Vremea Nouǎ, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 731-808)

1970-09-16 / nr. 796

PAGINA 2 Gheorghe Doja-erou al luptei pentru libertate și dreptate socială P­­rintre faptele mărețe ale poporului nos­tru, In lupta lui seculară pentru liber­tate ții dreptate socială, la loc de frun­te se înscrie și marea răscoală a ță­rănilor din 1514, de sub conducerea lu Gheorghe Doja. Conducător al maselor popu­la­re asuprite, Doja s-a identificat cu năzuin­țele poporului, cu lupta lui împotriva împi­darii și exploatării, pentru o viață mai bună. .Istoria mișcărilor sociale — spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, — înscrie la loc de frunte marile lupte țărănești de la Bobîlna, puternicele răscoale conduse de Gheorghe Doja, Horia, Cloșca și Crișan și au­tea alte acțiuni eroice, care au zguduit orînduirea fe­udală, care au ținut vie flacăra spiritului de luptă în conștiința maselor largi populare". Izbucnită ca urmare a condițiilor grele de viaț ale țărănimii iobage, răscoala a cuprins cu iuteală masele largi și s-a extins pe o arie vastă în Ungaria și Transilvania. Programul său, care prevedea instaurarea republicii, des­ființarea nobilimii, egalitatea tuturor oameni­lor — principii proclamate de Doja în timpul răscoalei, constituiau idealuri pentru care •masele populare au luptat și în decursul se­colelor următoare. Războiul țărănesc condus­­ de Doja se înscrie ca o pagină luminoasă în istoria tradițiilor glorioase de luptă comună a poporului român și a naționalităților con­locuitoare. Doja s-a născut în anul 14­0, în satul Dol­­­oc, dintr-o familie de secui, originari din Orovidani —­ Mureș. Familia­­ lui se bucura de libertățile sociale și politice ale ostași­lor cavaleri denumiți pixi­­dari, ceea ce reprezenta or­dinul al doilea în organizarea AnÂaxă a secuilor. Numele lui Doja apare pentru prima oară în actele oficiale în 1507, oind viceconsulul Tran­­shhblebl silvaniei, într-o scrisoare către­­ Consiliul orașului Sibiu, îl pomenește în ca­litate de „agilis", titlu care, în acea vreme, se dădea juzilor de scaun. In anul 1508, Doja se găsea la Belgrad, pe atunci cetate de graniță, principală fortăreață de apărare împotriva atacurilor otomane, un­de și-a început cariera de ostaș. In lup­tele neîntrerupte purtate cu dușmanul, Doja se distinge ca un excelent militar și conducător de oști. Vitejia lui Doja a devenit bine cu­noscută în duelul ce a avut loc în 28 februa­rie 1514, în fața cetății Belgradului. Fiind provocat de către căpetenia spahiilor turci, Doja s-a angajat în luptă. „Duelul a avut ca spectatori oastea maghiară pe de o parte, și cea turcească, pe de alta — relatează bio­graful lui Doja, Maki Sándor. Cei doi viteji s-au năpustit unul asupra celuilalt cu lancea, apoi și-au scos săbiile. In focul luptei, Doja a lovit aru de puternic pe An­, incit i-a re­tezat dintr-o dată brațul drept învelit în ar­mură și l-a ucis pe turcul cel încrezut”. Pentru faptele sale de arme, Doja a fost ridicat la rangul de căpitan de cavalerie. In acest timp, la 16 aprilie 1514, la Buda — capitala regatului feudal maghiar — a­­i fost publicată Bula papei Leon al X-lea, prin care credincioșii erau chemați la cruciadă împotriva invaziilor otomane, promițindu-se­­ țăranilor ce vor lua parte­­­ ea eliberarea,, din iobăgie. Tot acolo, la 24 aprilie, Gheor­ghe Doja a fost numit conducător al cruciadei. Situația grea în care se afla țărănimea io­bagă ca urmare a amplificării obligațiilor în r­uncă și a sporirii obligațiilor în bani față de stat, a intensificării procesului de șerbie a țărănimii, a