Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-09-27 / nr. 26

102 benl­­­­”CNr Germanica. Frașiortu. 47 Cent. Re­­statornicirea Dietei germanice în cunoștii n­­oiilor domnitori, p­apa de mare opunere, în cătu săntu zece ani căndu fu oprită d­aru și petrcerea în Hambur cu a D. Laviertu ce rănduse M. S. Împăratului Niculai, M. S. ce însămnasă de a apuca scaunul episcopalu au respuneu prin scrisoarea următoare: ce eurpatu tocmai din timpurile reformei reli­ s 'au datu Adunărei de ambasadorul rusescu gioase a lui Martinu Luteru. Astăzi curtea D. Gorciacovu. Romei cupixinu­s de cele doue mari puteri „Noi Niculai I. 31 .. f. ce'și împartu soarta Germaniei, renoescu „Seninatei Confederații germane, cu energie mare ac­s pretenție, mi toate pacu „tu cea mai înaltă satisficații ni amu în­­a crede că încurbăndu se va vide statornicitu științatu, de încunoștiințarea ce ni s'au fă­­în Hamburgu unu episcopatu catolicu romanu, „jutu, că Dieta federală, întemeeză pe tra­­în mijlocul poporimei celei mai dedate la „atele de la 1815 ci căriea tămplările din­­e luteranismu. Seului ii întrerupsă se lucrările, din nou s'au — Ce vice că admiralul englezu Purcel mrnuitu după îndemnarea curgei împără­­țiru fi primitu ordinu de a purcede de înda­­­ tești a Austriei, făptuindu în însușimea ea tă spre Antile (America) cu escadra sa.­­ Ce­­lebrul romanțieru sir Eduard Brulver Li­­tonu, e pusu de candidatu pentru camera Comunilor.­­ Cabriliștii­ au făcutu ceva nmintiri cu a­­legerile la care se crede că fac agituatu regina, și teama unei reacții țintitoare de a face alegerile neputincioase. Timesul privește o asemine reacție ca nenorocită pen­­tru tronu și ducătoare la unu resbelu civilu. Septembristii au subscrisu o declarație de credință reginei ch Sartei. Se așteaptă ca ei să se uniască cu partida de a combate pe cabralisti la alegeri. Kopostine i­e vinu de la Oporto la cu caran­­tină optu zile la Lisabona din pricina ori­­gurilor galbine ce se află în ace politie. Turcica. Alecsandriea, 3 Sept. Noul șerifu de la Meca, pe care Sultanul s'au nu­­­m­itu Guvernatoru generalu și prințu pămăn­­tului sacru al Mecăi, au agiuneu aice în 22 av­gustu de la Constantinopoli. În 2. a. c el s'au îmbărcatu la Suetu spre a merge la Geda. Ei au făcutu o vizită D. Murei, Consul Generalu al Engh­terei, aceasta au pusu în mirare mare pe toți musulmanii ce privescu ne Șeriful ca pe cel mai mare Dinitaru al Religiei lor. Au sositu 3400 oamini de trupe turcești, ce se ducu la Me­­ca, ca să facă a se respecta autoritatea Sul­­tanului. „germane, cu atăta mai multu că întrunirea „Dietei, statornicită pe prinținii pe care tra­­„aturile europiene solemnele le-au con­­„sfințitu, este in ochii noștri o închizășuire de ținerea păcei din lăuntru a Germaniei, „și prin urmare a păcei generale. Pentru „că nu se atinge de noi, pururea vom avea „dorinți statornice pentru neatărnarea, fe­­­ricirea și mărirea Confederației, ini din toată inima vom cultiva cu ea legăturile­­­­ reginei pentru ripviclurile (necălcate) a păcei și a bunei „armonii, totul, după cum primimu cu plăce­­­re asigurările ce cuprinde în privirea a­­„ceasta scrisoarea de încunoștiințare.” „Între aceasta, apoi rugămu ne cel Prea „Înaltu.” 8.8. & (Gaz. Împărț. Germane.)­­ Noutățile sosite din Siriea îmfățioșază paza ca fiindu în prada unii mari desorga­­nizații. Drumurile săntu pre­surate cu hoți, și nu fără prime­jdie poate cineva trime­te mărfuri de la țărmul Mării, in lăuntrul pit.