Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-09-27 / nr. 26

5n”” Iașii și ținuturi. Prețul ne unu am­ 75 lei. - - mece luni 40­­ —— înși șt­iințerilor ne m­ă rându este 25 parale. Astă sone esă Lunea mi Goiea cu ose suplemente in 8, pe fie­care lună.­­ Anul II. Abonamentul. Se face în Iași, la Redacțiea în Ti­­pografie a Buciumului Romanu la ținuturi pe la Domnii Profesori, și în București la librerica D. Ioa­­nidi, cu prețu de doi galbini și unu Ivanțigu pe anu.­­­­­tezaur Le MO.DAPINEA. Ocna. 16 Sept. Aujourd'hui a eu lieu l'ouverture solennelle du nouvel hôpital de notre ville, en présence des employés de cet établissement etdu publie réuni ainsi que de Mr le Ranagnic Basile Codrenesco, curateur de lhôpital, qui a déployé une soilicitude toute particulière pour Ja dotation des effets néces­­saires, ainsi que pour la promple ouverture eg E. T. Ocnii 16. Cent. Astăzi s'au fă- Cristianiea, comtatu din Baltimora, în urma cum­ Solene la deschidere­a noului Ospitalu din acestu tărgu în ființa amploiaților acestui institutu și a publicului adunatu cum unei încercări făcute de a elibera sclavii fugitivi. Negrii in numeru de o sută, au slobozitu focu asupra albilor, au ucisu doi a D. Pa ar Vasilie Codrenescul Epitropu­li au rănitu șepte, din care unul de moar­­a cestui Ospitalu care cu toată rîvna și sir­­guința îngrijăndu pentru efectele trebuitoare au grăbitu alui deschidere și punere in activitate.­­te. din Cristilnica­nu Cei doi morți săntu cei mai din urmă proprietari de fugari. Locuitorii cei albi iin­t s'au amestecatu spre a stinge neorăndueala. - Dumerul reprezentanților ce s'au întorsu de prin departamente pănă acum în Parisu este peste dose sute. - Cercetările com­­plotului franțezo-germanu descoperitu în api­ ce facu cu energie. Complotul ce pare a­ și fi luatu mari intinderi, căci ur­­a restuiri și cercetări noue de case mai pe fie­care zi. J­ereșalul Narvaețu au părăsitu Pari­­sul in 26 Cent.­— În privirea prezidenției totu numai cei doi candidați Lui Napoleonu și principele Joanvil figurează, partizile însă nu ce înțelegu. Dem crații pănă aca­­șa lotu nu ș'au rostitu candidatul lor.­­ Se vorbea în 27 Sept. foarte multu la Parisu despre o anucare de arme de cătră dema­­gogi... in 22 Fevr. sau în 28 mais 1852. Această tulburare prezisă și ficsată în a­­nume zi cu cinci sau optu luni mai painte, pu ce pre pare a îngriji publicul, dară din contra este unu­me de totu ridicul. - scimbare mare în personalul ă prefecturilor și a subprefecturilor se zice că are a ur­­ma cătu de curăndu. Cercările de ucideri în Roma încă nu încetează.­­ Corespondența de la Roma în de Legeburgu că data din 10 Cent. vor­­bește ca de o faptă mai adevărată despre o apropietă schimbare a ministeriului papalu În care Monsenioru Maricini s'aru face can­­palariul vistieriei; D. Gali ministru de co­­merțu și al lucrărilor publice, Monsenior Revista Rriitea În Aüctpiea monopolul silitrei s'au ri­­dicatu.­­ Brestea au perdutu, în floarea vrăstei, pe unul din cei mai însemnați ai sei funcțio­­nari. D. Generalu Serghie Chirilesu, preze­­dentul camerei finanților, frate cu minis­­trul Dominiilor impărătești,­­ au fostu și în principate Plenipotentu­ și cu ministrul rusescu de la Parisu. MN Doăletinul de Parisu cuprinde: Se adi­­verește că cerirea făcută de puterile ce­­le mari a­le Nordului spre a chema lun prea aminte a Lordului Palmerstonn asupra pasu­­rilor refuț­ților la Londra, mi asupra tre­­buinței neapărate de a ce pune unu capătu, aru fi aputu de rezultatu hotăritoriu făgă­­duința făcută de cabinetul Marei­ Britanie de a privighea asocirațiile, Aară­ns persoanele. - Noutațile de la Nev-loscu din 13 Count. zicu că o tulburare cumplită au urmatu la Pepteni ministru din năuntru mi de poliție. - Curieriul mercantilu zice că una din cele în­­tăi cvestii cu care oamenile sardine au a se ocupa, este progretul de legea comunală al căreia scopu va fi de a da o mai mare de­­svălire și neatărnare autorităței comuna­­le, de a încredința alegerei poporane ale­­­ burgmaistrului și de a întroduce oare­care reforme privitoare siguranției publice și gvardei paționale.­­ În cășunile de la Marengo voru resuna tonurile sardine la manevrele cele mari ce se pregătescu aco­­lo, unde regele va fi față, totu în acel timpu căndu­și din­colo de Tecinu tunul a­­ustrieanu va resuna în tabăra de la Soma.­­ O­perațiile electorale din Belgica s'au Începutu în 27 Cent, la 9 oare de diminea­­ța. Rezultatul respunde în totul speranților candidații A- adevăraților amici ai țe­ii, soțiației liberare și ai Unioanei Constituțio­­nale au căștigatu c'o magioritate însămnă­­toare, cu toate opintirile cele neaszile a pro­­tivnicilor. Preoțimea au giucatu unu rolu însemnătoriu vrăndu a îndiura în unile pro­­vinții asupra țaranilor alegători, însă li fu în zădaru.