înmulțirii abuzurilor săvârșite de către nobili, rege, biserică și slujitorii a­­cestora, a generat izbucnirea unui șir întreg de răz­coale. Șirul de mișcări și răscoale ță­rănești anunța marea răscoală din 1514, care, datorită extinderii geografice, țelurilor sale revoluționare, amploarei și forței acțiunilor mi­litare, a căpătat caracterul unui adevărat răz­boi țărănesc. in acest climat de nemulțumiri, generat de ascuțirea contradicțiilor sociale, în dorința de a scăpa mai curînd de apăsare și împilare zeci de mii de țărani iobagi, meșteșugari să­raci, mici nobili împovărați de datorii, răs­­punzînd chemării la arme, s-au adunat Intr-un timp scurt, în tabăra de pe cîmpul Rakós, din apropierea Pestei. In oastea cruciadei veneau țărani din toate părțile Ungariei și Transilvaniei; pentru ei, cruciada însemna de fapt izbăvirea imediată de sub oprimarea no­bililor, scuturarea groaznicului jug al iobă­­giei, devenit peste măsură de greu. Cete, cete, țăranii părăseau moșiile nobililor, tocmai in vremea muncilor de primăvară, alergind în tabăra lui Doja. După relatările unui con­temporan, Paolo Giovio, adversar înverșunat al răscoalei, țăranii răspundeau apelului „mai curînd fiindcă erau nemulțumiți de viața pe care o duceau decit din dragoste pentru creș­tinism”. In fata amenințării de a le rămîne moșiile pustii, de a pierde mina de lucru, stăpinii de pămînt, sprijiniți de statul feudal, au În­cercat să oprească pe cei ce voiau să meargă în tabără și să-i silească pe cei plecați, să se întoarcă. Familiile țăranilor înrolați au fost supuse de către nobili unui tratament bestial. La primirea veștilor despre noile abuzuri și violențe ale nobilimii, furia țăranilor Îm­pilați s-a dezlănțuit. Urmarea a fost părăsirea treptată a gîndului cruciadei, cei peste 40.000 de țărani iobagi din tabăra lui Doja au socotit că a venit ceasul răfuielilor cu asupritorii. Crucia­da a părăsit Caracterul ei inițial de luptă împo­triva turcilor și a luat un aspect exclusiv so­cial, de luptă împotriva feudalilor. Armata cruciadei s-a transformat, astfel, la începutul lunii mai 1514, după cum spunea Engels, în „armată revoluționară"”. Din conducător mili­tar al cruciadei, Gheorghe Doja a devenit principalul conducător al răscoalei. De la Buda, oștile formate din țărani români, maghiari, slovaci, sîrbi s-au îndreptat în mai multe direcții: principala oaste, condusă de Doja însuși, a luat-o spre Transilvania, către Mureș, chemînd poporul la luptă împotriva nobilimii. In cuvinte înflăcărate și mobiliza­toare, Doja, adresîndu-se răsculaților, spu­nea : „Multe nenorociri s-au abătut pînă a­­cum asupra voastră... Dar acum s-au schim­bat lucrurile. In fine, s-a ivit prilejul să scu­turați tirania nedreaptă a nobilimii... A su­nat ceasul, puteți să obțineți ceea ce ați rîvnit totdeauna, puteți să vă răzbunați pe cei care au adus pe capul vostru toate ne­norocirile. Știu prea bine ce sentimente aveți față de mine, care m-am ridicat să apăr li­bertatea voastră, nu sper să vă ridicați în­demnați de glasul meu, ci amintindu-vă de mizeria voastră". Ajunsă în Transilvania, oastea țăranilor ră­sculați s-a împărțit în mai multe detașamente, în scurt timp, flăcările răscoalei au cuprins întreaga provincie, din Crișana pînă în Țara Birsei, din Banat pînă în secuime. Lupta ar­mată deschisă a detașamentelor țărănești îm­potriva feudalilor a luat o amploare tot mai mare. Cad, pe rînd, în mîinile răsculaților ce­tățile Nădlag, Zadanand, Arad, Șiria, iar la mijolcul lunii iuni­e, oastea răsculaților a­­junge în fața Timișoarei, pe care o asediază. La