­­ „de curte prezidențiială. „sincerile noastre felicitări Confederației - Iată te­stul acuzatu a hotărirei adoptată în 23 Avgustu de Dieta germanică atingătoa­­re de libertatea tiparului: „Adunarea însărcinează pe comisiea po­­litică rănduită la 10 Iulie de confederați­­ea din Dresda de ai propune că nu mai în gra­­bă va putea dispozițiile generale spre a îm­­pedeca abuzul libertăței tipariului, și în­­deamnă pe guvernămăntele federale chiar­ și înaintea promulgărei (publicărei) acestor dispoziții, a ntrebuința toate mijloacele le­­gale pentru a suprima plurnalele și scrieo­­rile periodice ce aru urmări scopuri, ateiste, soci­aliste și comuniste, și amu ținti la re­­sturnarea monarhiei. Culpașii voru fi pe­ Ea îi îndeamnă a întrebuința toate mijloacele legale în această privire.” ((Jurnalul de Francfortul) depsiți. Noi îmfățioșămu Franțiea. Nerăbdarea a­­u­ e­­­leaniști zeloși nu poate a se pleca preten­­țiilor politicie a șefilor de partidă. mirii înm­uritori de făptuiescu subu direc­­țiea nevăzută a D. Ghiersu lu judecatu de neapa­­ratu ca să lasă opiniea publică în neatărna­­re asupra primirii sau neprimirii candidăției Tactica aceasta se pare că nu au fostu după gustul tuturora, și însemnatu număru de oamini devotați ramu­­rii șezină a Barbonilor voru să fie cu de­ prințului de Joapvilu. săvârșire hotăriți asupra plecărilor per­­sonale a chiaru însuși prințului. În­­tr' unu cuvăntu ei voiescu să înlăture toate vorbile SDUI. Ce vestește clară pornirea spre Angliea a unei Deputații compusă din neguțitori și din manufactori, care au să se ducă dreptu la Prințul și ai înfățoșa oficialii de a primi să fie candidatu la alegerile genera­ Progretul acesta are a fi pusu se crede încă le din 1852, în lucrare cătu decurăndu, că pe la 24 Sept. va pleca Deputațiea po­­litică, hotărirea aceasta au datu prileju­la o mulțime de vuiete, unile mai mari de cătu altele. Ori și cum toții au dreptate de a cugeta, aceia ce'i cam adevăratu că opiniea generală se pleacă crede ca de adevărată primirea candidaturei prezedenției a fiiului fostului Rege Ludo­­vicu Filipi. Propunerea aceasta este so­­cotită în publicu ca unu ce foarte de siguru:­­ nime nu se mai îndoiește, și pe lăngă ace­­stea ar­ fi cu anevoie de a se arăta necre­­zători în fața adeveririlor celor mai pozi­­tive a acelora ce înfățioșază spre spriji­­nirea spusei lor dovezi aseminea cu aceia ce își comunicau astăzi la Adunare.­­ Se vor­­bea dn unu răvașu scrisu de la Londra de unu personaju politicu și adresatu unui re­­prezentantu al poporului. În răvașul ace­­sta, iscălitul adeverea că aru oi auzitu cu­­prințului Mioanvilu: „pe strămutată, „tere de a mă retrage îndărăptu; „mea imtreagă ce invoiește de a mă sili „să priimescu unu progretu coptu în mintea „Hotărirea mea este „tămplă moartea Regelui părintelui meu, vintele aceste eșindu din gura chiaru a însuși acum nu amu mai multă pu­­familiea „mea chiaru din cele întăi zile căndu­se în­ Oa­­aru și acestea spuse, însă cu­­ est D S 5 monumente ka aceste din află gui­mănele sf. părinți, astăzi în biserică săntu netede, curate, din ele nu poartă pr­imu semnu amintitoriu al trecutului, pe dănsele cu durere le putemu ori căndu privi, văzindu că prin alor așternătură lulie s'au făcutu nevăzute marmurile seculare, marmurile cele pline