Vremea Nouǎ, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 655-730)

1970-05-23 / nr. 698

DIN TRECUTUL MEDICAL AL DRACULUI BIRLAD n Moldova, ca și în Țara Românească, nu găsim, pînă la mijlocul secolului al XVIII-l­ea, medici „cu diplomă" decît la curtea domnitorului. Primul medic în serviciul public („doftorul obștei") este numit în 1777, sub Grigore Ghica Vodă. Începuturile practicii medicale științifice în orașul Bîrlad datea­ză din primii ani ai secolului al XlX-lea, cînd se stabilesc aici primii medici. Aceștia erau dependenți de „Casa doftorilor”. Rîn­­duiala medicilor prin tîrguri aparține domnitorului Al. Moruzi. Prima mențiune despre existența unui medic stabil în Bîrlad o găsim în hrisovul lui Al. Moruzi din octombrie 1804, prin care se adaugă la veniturile existente ale „casei doftorilor”, „30 lei pentru doftorul ot Bîrlad"”. In 1809 și 1813 alte mențiuni atestă că această instituție „plătea un doftor la Bîrlad", fără a se men­ționa numele acestuia. In „Tabla măsuriștii tîrgului Bîrlad" din 1815 figurează doc­torii Neculai Lafari și Huber. Doctorul lafari era de origine italian și obținuse diploma de „patron în chirurgie" la Pesta. In 1826 se face o publicație în care se afirmă că „doftorul Neculai Lafari nu este adus în acest oraș numai pentru boieri ci pentru tot norodul" și că „de la cei săraci n-ar pretendenisi nici o plată". între 1840-1847, a func­ționat ca medic al spitalului din Bîrlad, prestînd o muncă apre­ciată. Despre doctorul Huber avem foarte puține informații cu pri­vire la­­ activitatea sa în Bîrlad. Pleacă în 1828 la Iași, unde se distinge prin aceea că semnează actul constitutiv al „Cercului ieșean de cetire medicală” (1830). In anul 1829, în ținutul Tutovei pentru combaterea­­ ciumei, este trimis Petre Covalevschi. Acesta funcționează, apoi, în cali­tate de chirurg, fiind doctor fără diplomă, dar „dînd dovadă de știință și destoinicie". Este semnalat la Bîrlad pînă în 1834. Documente păstrate mai atestă că Ion Krasse practica în 1834 ca „spiță­r” fără diplomă, dar — de asemenea — „dînd do­vadă de știință și destoinicie". Evenimentul cel mai important este înființarea, la 27 octom­brie 1838, a spitalului din Bîrlad, din inițiativă particulară, locală. Vorniceasa Elena Beldiman impusese prin testament moștenito­rilor săi, frații Neculai și Iancu Greceanu, obligația de a între­ține un spital cu 10 paturi. Aceștia propun Epitropiei generale Sf. Spiridon din Iași să înființeze un spital cu 20 paturi, oferin­­­du-se să suporte ei întreținerea a încă 2 paturi, restul de 8 ur­­mînd să fie în sarcina Epitropiei generale. Epitropia acceptînd această propunere, frații Greceanu varsă acesteia suma de 100.000 lei și confecționează inventarul necesar funcționării spitalului. Localul inițial a fost însă cu totul necorespunzător, așa încît Epitropia generală, după numai cîțiva ani (1843), este obligată să cumpere o altă casă. Spitalul a funcționat de la început sub conducerea Epitro­piei generale din Iași, avînd însă o epitropie proprie formată din frații Greceanu. Obștea orașului s-a angajat să contribuie și ea la întreținerea spitalului, prin obligația pe care o impunea con­tractanților care livrau pîine, carne și luminări spitalului de a da o anumită parte din acestea fără plată. Cu timpul, însă, aces­te cantități au fost tot mai reduse. Spitalul a trecut, în perioada sa de început, prin serioase dificultăți financiare. In 1839, epitropia a înscris în bugetul aces­tuia suma de 16.000 lei, la care s-a