Cluj, Bis­trița, Sighișoara, Rodna, in locul creșterii mișcării anti­feudale, s-a închegat colabo­rarea de luptă între răsculați și sărăcimea orașelor. La Tur­da, Dej, Cojocna, răsculații ajutați de lucrători și orășeni săraci au ocupat minele și ocnele, au devastat cas­telele nobililor, arzînd documente de proprie­tate și pedepsind pe feudalii prinși. Caracteristic pentru această perioadă de a­­vînt a răscoalei este aspectul ofensiv al ac­țiunilor țărănimii. Izvoarele istorice ilustrează in culorii vii, sugestive, luptele răsculaților cu feudalii, care intraseră în panica. In fata primejdiei care-i amenința, înspăi­mântați de proporțiile și forța răscoalei, nobi­limea solicită tot mai insistent regelui și voie­vodului Transilvaniei "să-i scape de furia ma­selor dezlănțuite". Cu tot eroismul și spiritul de sacrificiu de care au dat dovadă răsculații, în frunte cu Doja, ei nu au putut cuceri importantul bas­tion, care era Timișoara. Pînă la urmă au fost învinși în bătălia de la 15 iulie 1514 de către armata regelui, nobililor și a voievo­dului Ioan Zápolya. Cu înfrângerea de la Timișoara, unul dintre cele mai puternice detașamente este scos din luptă. Mișcările țărănești au persistat însă in părțile Dejului, Turzii, Clujului, Bihorului, în secuime, Țara Birsei etc. După înfrîngerea răscoalei a urmat o pe­rioadă de răzbunare cruntă a feudalilor îm­potriva răsculaților și a conducătorilor lor. Zeci­ de mii­­ de țărani au fost torturați și a­­poi uciși împreună cu femeile și copiii lor. Sute de sate­­ au fost arse și distruse pînă la temelii. Gheorghe Doja, împreună cu fratele său Grigore și alți conducători ai răscoalei, au fost supuși unor chinuri de neînchipuit. La 20 iulie 1514, osîndiții au fost scoși din tem­niță și duși sub zidul apusean al cetății Ti­mișoara, unde urma să aibă loc supliciul. Doja a fost așezat pe un tron, iar pe cap i s-a pus o coroană, ambele din fier înroșit în foc. Nici un vaiet, nici o rugă de îndurare n-a ieșit insă din gura aceluia care, murind, devenea nemuritor. Trupul lui Doja, trupul fostului conducător al celor peste 100.000 de iobagi dornici de libertate, a fost tăiat în bucăți și Unturi pe porțile cetăților din Pesta, Alba Iulia, Oradea și Timișoara. Prin aceasta, clasele dominante sperau să înăbușe pentru totdeauna dorința de libertate a maselor populare. Dieta „sălbatică" din lunile octombrie — noiembrie 1514 votează o lege prin care „se reglementează" situația țărănimii, sarcinile ce revin iobagilor și pedepsele ce se vor aplica celor ce vor îndrăzni să se mai răscoale. Este faimos prin conținutul lui articolul 14 din codul de legi al lui Ștefan Werböczi, care preciza: „Toți țăranii care s-au răscu­lat împotriva stăpînilor lor ar trebui să fie dați morții, pînă la unul, ca niște criminali ce sînt. Dar, ca să nu se verse atîta singe și ca să nu dispară de pe pămînt toți iobagii, fără de care nobilii n-ar putea trăi, se ho­tărăște să fie uciși numai căpitanii... De a­­semenea, toți țăranii... sînt supuși la iobăgie veșnică“. însemnătatea istorică a răscoalei se des­prinde din însăși analiza revendicărilor și i­­deilor care i-au însuflețit pe răsculați. Am­ploarea și forța cu care a lovit în edificiul orînduirii feudale, participarea la luptă a ma­selor largi de țărani asupriți — români, ma­ghiari, sași, secui, sîrbi, slovaci — idealurile înaintate care au animat pe răsculați înscriu războiul țărănesc din anul 1514, printre eve­nimentele de seamă pe care le-a cunoscut is­toria patriei noastre. . Numele lui Doja, conducătorul marii răs­coale țărănești din 1514, martir