­­sociației, în acest sezon, am asigurat condiții mai bune pentru sportul de masă, dacă ne gîndim că In același ano­timp din anul precedent nu prea aveam cu ce ne lăuda. Concret, la clubul Întreprinde­rii (spațios și încălzit) dispu­nem de mai multe jocuri de șah, iar pentru tenis de masă, avem câteva mese. In ce pri­vește numărul mingilor și al paietelor — acestea satisfac cerințele. La club sunt asigu­rate și alte mijloace pentru petrecerea util. Regretăm timpului în mod că în aceste zile nu este zăpadă din abun­dență, pentru că în fabrică a­­vem mulți pasionați ai schiu­lui și sâniușului. C. Francisc, Gh. Netedu, O. Günter, I. Ma­­covei sunt speranțele noastre la concursurile de schi care vor fi organizate pe oraș sau județ. — După cîte știm, Asociația sportivă „IPROFIL", a avut reprezentanți și la întrecerile dotate cu „Cupa sindicatelor", încheiată recent. — Aceștia au fost doar clțiva. La nivelul asociației insă, cu sprijinul comitetului U.T.C. din întreprindere, am organizat întreceri „de casă", care s-au bucurat de o par­ticipare numeroasă. La șah, campionul asociației este V. Vartolomei. Pe locurile urmă­toare s-au clasat M. Fărămuș și E. Nicolae. La tenis de ma­să, numărul concurenților a fost și mai mare. Numai în e­­tapa pe oraș, a recentei com­petiții, au participat Adrian Grigoriu f c­știgătorul etapei), I. Macovei, D. Gligor, V. Va­­sile și alții. In perioada urmă­toare vom iniția și alte acți­uni, întrezărim rezultate bune deoarece colaborăm strîns cu comitetul sindicatului și comi­tetul U.T.C. Foarte mult spri­jin primim din partea tinerilor ingineri și tehnicieni care au deja o experiență în activita­tea sportivă. Ținind seama de fa­ptul că majoritatea munci­torilor noștri sunt pasionați de sport, nu ne putem Îngădui să nu organizăm Întreceri in­teresante. Mai ales că dispu­nem de condiții optime. La cele relatate de preșe­dintele asociației sportive, su­bliniem doar că la Fabrica de mobilă din Vaslui, In această perioadă, activitatea sportivă nu hibernează. C. LALU U Pe scurt La Bacău s-a disputat retu­rul meciului dintre echipa lo­cală Dinamo și formația sco­țiană Kilmarnock, contînd pentru turul III al „Cupei e­­uropene a tîrgurilor“ la fot­bal. Victoria a revenit fot­baliștilor români cu scorul de 2—0 (1—0) prin golurile mar­cate de Ene Daniel în minu­tele 28 și 78. In primul joc scorul a fost egal (1—1), ast­fel că echipa Dinamo Bacău s-a calificat pentru sferturile de finală ale competiției. RIO DE JANEIRO 13 (Prin telex de la corespondentul Agerpres, V. Oros) — Tra­gerea la sorți care a stabilit grupele în vederea disputării cupei mondiale la fotbal devenit pentru brazilieni prin­­­cipala temă de discuție, su­biectul predilect al comenta­riilor de­­ presă. In momentul cînd s-a aflat că Brazilia a fost repartizată în grupa treia, alături de România, An­a­glia și Cehoslovacia, un cro­nicar de la televiziune lansa următoarea reacție „încă o coincidență curioasă , stranie contra Braziliei“ (pesemne un reflex reactualizat al impre­siei că insuccesul din 1966 s-ar fi datorat în mare parte unor mașinații de scrutin și de arbitraj, care ar urma să se repete). Evident, nu convi­ne brazilienilor să se confrun­te, în prima etapă a competi­ției, cu actuala campioană mondială, dar pe de altă par­te, nici celorlalte trei din gru­pă nu le surîde să înfrunte Brazilia chiar de la început. In genere, aici grupa a treia este considerată drept cea mai dificilă dintre toate patru, Anglia și Cehoslovacia sînt cotate drept „adversari puter­nici", iar România inspiră to­tuși anumite temeri brazilieni­lor, bazate mai ales pe obser­vațiile antrenorului Joao Sal­­danha, care, după ce a asis­tat la înfrîngerea Portugaliei­­ la București, s-a întors aici repetînd insistent că „Selec­ționata României poate pro­voca surprize în Cupa Mon­dială — 1970“. Saldanha a ră­mas impresionat de spiritul combativ și seriozitatea jucă­torilor români, apreciind că e­­chipa are o „apărare sigură,­ mijlocași abili și înaintași ra­pizi". Dacă sub aspectul com­ponenței grupa a treia e pri­­vită ca foarte dificilă, în compensație i se atribuie a­­vantajul de a disputa optimi­le de finală în localitatea cu cea mai