mai adăugat o mie de lei pentru reparația clădirii. Totuși, suma a fost cu mult depășită, dovedindu-se neîndestulătoare față de necesități. In 1841, arhi­tectul Costinescu întocmește planul unui spital cu 20 paturi, dar proiectul nu poate fi realizat, astfel că - după cum s-a mai ară­tat — „s-a cumpărat o casă de piatră mare și încăpătoare de un număr mai covirșitor de 20 paturi, in locul caselor vechi, care erau sprijinite de proptele", deși nici aceasta nu corespundea scopului. Banii pe care spitalul trebuia să-i primească din partea­ Epi­­tropiei veneau greu, cu întîrzieri și multe rugăminți. De asemen­ea, banii pentru întreținerea curentă se obțineau cu dificultate. De aceea, Epitropia locală nu putea plăti la timp lefurile persona­lului sau medicamentele prescrise. La un moment dat, spițerul re­fuză să mai livreze doctorii, nefiind plătit un timp îndelungat. Mai mult, începînd din 1841 obștea tîrgului Bîrlad nu mai respectă integral furnizarea alimentelor și a unor obiecte gospo­dărești, absolut necesare spitalului, conform contractului încheiat în 1838, la înființarea sa. La intervenția energică a Epitropiei generale, situația se ameliorează, pentru ca în 1844 greutățile să se repete. De data aceasta, intervenția epitropiei se pare că nu a mai avut succes, fapt care a provocat spitalului serioase difi­cultăți. Pe plan local, epitropii de-abia reușesc să obțină o mică sumă de la isprăvnicia ținutului, astfel că nu se pot face decît cheltuielile strict necesare funcționării curente. O serie de docu­mente atestă că spitalul a avut de suferit din punct de vedere al întreținerii localului și gospodăriei, implicit și în ce privește capacitatea sa și îngrijirea bolnavilor. Dr. RENÉ DUDA I Prea tîrziu Un pacient vine seara la medic, pentru o consultație. — Ficatul dv. e foarte bolnav, ați venit prea tîr­ziu ca să-l mai pot vindeca. — Nu-i nimic, am să vin mîine dimineață. Teamă Un băiețel se plimbă cu tatăl său. Vede o cireada de vaci și se oprește. - Nu te teme­­ îi spune tatăl. Astea sunt vaci. Tu ai mîncat de multe ori carne de vacă.­­ Da, tăticule, dar vacile astea nu sînt fierte. - Sînteți moldovean ! Sută-n sută, moldovean! - De unde știți ? - l-am răspuns. - V-am recunoscut după dialectică. - - După ce ?!- După dialecti­că!- rosti rar și apă­sat interlocutorul. - Cum vine asta? - Adică... Și, în fine, după a­­proximativ o jumătate de oră, am ajuns la înțele­gerea că : 1. Dialectică înseamnă teoria despre legile cele mai generale de dezvoltare a naturii, societății omenești gîndirii și, totodată, de­și­todă generală de cerce­tare, baza metodologică generală a științelor par­ticulare ; 2. prin dialec­tică înțelegem procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor ; 3. Același cuvînt mai are înțelesul de ajungere la un ade­văr prin descoperirea de contraziceri în raționa­mentul adversarului și prin birui­rea acestor contraziceri ; dialectică provine de la grecescul dialogomai - „discut“ ; (a se vedea Dicționarul de neologisme, Ed. 1966) prin urmare, nu ghicim originea teritorială a u­nui om după dialectică, nici după dialect (dacă ne referim la un vorbi­tor de pe cuprinsul țării noastre), ci după dialectul ori graiul sub­pe care acesta îl vorbește (bineînțeles dacă suntem­ familiarizați cu o ase­menea subdiviziune a limbii). Căci limba vor­bită astăzi în Republica Socialistă România este, de fapt ea însăși un dialect al limbii române, alături de încă alte trei asemenea ramificații te­ritoriale (dialectul aro­mân