al luptei pen­tru libertate și egalitate în drepturi a tutu­ror oamenilor muncii, este păstrat cu cinste în amintirea poporului român. Dr. MIRCEA MUȘAT 500 de ani de la naștere Școlile și-au deschis larg porțile (urmare din pag. 1) are o semnificație aparte: la 28 noiembrie a.c., se va săr­bători centenarul acestei prestigioase instituții de invă­­țămînt, cunoscută și In afara hotarelor județului, prin miile de dascăli care s-au format aici, prin munca lor la edu­carea atîtor generații. Festivitatea s-a încheiat cu un frumos spectacol al­­­cătuit din piese corale și me­lodii populare la care și-au dat concursul viitorii învăță­tori, pe care peste c­îțiva ani îi vom întîlni în zeci de co­mune din județ și din Moldo­va centrală și sudică. " La Huși, în această crista­lină dimineață de septembrie, porțile lăcașurilor școlare s-au deschis părintește înaintea i­­nimilor și minților a 6 000 de copii sau adolescenți, ale că­ror albastre uniforme îmbră­­cau parcă întregul oraș în culoarea celor mai pure nă­­zuinți, a celor mai înalte e­­moții. Astăzi, străzile învelite de soare, casele, aerul însuși, împrospătat de colinele înver­zite ce împresoară orașul, to­tul, absolut totul, este străbă­tut de fluxul nevăzut al eve­nimentului, întâia zi a anului școlar. Acum, elevii își pri­vesc cărțile ca pe niște încu­rate odoare de preț, se așează cu o stîngace solemni­tate in băncile prea scunde, prea înalte, așteptind in tă­cere, cuminți, glasul care să-i elibereze din această miracu­loasă neliniște: „Bună ziua, e­­levi !". Am făcut ocolul orașului neștiind la care școală să ne oprim, am fi vrut să vorbim îndelung cu fiecare elev, cu fiecare învățător sau profesor, am fi vrut să fim în fiecare din sălile de clasă, pretutin­deni unde sărbătoarea aces­tui ceas a așezat flori albe în glastre. Sunt, iată, alături de privi­rile încrezătoare, strălucind de luminile vîrstei, ale elevilor Liceului „Cuza Vodă". O mie de elevi aliniați in careu, în preajma zidurilor proaspete ale noii clădiri, cel mai tînăr participant la festivitatea des­chiderii anului școlar. Cu mindrie, ochii tuturor celor de față — profesori, e­­levi, părinți — se îndreaptă încă o dată, și incă o dată, către impunătorul edificiu. In cuvintele directorului li­ceului, prof. Ștefan Bahnaru, in obișnuitul discurs de înce­put de an, deslușim un tim­bru neobișnuit, necunoscut poate chiar și acelora care l-au auzit vorbind in au­tea și au­tea rinduri. „In casă nouă“ — gindul acesta, apoi gindul că răsfoim, cei dinții, o filă din istoria culturii orașului, ne face să simțim aceeași e­­moție ori și elevii liceului hu­­șean. Fiindcă, momentul in care un nou lăcaș, închinat învățăturii, viitorului își des­chide porțile rămîne fără în­doială înscris in istoria attt de bogată a înfăptuirilor epo­cii noastre, de necontenită as­censiune spirituală. Deschiderea festivă a anu­lui școlar la Liceul „Cuza Vodă" din Huși a însemnat o îndoită sărbătoare: prima zi de școală, prima zi de învă­țătură in cele 16 săli de cla­să ale noului edificiu recent construit. La festivitate, în mijlocul colectivului de pro­fesori ai liceului, al elevilor și părinților au fost de față tovarășul Ioan Croitoru, prim­­secretar al Comitetului oră­șenesc Huși al P.C.R., primarul orașului, profesorul Eugen Șendriuc, inspector general în Ministerul Invățămintului, prof. Mihai Ciobanu, președin­tele Consiliului județean Vas­lui al Organizației pionierilor, Petre Pogîngeanu, prof. univ. la Universitatea ,,Babeș Bo­­lyay" din Cluj, fost elev al Liceului. In cuvîntul său, tovarășul Ion Croitoru