bună climă — Gua­dalajara. ECRAN ..C­Ă­L­D­U­R­A" // „Căldura“, în regia lui Șer­­ban Creangă, are toate datele unui fim­ de debut, date care poartă vizibil pecetea perso­nalității Umărului regizor și-l reprezintă, incepînd cu scena­riul, al cărui coautor este ală­turi de scriitorul Horia Pătraș­­cu, și pină la colaborarea lui cu cei trei protagoniști — Vladimir Găitan, Emilia Do­­brin și Nicolae Volodz — de­butanți și ei. Șerban Creangă caută să imprime filmului a­­cel Urilm familiar, propriu po­vestirilor autobiografice. Fiind o evocare plină de candoare a amintirilor unui tînăr, filmul urmărește desti­nul a trei prieteni: de la exu­beranța încrezătoare, încă a­­dolescentină, care-i caracteri­za atunci cînd s-au cunoscut, pînă la găsirea unei căi pro­prii de afirmare. Sergiu, Lau­ra și Smache parcurg un drum nu tocmai neted. Faptele capitale ale vieții eroilor sunt urmărite în ipos­tazele lor ilustrative și filmul se prezintă unitar, caracteri­zat printr-o finețe a spiritului de observație, prin căutarea unui ton scăzut, discret, care relevă clar înclinația regizo­rului spre un anume stil al definirii personajelor și situa­țiilor prin propriile fapte și gînduri. Deși rarefiat ca substanță și pe alocuri incert ca moda­litate și limbaj, Ulmul încear­că și sugestii de mare anver­gură, mergî­nd pînă la compu­nerea unor secvențe alegorice. Depășind însă aceste limite filmul este o pledoarie pentru „căldură", ca soluție primor­dială în rezolvarea situațiilor de viață, în consolidarea re­lațiilor cu oamenii, în căuta­rea drumului propriu. Grația reală cu care cei trei actori își construiesc persona­jele evită riscurile și erorile curente, idealizarea tipurilor pe care ei trebuie să le repre­zinte. in sfîrșit, colaborarea fructuoasă a echipei cu Tibe­­riu Olasz, unul dintre cei mai experimentați operatori ai studiourilor noastre, duce la realizarea unor imagini de un lirism pur, de un evident bun gust. Printre ceilalți actori care își înscriu numele pe generic întîlnim și cîteva nume cu­noscute ale filmului și teatru­lui românesc: Ștefan Mihăi­­lescu-Brăila, Nicolae Secarea­­nu, Sebastian Papaiani, SILVIA ȘTEFANESCU Măsuri de prevenire a gripei Cunoscînd importanța măsurilor de profilaxie gripei, de prevenire a ei, a ne-am adresat Direcției sa­nitare a județului Vaslui, în legătură cu cele între­prinse în acest sens. Răs­punsul primit atestă serio­zitatea cu care este privită, și de către organele sani­tare ale județului nostru, maladia care a făcut «■ după cum se știe — atîtea ravagii în alte părți ale lumii. Iată măsurile f împreună cu Oficiul farmaceutic Iași: Direcția sanitară a județu­lui Vaslui a făcut aprovi­zionarea tuturor unităților farmaceutice și sanitare, existente pe teritoriul ju­­dețului, cu cantități sufi­ciente de medicamente antigripale (acalor, pirami­­don, aspirină, rinofag, siro­­gal etc.) , de asemenea, a fost făcută instruirea tu­turor cadrelor medicale din județ, în legătură cu de­pistarea, declararea la timp și izolarea cazurilor de gripă ivite, prin spitali­zare (în unitățile spitali­cești sau la domiciliu). Una dintre măsurile de bază care au fost luate este aceea a anunțării populației, prin cadrele sa­nitare din circumscripții, de a se prezenta neîntîr­ziat în fața medicului, a­­tunci cînd în starea sănă­tății se ivește susceptibili­tatea gripei virotice. j­o­c­u­r­i PLASTICA ORIZONTAL: 1. Țara co­ridelor, care a inspirat mai mul­te prize lui Manet — [n pri­măvara I : 2. Atmosfera intîi­­rată în lucrările pictorilor Ion Andreescu și Nicolae Grigo­­rescu — Subsol cu bogății; 3. Unul din frumoasele tablouri ale pictorului francez Manet; 4. Ene ! — Una din pînzele pictorului român Ion Andrees­­cu ; 5. Radical organic — Con­stantin Dumitrescu; S. Aco­perite cu email ; 7. Din sim­fonie! I 8. Pictor de seamă francez; 1­2 considerat ca pre­cursor al impre­sionismului — Nume da fată; 9. Sena,­ de exemplu, pictată de Manet și Sisley — Defi­cit. VERTICAL: 1. Romancier ameri­can care în „Bucu­ria vieții" ne dez­văluie viața picto­rului Van Gogh —­ A iubi; 2. Placă pe care pictorii își­ pun vopselele cînd lucrează (pl.); A­pe! ; 3. Măsuri agricole — Nereceptivă (fig.); 4. Ființă