sau macedoromân, dialectul meglenoromân și cel istroromân, vorbite toate în sudul Dunării). La rîndul său, dialectul dacoromân (limba româ­nă națională) prezintă unele aspecte locale cu trăsături caracteristice, pe care specialiștii le numesc subdialecte (mol­dovenesc, muntenesc, bă­nățean etc.). In consecință, realiza­rea unei comunicări cla­re, lipsite de confuzie ori ambiguitate este condi­ționată de respectarea proprietății cuvintelor, a­­dică a acelei calități lor de a reda exact i­­­­deea exprimată. CONSTANTIN I. ANDREI Să vorbim și să scriem corect „Dialectică 66 și „dialect" Strati­că... PEȘTII migratori circulă de-a lungul curenților cu o vi­teză de peste 50 km în 24 de ore ? Așa se explică de ce aproximativ 65 la sută din cantita­tea totală de pește de mare prins in lumea întreagă pro­vine din peștii mi­gratori. IN APROPIERE de Moscova se va construi o cameră experimentală cu o capacitate de 400 m3 în care se vor reproduce climele din toate zonele globului pămîntesc , inginerii sovietici împreună cu colegi din alte țări vor ve­rifica în această cameră calitățile mașinilor de con­strucție și rutiere. ENGLEZUL Char­les Phips, în vîrstă de 30 de ani, a sta­bilit un nou record la schiuri pe apă ? In 15 ore el a par­curs pe un singur schi 470 mile, du­pă care . .. bineîn­țeles, a leșinat. In prezent, record­­menul intenționează să facă înconjurul Angliei, parcurgînd cu schiurile pe a­­pă cite 300 mile pe zi. HIPOPOTAMUL a­­re o carne gustoa­să, și la Dakar s-au făcut experiențe în­cununate de succes pentru domesticirea acestuia ? Cînd uri­așul patruped, în greutate de 1 — 2 tone, va fi perfect domesticit, el va în­locui fără nici o de­osebire vaca, dînd de zece ori mai mul­tă carne decit a­­ceasta. Este știut că hipopotamul se în­mulțește mult mai repede. SECȚIA olandeză a firmei pregătește „Philips” in pre­zent o producție de piane electrice pe care se poate căuta astfel incit sunetul să fie auzit decît de cel care cîntă î­­n acest scop el folosește o cască specială. MAREA ARAL es­te un uriaș lac să­rat în curs de de­secare ? Hidrogeolo­­gii sovietici au a­­juns la concluzia că sub această ma­re se afla o alta cu apă dulce, ceea ce ar face posibilă sal­varea de la pieire a acestei mări. CANTITATEA­ de acid ribonucleic din celulele nervoase crește între vîrsta de 3 și 40 de ani dar rămfne aproa­pe staționară între 40 și 60 de ani, du­pă care începe să scadă ? Recent s-a deschis la Tokio Festivalul anual al păpușilor. In fotografie : noi mo­dele de păpuși. I I ■ii . Compozitor­ii la 9 ani La sfîrșitul spectacolu­­­­­lui de balet „Potcoava­­ de argint” a cărei pre­­­­mieră a avut loc la­­ Sverdlovsk, spectatorii au­­ chemat la rampă pe I­ autor. Pe scenă s-a ur­­­­cat un copil de nouă­­ ani. Dima Krivițki, elev­­ în clasa a lll-a a Școlii­­ de muzică este un nume­­ cunoscut în lumea muzi­­­­cală din Sverdlovsk. In­­r că de acum șase ani­­ compozițiile sale erau­­ executate de orchestra­­ Conservatorului din loca­­l­litate. In prezent, tînărul­­ compozitor scrie muzica­­ pentru baletul „Soldatul­­ de plumb” după poves­­­­tirea lui Andersen. I Ascultând poveștile bunicului... Foto! V. Damlon El mundial—Mexico’ 70 L­a numai doi ani de la Olimpiada din 1963, Me­xicul este gazda unei alte competiții sportive de anvergură. „El Mun­dial '70“ — marea întrecere de fotbal a lumii ce reunește elita artiștilor balonului ro­tund, și printre cei ce își vor disputa șansele în ierarhia „ ce­lor mai valoroase „team"-uri din lume se numără