a subliniat că deschi­derea porților noului edificiu este un eveniment care semni­fică preocuparea permanentă, plină de grijă a partidului și statului nostru, pentru dezvol­tarea continuă a învățămân­­tului de toate gradele, pen­tru asigurarea condițiilor tot mai bune pentru instruirea, e­­ducarea și dezvoltarea multi­laterală a tinerei generații. In încheiere, tovarășul Ion Cro­itoru a urat colectivului di­dactic al școlii noi și însem­nate succese in activitatea de mare răspundere pe care o desfășoară, iar elevilor spor la învățătură în noul an șco­lar. ★ 15 septembrie nu a fost nu­mai ziua elevilor cu ghiozda­ne, cărți și caiete. Ieri și-au deschis porțile și zeci de gră­dinițe de copii. I-am văzut pe rîncii de numai cițiva ani, din grupa mică, de la Grădinița nr. 7 din Vaslui făcînd prima lor foiografie în grup. Mulți dintre ei încă își căutau pă­rinții de care se despărțiseră de numai cîteva ore. Nu-i gă­seau și se simțeau stingheri. Micuța Dana nu voia să stea in fața aparatului de fotogra­fiat decit cu tătb­uțul ei. La fel și alți cițiva copii, care se vedeau aici pentru prima oară. Se vor împrieteni, de­sigur, nu peste multă vreme. Educatoarele Elena Jud­en­­drea și Maria Pruneanu vor avea grijă și de acest lucru. Așadar, a început școala. Clopoțelul a anunțat primele o­­re de clasă. Nu ne rămîne decit ca, la început de drum, să urăm încă o dată celor a­­proape 100.000 de școlari din județ mult succes, multă sa­tisfacție pe drumul nu prea ușor, dar înălțător, al lumi­nii. ★ Acțiune piraterească asupra unui avion al companiei TAROM Un avion al companiei ae­riene române TAROM, plecat în după-amiaza zilei de 14 septembrie în cursă regulată pe ruta București — Budapes­ta — Praga, a fost deturnat cu 12 minute înaintea ateri­zării la Praga și silit să se îndrepte spre München. Această acțiune piraterească a fost săvîrșită de un grup de pasageri unguri, îmbarcați la Budapesta, care, sub ame­nințarea armelor, au silit e­­chipajul să zboare deasupra teritoriului Austriei și R.F­ a Germaniei și să aterizeze pe aeroportul Riem din München. Deși propria lor viață era în pericol, membrii echipajului românesc au acționat cu calm, au prevenit panica în rîndul pasagerilor și au asigurat securitatea zborului, ținînd permanent legătura cu punc­tele de dirijare a navigației din Austria și R.F. a Germa­niei. Autorii acțiunii piraterești sunt trei bărbați însoțiți de o femeie și doi copii. La­ a­­terizarea la München a avio­nului, la fața locului au so­sit autoritățile vest-germane. Poliția din München a dezar­mat și arestat imediat grupul persoanelor din R.P. Ungară care au atentat la securitatea pasagerilor și a echipajului avionului românesc. In pre­zent au loc cercetări, urmînd a fi aplicate prevederile le­gilor în vigoare. Pe aeroportul Riem, după un control menit să asigure securitatea zborului avionului, cei 78 de pasageri și 5 mem­bri ai echipajului s-au reîm­­barcat și au continuat, în cursul nopții, călătoria la Pra­ga, unde au aterizat în bune condiții. Ulterior, avionul TAROM a efectuat cursa regulată spre București, cu pasageri îmbar­cați la Praga și Budapesta. Organele de stat românești au luat măsurile corespunză­toare pentru desfășurarea zborurilor, atît pe liniile in­terne, cit și pe rutele inter­naționale, în cele mai bune condiții de siguranță. (Agerpres) Căminul cu 300 de locuri al muncitorilor întreprinderii de con­­strucții-montaj Vaslui. Foto: Radu Gabriel VREMEA NOUĂ F­OTBAL DIVIZIA : R­ulmentul­ S.U.L Galați 1-0 (1-0) A marcat: Chiuș (min. 32). RULMENTUL: Grigoraș — Bengovsch­i, Bălan, Niculescu, Vieru, Poalelungi, Dascalu, Dăniciuc (Livint), Marin (Popescu), Chiuș, V. Popovici, Ș.U.T.; Florea — Maghiar (Pelesneac), Motoc, Husar, Antonescu, Adamache, Pastia, Calciu, Enache (Huștiuc), Tă­­tărușanu, Furtună. A arbitrat bine i V. Lupu (Roman). Poate că nu numai căldura de la mijlocul zilei de du­minică, ci și slăbiciunile mai vechi ale echipei metalurgiste, ale palidei sale ofensive, au făcut ca Rulmentul să cîș­­tige cu un scor... italian (1—0), totuși meritat. In lipsa unor acțiuni clare, colective, fiecare dintre înaintași a ți­nut morțiș să dovedească (deși spectatorii nu doreau aceasta) că vrea să șuteze numai din careul mic și, dacă e posibil, să intre cu mingea în poartă!? Dar, de fiecare dată, experimentatul Motoc, secondat de un alt fost divi­zionar A, în echipa ieșeană, Florea, s-au dovedit de ne­trecut aproape. Cea mai plăcută surpriză ne-au oferit-o fundașul Vieru (Rulmentul), excelent în acest meci, și Grigoraș, care a făcut cea mai bună partidă din a­­cest sezon. Calm, cu siguran­ță, portarul bîrlădean a rezol­vat cel puțin trei situații din care oaspeții puteau să pro­ducă o surpriză. A nemulțu­mit în schimb pe spectatori, ca și pe cei doi antrenori ai echipei bîrlădene, I. Ștefă­­nescu și Șt. Dobay, felul în care s-au comportat unii ju­cători ca V. Popovici (cu aere de vedetă), Dăniciuc (nu i-a reușit nici o acțiune), Poalelungi (greoi, mai mult i frînat acțiunile inițiate de colegii săi). Bengovschi, sîr­­guincios ca de obicei, a riscat cam mult, aventurîndu-se în atac și lăsînd în urma sa cîmp liber de contraatac adversa­rului. Despre Chiuș, virful de atac al Rulmentului, se poate spune doar că a fost combativ, el avînd, în plus, meritul de a fi autorul golului prin care metalurgiștii și-au asigurat victoria. Bine ar fi dacă antrenorii ar avea de rezolvat numai pro­bleme de ordin tehnic și tac­tic. Cititorii au sesizat, pro­babil, că din formația care a evoluat duminică a lipsit ju­cătorul S. Popovici. De ce nu a fost introdus în teren ? După cum ni s-a adus la cu­noștință, pentru că S. Popovici obișnuiește să întîrzie la un păhărel de... tulburel (ca să folosim o expresie de sezon), vine tirziu la antrenament (cum s-a întîmplat și la cel de vineri, 11 sept. a.c.). Reflec­­tînd la asemenea isprăvi ale unor componenți ai lotului di­vizionar C, înțelegem amără­ciunea antrenorilor după me­ciul cu S.U.T., îngrijorarea ce și-o manifestau gîndindu-se la meciurile din etapele UMIili­toare, consecutiv, în depla­sare, la Berea și Brăila. Cîteva cuvinte despre joc: partida a debutat cu atacuri susținute ale gazdelor, dar ele sînt rezolvate prompt de apărarea echipei din Galați. Asistăm la perioade lungi de joc la mijlocul terenului. Ri­posta oaspeților este destul de curajoasă. Partea a doua a meciului se desfășoară intr-un ritm mai vioi. Gălățenii în­cearcă să obțină egalarea (in unele momente se părea că vor reuși) însă de fiecare dată Vieru, Niculescu și, în ultimă instanță, Grigoraș, rezolvă salutar orice situație pericu­loasă. La Rulmentul, datorită nesincronizării jocului între compartimente, pasele în adîn­­cime au lipsit cu... desăvîr­­șire, distribuirea mingilor pe sus, „■aruncate", vîrfurilor de atac aflate în careul advers avantajîndu-i pe fundașii de la S.U.T. Și astfel, meciul se încheie cu rezultatul minim de 1—0 în favoarea Rulmen­tului. CRĂCIUN LALUCI ETAPA VIITOARE: A.S.M. — Metalurgistul; Petro­listul — Autom­bilul; Unirea Tricolor — Metalul Buzău; Dacia — S.U.T.