mare; 5. La revedere — Lea­gă două continente sau o pe­ninsulă de un continent; 6. Mai marii apelor; 7. Inter­jecție — Cunoscut pictor ro­mân ; 8, 1970 — Document. — Ba ; 9. .Gogh, mare pictor impresionist — Renumit pictor francez, unul dintre cei mai mari novatori ai timpului său. V. BUSUIOC b 7 ö 9 Așa se iau banii, dom’ie „Mare lucru, dragă, să ai un soț director de școală. De ce ? Cum de ce ? Ești protejată ! Faci ori nu faci ore la școală, leafa-ți merge. Ci­ne procedează astfel ? Eu dom’le, soția lui Ion Nanu, directorul școlii generale din satul Sauca, comuna Laza. Pentru orele de menaj pe care (vorbă să fie) le predau, sau 500 de lei. Dar toată activitatea mea se reduce doar, la a semna nn condică. Cu­ privește banii, vin singuri. Doar sunt trecută pe stat Dacă e cinstit ? Cinstit ! Iaca vor­bă. Păi cum să fie altfel dacă eu semnez în fiecare zi în dreptul ru­bricii „menaji în care am grijă să scriu „croșetat“, „împletit“, „tors“ etc. ? Poate ști cineva că nu se fac orele . Nu. Ei vezi. Așa se iau banii, dom’le". Numai că, după cum ne infor­mează inspectoratul școlar al ju­dețului Vaslui, in prezent, profe­soara în cauză a fost obligată să restituie suma încasată ilegal. Huliganism Elevul Vasile Ursu din Solești a fost invitat de către un coleg de școală, pe nume Dumitru Alistar, în comuna Văleni pentru a petre­ce o duminică în cadrul familiei sale. Dar, în Pînă aici totul este firesc, comună, în timpul unei plimbări, cei doi se întîlnesc cu tinerii Petru Rotaru și Ion Bura­­doc, care le-au căutat gîlceavă, în urma unui schimb de cuvinte, Rotaru crezîndu-se, probabil, un erou din filme, scoate un pumnal și-l lovește pe Ursu în cap. Aces­ta își pierde cunoștința. Au urmat atunci pentru V. Ursu, cîteva zile de spitalizare. Acum, se află în afara oricărui pericol. Pentru a­­ceastă faptă legea va avea desi­gur grijă ca vinovatul să fie pe­depsit. Performant. Marcel Chitic, din strada învă­țăturii nr. 18, Biriad, nu are de­cât 17 ani. Cu toate acestea, via­ța lui este bogată în fapte deo­sebite. In 1968, a fost condamnat și trimis pentru un an la o școală de corecție pentru săvîrșirea unor furturi din avutul obștesc. Dar se vede că această condamnare nu l-a adus pe calea cea bună. Așa se face că, recent, a fost prins de către paza contractuală furînd porumb din depozitul bazei de re­cepție Bîrlad. Pentru această nouă isipravă, legea desigur, îl va con­damna. Deci, 17 ani și două con­damnări. Este o performanță, nu ? Unde dai și unde crapă Da, chiar așa. Satul Todirești este racordat la sistemul energetic național încă din 1963, însă, insta­lația electrică s-a făcut doar în jumătate din sat. In anul 1968, a­­dunarea populară a locuitorilor de aici a hotârit să plătească su­ma de 90.000 de lei pentru con­tinuarea lucrării. Banii s-au plătit. Și zilele au trecut una eite una, dar cei de la I.R.B.­lași n-au mai venit sa instaleze lumina la Todi­rești. In schimb (culmea I), au ve­nit în alt sat component al comu­nei, la Sofronești, sat al cărui do­sar de electrificare nu este nici măcar aprobat de Comitetul exe­cutiv al Consiliului popular jude­țean. Cu­ despre strîngerea sumei necesare lucrărilor — ce să mai vorbim ! Așadar, unii plătesc și primesc în schimb... așteptările, iar alții nici nu se așteaptă, dar I.R.E.-ul se și prezintă să le insta­leze lumina. Ce părere au cei din conducerea întreprinderii, de a­ceasta „sistematică”; planificare ? Spectacol — In gara Bîrlad­­u, autorii spectacolului nu sînt profesioniști. Sînt numai gretari de... scandaluri, deși vîrsta lor a­­tinge jumătatea unui secol (I). Ci­ne sunt ei ? Este vorba de Con­stantin Roșu și soția sa, din comu­na Ibănești, care, in loc să aștepte trenul așa cum face orice călător civilizat, au găsit că e mult mai bine, în urma unui consum de al­cool la bufetul gării din Bîrlad, să se bată între ei, oferind astfel „gratuit"* celorlalți călători un pri­lej de ci face haz. Am dat publi­­citații isprăvile lor, pentru că C.R. și soția sa nu știu încă ce compor­tare trebuie să adopte în afari o­­cazii și sperăm că, astfel, vor în­văța. Rubrică redactată de P. CORIOLAN cu sprijinul unor corespondenți voluntari IADUNATE și REDATE

Next