­­ Împăratul Austriei au numitu ne princi­­pele Windesgrei de gubernatoru civilu și mi­­litaru al Bohemei -Gvardiea națională din Praga s'au desarmatu încredinținduni arme­­­­­­le autorităței guvernului. Inelul subu­marinu între Duvro mi Cale (Englitera wi Franțiea) si pusu; curentul electricu trece bine; toate facu a crede că succesul va fi completu.­­ Curtea Romei în mai multe rănduri s'au încercatu zădarnicu de a statornici în Ham­­burgu metropoliea Nordului, unu scaunu epis­­­­copalu. Aceste încercări totu­deauna au în­­timpinatu cu statornicie improtiviri nu numai din partea Senatului de acolo, a clerului dară chiaru și din partea princi- luteranu. L­­­eme _ = FOILETONUL ZIMEONDIAI JIRE­­ AN biserica sfinților trei­ șrapri. Ka ce ne facemi datorie a unor gurnaliți încă din 3. sept. anu atinsu ceva despre sfințirea bise­­ricei Sf.­Trierarhi din Iași. Fiindu însă că con­­templarea sau cugetarea într'unu asemene celebru și gloriosu templu, unicu în feliul din patriea noastră au ațițatu simțimentul religiosu și par­­ționalu al compatrioților și concetețărilor no­­stri­ pănă la a ni reporta privirile, destinzin­­dune ne fluviul timpului tinsă, mai înavuțită'a fi de prisosu pitriei, la o stare mai de propășire, de în religiozitate, luminarea seșinilor noștri și de striptismu, credemu că viațta Mitropoli­­tului și învățatului Pet­ru Movila a Neamțului la 1844, în cartea întitu­­lată Mărturisire­a Optodokos, Ka uni ce­ns pumn­ că cuprinde strelucite împățături, instituții folosi­­toare și portrete de ale stremoșilor noștri celor virani și sfinți, și care unescu mai toate elemen­­tele de credincosu lui Dumnezeu, de credincioșu Pa­­triei sau cu alte cuvinte de Eroi ai Nației, dară încă, ce vede­mi o listă de odoarele mi ai Biserecei și în duha Monastire a binefaceri, cita în curăndu tipărită în în­­n­aru­ri. apticele acestui sf. Lăcașu, care ne cătu știmu a­r face, nici că ce mai potu afla! Noi ne adresămu pile săntu stigmate cu inscripții istorice mi­sim­ cătră toți părinții bisericilor noastre, fără ose­­boluri paționale. Aceste depozite sacre, săntu să­­bire de nație, în a cărora disposiții ce află niște sate numit Sf. altariu, iară nu în arbitraritatea părin- asemene odoare, iară mai cu samă la părinții ve­­ților ale cărora vărste și administrații săntu me­­niți de la sfintele locuri din posti ce alcătuescu totu­lă eșmntaște. Înstreinarea sau prefacerea acestora o­ odată și majoriatea acestui cleru. (*) Pe lăngă aceea doare este unu pacaiu, unu pacaiu naționalu; de și că au mai multe de aceste antichități în alor pa­ cu durere s'au văzutu prefăcănduse de mai mulți totu odată au de esemplu pe confrații lor runți egumeni subu cuvăntu că nu'su de mods odoa­ din goșu, cum păstrează cu scumpătate nișe ase­­rele și zidirile,­sfințeniea și anticvititea nu ceru mene lucruri, ni­e asemene tezaure! Apoi fiindu ‘mode. Așa de exemplu în această Cf. Monastire că monastirile în cele mai barbare timpuri au fo­­nt ce mai vădu candilele cele antice ale lui Va­­slu asilul muzelor, aru fi pre tristu ka tocma în silie Vodă, și mai cu samă cele p trei candele de zilele noastre să ce vadă prin ele vandalismul­ puru mapsivu ce sta apinate dinaintea icoanei sfin­ La aceste noi nu ficemu nici unu felu de încheeri­­ților Trierarhi. Oare mai aflăse, lingurile, cuțitele, menitu să le facă publicul patriei. De avemu însă furculițele și paharele cele de argintu suflate cu a zice ceva, aceasta aru fi o rugăciune îndoită un aniu, paharul acel mare a lui Vasilie Vodă, purtătoare mai de ne spune isporită din sentimentul creștinu unite de inscripții. Nu știmu dacă ele în numeru de­­și naționala, adică, plini mai împodobescu mesele cele bogate, la care 1) ca sfinții părinți să binevoiască a respecta se închina cu ele în fericita amintire a ctitorului mormintele glorioșilor și sfinților stremoși cu acestui Dumnezeescu monumentu, care nu lipsescu cu țării ce le acopere! Ea nu este scumpă în multe - dată poplele și portretele cele cusute cu priviri, arătu precurioșiilor case Ka epitropi ave­­păărgăritariu,­­ lacrime de curățenie mi de sfințenie zilor, cătu și nouă strenepoților lor­.. căci ue unde se află? ce vomu zice? trecutau oare mai binr zice despre petrele epitafice a ctitorilor a­­ginile Patriei căreia erau consfințite, văzutuleau unde­ cestei monastiri ce s'au ridicatu cu totul, unde săntu­le Dunărei plutindu peste ele spre a nu ce mai ele? oare depozitatus'au aiure spre păstrare mi întoarce? Eu ns voescu a crede aceasta, însă nu în locul senirei lor? Unde este pentru re­­sine este ce nu perdeau lucruri care cu credință numitului Dediu, ne zăcea m­intea icoanei Mariei Dom­­s'au pastratu de seculi mi au ajunsu pănă în zilele pului din narctică? ne vomu zice despre mai multe noastre! aceste, perdute odată, nici că să mai potu” (*) Ai

Next