­; Chimia — Ancora; Șoimii — Voința; Petrolul — Rulmentul; Olimpia — Metalul Plopeni. CLASAMENTUL: 1. Metalul Plopeni 3 3­0­0 6—0=6 2. Șoimii 3 3­0­0 8—3=6 3. Rulmentul 3 2­1­0 5—1=5 4. Petrolistul 3 2­0­1­9—4=4 5. Olimpia 3 2­0­1­4—3=4 6. Dacia 3 1 2 0 3—2=4 7. A.S.M. Tecuci 3 2­0­1­6—8=4 8. Voința 3 111 7—4=3 9. Metalul Buzău 3 111 5—5=3 10. S.U.T. Galați 3 1­0­2 4—4=2 11. Automobilul 3 1 0 2­2—4=2 12. Chimia 3 1 0 2­4—8=2 13. Petrolul 3 0 1 2­5—7=1 14—75. Metalurgistul 3 0 1 2­2—7=1 14—15. Unirea 3 0 1­2­0—5=1 16. Ancora 3 0 0 3­2—7=0 gamnrim Campionatul republican al juniorilor și școlarilor Liceul agricol Huși — Ș. S. E. „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ 4-23 (2-13)­ Debutul echipei hușene în noua ediție a campionatului republican al juniorilor și școlarilor, s-a soldat cu un neașteptat eșec, incredibil chiar și pentru elevele din municipiul Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej. Surprinzător, încă de la primul fluier al arbitrului T. Turtoi (Botoșani), jocul a căpătat un sens unic, spre semicercul formației locale. Handbalistele de la Școala sportivă, sesizînd lipsa de ex­periență și pripeala adversa­relor lor au înscris aproape la fiecare atac. După nouă mi­nute, formația oaspete avea un avantaj de 5 goluri, iar pînă la pauză punctează de încă opt ori. La reluare, gazdele sunt hărțuite continuu, și ce­dează complet, inițiativa echi­pei­­ S.E., care beneficiază de serviciile unei excelente jucă­toare — Rita Florea „semna­tara" a nu mai puțin de 8 goluri. Scorul este totuși prea se­ver. Pentru întâlnirile viitoare se impune însă o îmbunătă­țire a jocului în apărare, sincronizarea atacului, în spe­cial la semicerc, mai mult­ calm și luciditate în teren. Sintem­ convinși că înfrânge­­rea aceasta nu va demobiliza echipa hușeană, iar antrenorul V. Ungureanu va ști să înlă­ture deficiențele manifestate în această confruntare. GH. STAN corespondent S.S.E. Piatra Neamț —Liceul nr. 1 Vaslui 15-0! O inexplicabilă infrîngere, chiar în condițiile unui meci în deplasare. In partida de la Piatra Neamț, vasluiencele au fost întrecute cu categoricul scor de 15—0. Firește, di­ferența de valoare dintre cele două echipe este evidentă. Dacă mai ținem seama și de faptul că echipa din Vaslui este debutantă în competiție, înfîngerea este justificată clar, de aici și pînă la a nu putea înscrie nici un punct în poarta adversă, e totuși o cale lungă. Rulmentul — Nicolină Iași în „Cupa României“ Cele două divizionare C (Rulmentul seria a II-a), și Nicolina Iași (seria I), se vor intilni astăzi, la Bir­­lad, intr-o partidă contind pentru „Cupa României". Meciul are loc pe Sta­dionul tineretului, începind de la ora 15,30. Pe scurt NEW YORK 15 (Agerpres) Campionatele mondiale de haltere au continuat la Co­lumbus (Ohio) cu desfășura­rea întrecerilor la categoria pană. Titlul de campion mon­dial a fost cucerit de sporti­vul polonez Nowak, care la totalul celor trei stiluri a rea­lizat 392,500 kg. (127,5 — 115 —150 kg.). Medalia de argint a revenit compatriotului său Wojnowski cu un total de 385 kg, iar cea de bronz ja­ponezului Miyake cu 382,500 kg. Stațiile noastre de radio vor transmite aspecte din repri­za a doua de la jocurile Di­namo București—P.A.O.K. Sa­lonic și Universitatea Craiova — Pécsi Dózsa. Transmisia se va face pe programul I cu în­cepere din jurul orei 16,55. (Agerpres) E­mm­i­­sie legitimă do­rința și constan­tă speranța ori­cărui părinte de a avea copii normal dezvoltați a­­tit din punct de ve­dere somatic, cît și psihic. Un copil des­cendent al unor pă­rinți sănătoși, un co­pil a cărui mamă și-a controlat sistematic sarcina și aceasta a evoluat în bune