acum și România, începînd de la 31 mai, cînd pe stadionul Azteca din ca­pitala Țării lui Montezuma, va avea loc meciul inaugural al celei de-a 9-a ediții a Cam­pionatului Mondial de Fotbal dintre echipele Mexicului și U.R.S.S., timp de trei săptă­­mîni, inimile milioanelor de „fani”, „tifosi", „africionados” sau ... "microbiști" vor simți din plin bucuria succeselor a sau vor gusta din cupa amară eșecurilor. Pe stadioanele special amenajate din Ciudad de Mexico (grupa I), Toluca și Pueblo (gr. a II-a), Guada­lajara (gr. a III-a) și Leon (gr. a IV-a), nume cu rezonantă sonoră și fascinantă, în umbra vulcanilor stinși, a celebrelor piramide retezate și a statuilor precolumbiene, a templelor lui Taloc și Quetzalcoatl, ce­le 16 finaliste vor încerca să dea în lupta sportivă tot ce au mai bun, să aducă suprema jertfă pentru a-și adjudeca trofeul care încununează pe învingător — Cupa Jules Ri­met a înaripatei zeițe Victo­ria. Cupa Jules Rimet demarează... Startul viitoarei competiții a fost dat la Congresul F.I. F.A. de la Amsterdam din 1928, care, la inițiativa propu­nerii președintelui său, fran­cezul Jules Rimet, hotărăște să organizeze o competiție mondială de fotbal, ce urma să se desfășoare la fiecare patru ani, între Jocurile Olim­pice. Sarcina organizării pri­mului campionat mondial a fost dat Uruguay-ului. Lovitura de începere a pri­mei ediții a Campionatului Mondial o au echipele Româ­niei și Perului. Românii des­chid scorul încă în primul minut de joc prin Deșu, care, printr-un șut senzațional de la 30 de m, trimite balonul la păianjen. Jocul se „încin­ge" și, drept urmare, Steiner este scos de pe teren cu pi­ciorul fracturat, urmat la pu­țin timp de Stanciu cu rotula deplasată. Rămași în nouă oa­meni, românii se apără cu dis­perare, dar nu reușesc să e­­vite golul: acesta cade în mi­nutul 63. Stanciu reintră un teren și cu un efort de voin­ță supranaturală înscrie din nou pentru echipa noastră, după care se prăbușește fără cunoștință pe gazon. Din nou în nouă oameni, românii mai marchează un punct prin Ko­vács, stabilind scorul final la 3—1. Meciul următor il avem cu echipa Uruguay-ului, care, susținută frenetic de cei 100 000 de spectatori de pe Estadio Centenario, aruncă în luptă tot arsenalul ei de cu­noștințe. Dar ea nu reușește să marcheze decît din ofsaid. Vădit descumpăniți, românii intră în derută, după ce ar­bitrul le refuză un gol vala­bil, marcat fulgerător de la 25 de metri de Barbu. Ur­mează apoi punctele înscrise de Scarone și Cea, care ac­centuează pei noastre. descumpănirea echi­Pînă la sfîrșit, mai primim un gol, și astfel sîntem eliminați din competi­ție cu rezultatul de 4—0. Ecchipa Uruguay­ ulu­i va cîș­­tiga în final cupa, învingînd Argentina cu 4—2, după ce trecuse de Iugoslavia în semi­finale cu 6—1. Squadra Azurra intră în scenă Din cauza numărului rela­tiv mare de echipe înscrise (21), a doua ediție a Cupei Jules Rimet se desfășoară după un nou sistem competi­­țional, preliminarii și turneu final, la care urma să parti­cipe 16 echipe. România, în grupă cu Iu­goslavia și Elveția, se califi­că împreună cu acestea din urmă pentru turneul final. Dar tragerile la sorți ne sunt ne­favorabile, echipa română ur­­mînd să dispute primul meci cu Cehoslovacia, una din cele mai redutabile team-uri euro­pene. Meciul are loc la Tri­est și se desfășoară la un înalt nivel tehnic. Cu Vogi, Albu, Deheleanu, Kotormany (supranumit Fachirul), Bindea, Bodola și Dobay în formație, România este pe punctul să furnizeze cea