Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-11-19 / nr. 247

Purnalul ese în toate zilele afară de Duminici și serbători mari. Abona­­m­mentul ce face in Iași la lebrărie. Nouă in­cinuturi­­ la Comisioneri în Bucu­­rești la Librerul Groanidi. ANUL­ IȘ. Prețul ne­an­ este 111 lei - pe 6 luni 60­­­­ pentru unu răndu de inștiințeni este 30 parale RO­N Foiletonul Zimbrului o WOK coală înd­­esă în toată Du­­minica și se împarte Lunea . EC E2 E "EE­A Constituționelul publică o nouă scri­­soare de la Viena din 15 Noemvri, din care extragemu următoarele: „Cănd D. Burdhener mergea la Paris de, la începutul lui Octomvri trecutu, mareșa­­lulu Pelisie se pregătea a deschide o nouă campanie pentru a culege rodurile victoriei de la Sevastopoli. După o lună D. Bur­­d­enel se reîntoarcă la postul său și aflăm­ tot odată că operațiile mareșalului Peli­­sie sunt­ suspendate, că flota e rechiemată la Tulpnu, că garda imperială se întoarnă in Franța, c­­ar trupele aliate se vor măr­­gini în cursul iernei a se menține și a se fortifica în pozițiile militare ce le ocupă astăzi pe teatrul de resbelu. „Cu toate aceste noutățile primite din Crima se unescu a arăta că timpul acolo e favorabilu pentru continuarea operațiilor militare. Anotimpul nu e încă înaintatu pănă la atăta, fiindu că, în anul trecutu pe la această vreme în G. Noemvri, Francezii și Anglii da Rușilor faimoasa bătaie de la Ind­ermann, fără a se afla în condiții strategice așa de avantagioase ca istu anu.­l „Coincidența înturnărei D. Burdiener la Viena, cu suspendarea ofensivei din partea armiiloru aliate, este o faptă prea impor­­tantă și prea însemnătoare pentru a se lăsa macar pe unu minutu în îndoială că puterile occidentale au gănditu a închie cam­­paniea actuală de pe acumu fără grele motive politice. „Cu toate dispunerile pacifice ale împă­­ratului Alesandru II, el nu are asupra po­­porului seu același prestigiu ce avea ră­­posatul țaru Neculai, prestigiu căpătatu prin o lungă domnie și o neclătită fermitate de voință. Urmează deci că tatăl putea primi pacea fără a se preocupa de spiri­­tulu publicu al țerei, în vreme ce fiiulu e nevoitu a se lăsa de nevoie dupre el. „Pentru aceasta de la căderea Sevasto­­polei Austriea considerîndu acestu succesu ca îndestul de hotăritoriu pentru a dis­­loga onoarea militară a puterilor occiden­­tale în cel mai strălucitu chipu, e de so­­cotință că dispunerile pacifice ale Îm­­păratului Alecsandru I­ s'ar desvăli mai curăndu dacă i s'ar cruța niște perderi mai multe, care umilindu încă mai tare măndriea moscovită, ar îndemna ne tănă­­rul Țaru a prelungi fără voia sa lupta pănă la cea mai de pe urmă. „Această socotință a Austriei nu tre­­buie a fi nici cum privită ca o încercare de mijlocire din partea Austriei, căci ea ca aliată a Franței și a Angliei, nu poa­­te nici trebuie a face o asemine nici în­ O p mijlocire din partea ca ar fi numai căndu ea ar cerea modifica prin concesii mutuale între părțile res­­beluitoare bazele preliminarelor de pace. Din contra ea nu numai au recunoscutu for­­mal că acele baze sănt de acum neschim­­bătoare, ce încă, chiar înnainte de căde­­rea Sevastopolii, ea au declaratu lămuritu Curței de St. Petersburg, că ea nici oda­­tr'unu chipu.

Next