con­diții, un copil a cărui naștere a fost norma­lă are toate șansele ca, în mediu potrivit, să crească și să se dezvolte armonios. In general, crește­rea și buna dezvol­tare are o desfășura­re tipică, dar care nu e nici continuă și nici regulată. Astfel, se cunoaște un ritm mai vioi de creștere la sugar sau la puber, însoțită de unele par­ticularități ale dez­voltării psihismului, corespondente acestor perioade de vîrstă. Concomitent însă cu creșterea copilu­lui, în diferitele sa­le organe se produc transformări, diferen­țieri, maturări etc. Astfel de procese au loc și în sistemul nervos al copilului. La noul născut, la sugar, la copilul pre­școlar sau școlar, pă­rinții pot controla, uneori cu ajutorul cadrelor de speciali­tate (medici, peda­gogi, psihologi), atît dezvoltarea corporală armonioasă, cît caracteristicele psihi­si­ce diferențiate ale perioadelor de vîrstă respective. In aceas­tă privință, e bine să se cunoască unii in­dicatori aproximativi, ca ivirea primelor re­acții afective la 3 luni, a interesului pentru joc la 11 luni, apariția mersului și rostirea primelor cu­vinte in jurul vîrstei de un an, dezvoltarea curiozității pentru fe­nomenele lumii în­conjurătoare la pre­școlari, maturarea ap­titudinilor de învăța­re a vîrstei școlare etc. Este necesar de precizat că nicioda­tă copilul nu poate fi considerat ca un a­dult în miniatură: el își are particulari­tățile lui de dimensi­uni, formă și funcție. Așa, de exemplu, capul copilului are a­­proape un sfert din lungimea corpului, iar creierul nou-năs­cutului are o greuta­te de 300—­400 gr., ceea ce reprezintă a­­proximativ a 12-a parte din greutatea corpului, (la adult, creierul reprezintă nu­mai aproximativ 2% din greutatea corpu­lui). O dată cu dezvol­tarea sistemului ner­vos, apar manifestări­­le funcțiilor acestui organ, e drept, sim­ple la început, dar apoi din ce în ce mai complicate și perfec­ționate. Dacă la fi­nele primului an dez­voltarea somatică își micșorează avîntul, cea psihică însă intră într-o fază foarte ac­tivă. Aș vrea să sub­liniez faptul că fieca­re perioadă ce ur­mează se grefează pe gradul de dezvoltare al precedentei. Poate aceasta arată și sem­nificația proverbului care spune că: „Ceea ce bobocul de gîscă nu a învățat nu va mai învăța gîsca nici­odată“. Preocuparea noas­tră este să trezim a­­tenția pentru a lua măsuri toare de corespunză­corectare. Pentru aceasta, e bi­ne să se știe că dez­voltarea psihică de­pinde de mai mulți factori, printre care, în afară de ritmul di­ SFATUL MEDICULUI DEZVOLTAREA PSIHICA A COPILULUI NORMAL ferențiat al maturi­ză­rii sistemului nervos, mediul are o impor­tanță deosebită. De aceea, se afirmă că un mediu neadecvat își va lăsa amprenta pentru tot restul vie­ții. Este calea care pregătește terenul pentru apariția unor tulburări psihice, ca, de exemplu, manifes­tările nervozității in­a­fantile și în special tulburărilor de comportament. Mediul de creștere poate influența dez­voltarea copilului prin hrană, îngrijire și e­­ducație. Acestea sunt temeiurile pentru ca­re mama rămîne în­totdeauna cea mai importantă și utilă persoană din jurul co­pilului, fie mic, fie mare și aceasta tară a subestima insă con­tribuția pe tatăl o poate­care și aduce în creșterea copilului. Iaici de ce este ne­cesar ca, ori de cile ori se ivesc împrejurări vremelni­ce sau de durată, de­sigur nedorite, în ca­re mama naturală tre­buie să fie înlocuită, persoana respectivă, cu afecțiune, tact și inteligență, trebuie în mod obligatoriu să manifeste susținut a­­tributele unei mame adevărate. Prof. dr. N. OBLU

Next