mai mare sur­priză a campionatului. In mi­nutul 12 Dobay, după o cursă spectaculoasă pe aripă, mar­chează cu un șut năpraznic pe sub Planicka, unul din cei mai mari portari ai timpului. In continuare, românii atacă permanent și, rînd pe rînd, Bodola, Dobay și Bindea ini­cearcă cu șuturi surprinză­­toare poarta lui Planicka. Dar acesta este imbatabil. Tribunele rămîn înmărmurite în fata intervențiilor și re­flexelor sale. Și urmează ... egalarea. La 1—și românii își întețesc atacurile, neglijînd a­­părarea. Iar inevitabilul se produce­ în min. 66 Nejedly îl surprinde pe Zon­borg ar un șut de la 20 metri și... 2—1 pentru cehi . Eliminată, echipa României părăsește tristă Italia, dar cu satisfacția unui­­ meci mare, la fața unei echipe mari. Finala are loc între Italia și Cehoslovacia, și furnizează un meci de mare spectacol și dramatism. Scorul este des­chis abia în minutul 70 prin­ extremul Puc. Golul a făcut să înghețe tribunele, care pâ­­nă atunci aclamaseră frenezia pe italieni. Dar Sguarda A­­zurra, reușește repede să-și revină și supune poarta lui Planicka unei presiuni sufo­cante. Dar, ca și în meciul cu România, portarul Cehos­lovaciei prinde tot, spre dispe­rarea tribunelor și a jucători­lor italieni. In minutul 75 Subotka scapă pe contraatac și un vînt de gheață trece deasupra tribunelor, jucăto­rul ceh șutează de la 6 metri pe lingă portar spre gol. Dar ... bară ! Și italienii re­iau atacurile, cu furie. Timpul însă se scurge implacabil. Mai sunt cîteva secunde pînă la finalul partidei... cînd zeița Fortuna își întoarce privirile de la echipa cehos­lovacă, ce se vedea deja in posesia trofeului St­ersi, du­pă ce driblează tot ce îi iese în cale, șutează formidabil peste Planicka și aduce ega­larea. Conform regulamentu­lui, meciul se prelungește cu două reprize a 15 minute. Dar, măcinați de nervozitate și cu rezistența slăbită, cehii cedea­ză din nou în min. 97, cînd Schiavio înscrie în ciuda sal­tului disperat al lui Planicka : 2—1 și Italia devine a doua cîștigătoare a cupei Jules Ri­met. I. S. BBI­ Bill BBC JOE, un gangster enorm, in­tră într-un bar să bea un whisky." Refuzînd să plătească, barmanul cheamă un polițist. Acesta,­foarte mic de statură, se uită înfricoșat la Joe, apoi cu un aer dezinvolt, spune :­­ O. K., o să aranjăm noi afacerea asta. Și căutîndu-se prin buzunare , cît face whisky­­ul ăsta ? MARIE este o fetiță micuță, în vîrstă de opt ani. Merge la școală în clasa a doua. Sora ei, Lucia, are cinci ani și, bi­neînțeles, nu știe nici să scrie, nici să citească. Intr-o zi, Marie o vede pe Lucia la masă cu un creion în mină și foaie de hîrtie în față.­­ Ce faci ? o întreabă Marie. - Ei scriu o scrisoare priete­nei mele, Nina. - Cum, tu poți să scrii o scri­soare, doar nu știai să scrii ? - Asta n-are importanță. Nici Nina nu știe să citească. INTR-UN vagon de metro a­­glomerat, unul dintre călători care stă pe scaun își acoperă la un moment dat ochii cu mîna. Călătorul de lingă el îl întreabă : - De ce v-ați acoperit ochii? - Pentru că nu suport să văd o doamnă stînd în pcloare în fața mea. DURAND îi spune prietenu­lui său : - Imprută-mi, te rog, 200 de franci. - Dar pentru ce îți trebuie. - Vreau să beau o cafea. — Și pentru asta îți trebuie 200 de franci ? - Da, fii,vă vreau s-o beau în Brazilia. LA uN spectacol, după ce un cîntăreț mediocru iese din scenă, un spectator care pînă atunci aruncase în el cu roșii, a început să aplaude frenetic. Vecinul său îl întreabă : - Pînă acum ați aruncat cu roșii, acum de ce aplaudați ? - Ca să mai iasă o dată pentru că mai am două roșii. PROFESORUL îl întreabă pe Toto : - Tu știi de ce în Europa era este mai avansată decit în A­­merica ? - Desigur, pentru că Ameri­ca a fost descoperită mai tîrziu. UN BĂIEȚEL refuză să mă­­nînce la masă supă. Tatăl său îl îndeamnă, spunîndu-i : - Tu știi că in armată se mânîncă numai supă ? - Și cei care nu vor...? - li trimite la carceră. - Și celor care le vine să plîngă ce le face ?