Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-03-26 / nr. 58

­ u­ui ))­. --­­EE 1855. HN, 58 ANUL. IȘ. lai, Simbătă. 26. Martie Prețul ne an este 111 lei pe 6 luni 60 pentru unu răndu de inpu­ințeri este 30 parale .Poiletonul Zimsosmi a o coănală înl­esă în toată Du­­minica și ce împarte Asnea Păr­atul ese în toate zilele afari de Duminici și serbători mari. Abona­­mentul ce face in Iași la Livrăriea Nouă, in ținuturi la Comisioneri, în Gaucu­­rești la Librerul I Ioannici. E 7 RC BE 5 d'A­UR . Unu estractu an cuvăntului Înparatului Alesandru Ș rostitu cătră corpulu diplo­­maticu ce ce întrunisă spre ai adresa con­­doleanțele (măngăerile) lor pentru moar­­tea Împaratului Neculai. Acesta este scosu din o corespondință a G. de Francoortu: „Eu săntu pătrunsu, domnilor, despre părtășia cea sinceră a curților voastre ce au simțitu la nenorocirea ce ne-au lo­­vitu, unerii din toate părțile, care m'au încom­­pătișitu destul de puternicu, și eri amu zisu miniștrilor Prusiei și Austriei, că tu Eu declaru aice Eu am primitu acum asemene mărtu­­amu fostu de pătrunsu. solenelu naintea voastră, domnilor, Ku ră­­mănu credinciosu aa toate simțimăntele pă­­rintelui meu, și că pu mă voiu abate de la marșa prințipiilor politice, care au fost de regulă un fiului meu, Împaratul Ale­­sandru și ale părintelui meu., Aceste prin­­cipii suntu acele ale Săntei-Alianță. Dacă însă această alianță numai sfințește, de bună samă că nu e din pricina părintelui meu. Țintirile sale au rămasu nem­os totu­deauna drepte wi leale, și dasă acumu în urmă, nu s'au cunoscutu de cătră unii, eu as mă indoescu pici de cum că Dumnezeu și Istoria nu'i voru da dreptate. „Eu săntu gata de a întinde măna cu cu­­răpănie la o îm­pălegere potrivitu cu con­­dițiunile pe care el le primise. Ca și dănsul, eu vroesci pacea, mi dorescu a videa făr­­șindusă relele respelului; dacă însă con­­ferențile ce au a ce deschide la Viena, nu voru agunge la unu rezultatu pentru noi, atunci, domnilor, în froptea credincioa­­sei mele Rusii, eu cu toată națiunea în­­treagă, împreună mă voiu lupta și mai bine voiu peri de cătu să mi ptecu. „Încătu în privința simțimintelor mele personale pentru suveranii voștri, ele nu s'au scimbatu, (adresă adusă baronului de Ver­ Eu nu m'amu în­­terit, ministrul Prusiei). doitu nici odată despre afecțiunea frater­­nelă și amicală a M. S. Regelui ce au a­­vutu pentru părintele meu, și v'amu spusu ori întru că tu îi săntu de recunoscătoriu. (Aruncănduși ochii asupra ambasadorului A­­ustriei, contele Esterhazi). Ei săntu a­­dăncu pătrunsu de cuvintele cele dulci pe care Împaratul me-au adresatu la această ocaziune. M. S. nu poate să se îndoească despre sincera afecțiune, pe care părin­­tele meu i'au mărturisitu într'o epocă, pe care singuru Împăratul o amintește prin ordinul de zi ce s'au adresatu armatei. Bine­voiți domnilor, a comunica cuvin­­tele mele la curțile voastre respective.” Constituționelul cuprinde: Acum se a­­flă 5000 de bolnavi la spitalurile en­­gleze de la Constantinopoli, între care se cuprinde și un vast-spitalu ce stă lăngă Seraiu. Mortalitatea ce au fostu foarte mare, s'au împuținatu tare, ea mai cu samă era de friguri tifoide, care au seceratu mai mulți doctori englezi de la Scutari. (Independința)

Next