de inscripții. Mă aflamu la ușa bisericei în sara sfințirei case, căndu trei persoane de lăngă mine ce întrebau una pe alta fără ca să poată respunde undei mormăntul lui Vasilie Vodă, amu simțitu o lacrimă de sănge picată în inimă, ș'amu pri­ Bisé din a dreaptă mea mormăntul îndositu de strane unde ns scănteen macar o singură candelă. Ci­­mitiriile ctitorilor mi ale multor domnitori astăzi s'au schimbatu în dulapuri, de mi cu adevăratu multu mai sine întocmite mi zugrăvite, de cătu era subu părinții egumeni procatorii. Mulțimea aurului aco­­pere în adevăru de strălucire. Altariul, coloanele gotice și brăele din acestu templu, zugrăvitura cea nouă însă au îmbroboditu cu unu vălu nici de cum artisticu frescurile acele bizantine ale bisericei cf. Trierarhi ce purtau în sine de nu alta, cel puținu meritul anticităței lor. 2) să nu fugimu eplapiomilor părinți de lumi­­nile sfintelor scripturi care poartă adevărata viață în sine, se întemeeau școli bisericești și mona­­hicești ne săntemu patori unii ale întreține­ mi­ne care pentru ca să dărămămu Dicasterii...., npimime în hrisoave condiții de a ține sconală de monaxi­l țara noastră care se Marmurise așterpute însă nici una iară după ce trece viforul și foica te uitămu! Nemuritoriul Petru Movilă nu au făcutu așa. în monastirea Pecersca și în monastirea Bratechi se află școli pănă în zilele noastre, din care se re­­spăndește lumina Dumnezeească în toată Biserica Ortodocsă. Așa părinților,istoriea și Patriea mul­­țumește și laudă faptele cele bune, și lapin nime nu'i poate fmuia căndu să tănguește despre al s 381 Es ce ME de la­­ ce au luatu multu .. și D. Gusti.­ ­­­­a DE LA PARIS LA ATENA PARTEA ĂNTĂIA AHIN­. Băi­le Turcești. Parga pașa muri, Roțaris s'au După ce amu văzutu pavilonul unde amu vrutu să vizitămu monastirea unde fostu apăratu. Luntrașul nostru nu conduse. Monastirea Sotiru este cea mai mică din căte se află în insulă, și nu are de cătu trei călugări de serviciu. La tragerea clogoți­­iului de cătră conductorul nostru, unul dintre ei alergă, nu deschise poarta și nu zise măltinește, zilei, și soarele sfecle colorate, mini de cum perdele roșii, nici de­cum draperii care ce­dee acestui t­emplu misteriul acel religiosu de prin b­isericile noastre din apusa. Acesta era templul întăilor părste a Bisericei, templu săracu, unde ochiul nu vede de cătu­muri goli. |­­ 1— Ave, fratres! (bine­cuvintează frate) — Ave, fratere respinseremu­nii. Acesta ave fratres era pentru minttea agatelui Morando, pe care călugărul îl cunoștea. rpprațtate staliano? (vorbiți italienește) zise acesta din urmă călugărului. vane (sine) respinse călugărul, italienește dacă dorimu a vizita biserica și mona­­stirea.­­ Fără de îndoeală respinse abatele Morandu. |­raclisu micu al căruea plafon du­ce razămă ne optu colonițe în frize, doue frescuri rele ce înfățoșau martirizarea săn­­tului Hrisostomu mi Masacrairea (tăerea) pruncilor; mobilarea era din căteva bance frății­ de lemnu, și altariul din petre grosui coplite. Patru ferestre vărău lumina Călugărul­ui întroduse în biserică, ce­ i unu pa­­in sfărșiti, nici de cum înaurea murii c'o roză strălucită. mi în care acestu soare scănteetoriu al Gre­­ciei, vărsăndu undele sale de lumină, singuru por­­bin , mărirea lui Dumnezeu ce se adorează în el Pe amuriu, între două scăndurițe se afla­u și nu întrebă ornamentele se alcătuiau din |

Next