­­ (IM). PROFESORUL de engleză pri­mește o scrisoare de la tatăl unui elev: „Vă rog, domnule profesor, să-l scuzați pe meu. Nu a putut să vină fiul la școală ieri întrucît îl durea în gît și mă temeam că dacă nu poate vorbi franțuzește, engleza cu atît mai mult n-o va putea pronunța TOTO vine de la școală și îi comunică mamei sale că el a răspuns cel mai bine dintre toți elevii. - Dar ce v-a întrebat? - Ne-a întrebat cîte labe are o pisică și eu am răspuns că trei. - Și ce asta înseamnă că ai răspuns cel mai bine ?­­ Desigur, ceilalți au spus că două. BQBBQBBBBQD — îmi dați voie să schimb locul cu Paul ? Nu aud cu urechea dreap­tă: „Bunte Illustri­erte“ (Viena), să — Ce fericiți o fim noi trei ! („Jours de France"). VREMEA NOUA Sudură cu raze de lumină Specialiștii sovietici au creat o Instalație în care poate fi realizată sudura metalelor cu ajutorul ra­zelor de lumină. Pentru a­­ceasta sunt folosite razele unei lămpi cu xenon, care, concentrate prin interme­diul unei oglinzi concave, sudează nu numai piesele de oțel, dar și cele confec­ționate din asemenea me­tale greu fuzibile ca tita­nul și molibdenul. In cadrul insalației, raze­le luminoase sunt dirijate­­ spre un compartiment spe­cial umplut cu un gaz i­­nert sau spre un comparti­ment cu vid. Trecînd prin peretele de sticlă al com­partimentului, lumina nu-l încălzește aproape deloc, in schimb pe fondul său, un­de converg razele, tempe­ratura ajunge la 2­500 ° C. In aceste condiții, întreaga cantitate de căldură obți­nută este consumată efec­tiv pentru operația de su­dură. întreaga instalație nu de­pășește dimensiunile unei cabine telefonice și este ușor manevrabilă. In afară de metale, cu ajutorul ei pot fi sudate piese din sti­clă, ceramică și din mase plastice. Mî POȘTALĂ ORIZONTAL ! 1. Datoria factorului de a preda cores­pondența la timp; 2. Saci poștali aruncați din avion­ 3. Două plicuri din pondență­­ — Instituție cores­de cultură a uneia din naționali­tățile conlocuitoare­­ 4. Apro­barea unei legi ; 5. Apelativ tematic — Din plicuri I; 6. Centru industrial al țării ce figurează pe plicurile adresa­te intreprinderii Electrobanal; 7. In poștalion I — Un plic completat; 8. Fluviu in Elve­­ția — Oraș in Somalia — în­hămat la șareta factorului do­brogean ; 9. Carte­ (nu nea­părat poștală) — Ridicată în ceruri (kig); 10. Rîu In re­giunea Mării de Azov — A*­juns din urmă. VERTICALS 1. la centrale telefonice; 2. Lucruri comu­ne ; 3. Perle­­ — Volum mare; 4. Localitate înscrisă pe co­respondența adresată Fabricii de mătase „Victoria" — Cai­se­­; 5. George Stratulat — Timbre cu care nu se flan­­chează corespondența ; 6. Re­cepționezi — Colegul factoru­lui din Rovinari; 7. Bite! — Pe plicurile pentru „ Electro­? lutere“ ; 8. Uite... poșta — n corespondență... — ... și în plic !; 9. Societate greacă din secolul XIX a cărei exis­tență avea drept scop elibe­rarea de sub jugul otoman — Se întrebuințează la legat co­­lete; 10. Pictor român — Se menționează pe plicurile tri­mise In străinătate. N. OLTEANU < 1 > C < >49 l V

Next