Zori Noi, septembrie 1967 (Anul 20, nr. 6130-6155)

1967-09-16 / nr. 6143

1 > Organ al Comitetului regional Suceava al P.C.R. și ai Sfatului popular regional Relațiile C.F.R.-beneficiam­ UN MECANISM CARE TREBUIE BINE REGLAT Căile ferate formează după cum se știe inima transportu­rilor, ele determ­inînd în mă­sură importantă, dacă ne refe­rim la viața economică a în­treprinderilor, aprovizionarea, desfacerea producției obținute, ritmicitatea etc., etc. Iată de ce ne-am propus să vedem dacă funcționează perfect sau nu mecanismul relațiilor din­tre CFR și beneficiari ? Un popas la Regulatorul de circulație CFR Suceava. Ni se spune : — Față de anii anteriori, re­lațiile dintre CFR și benefi­ciari se situează pe un plan superior. Noi căutăm să ne a­­propiem tot mai mult de ce­rințele clienților; aceștia, la rîndul lor, se apropie de res­pectarea disciplinei impusă de utilizarea rațională a parcului de vagoane. Vedem, așadar, că există o apropiere și nu o înfăptuire deplină a obligațiilor care re­vin ambelor părți. In acest in­terval, dintre ce se face și ce ar trebui să se facă, se nasc unele nereguli, cu implicații costisitoare, suportate de eco­nomia națională. Ce greutăți întîmpină căile ferate­, din, pa­rtea beneficiari­lor ? Există întreprinderi care nu întocmesc planurile de transport pe baze reale. Nepre­­zentînd, la data stabilită, can­titatea, de marfă planificată, ele recurg la un procedeu, de mult încetățenit, „caz de forță majoră“, deși adeseori nu poa­te fi vorba de cauze obiective, asupra cărora nu s-ar fi putut interveni. Astfel de „procedee“, folosite de IIL „Cheile Dornei“ și IIL Fălticeni etc., au deter­minat, în luna august, nereali­­zarea planului la transportul CFR decit în procent de 96,2 la sută. Un alt neajuns, repetat lună de lună, avînd caracter de fe­nomen, șl constituie nepregă­­tirea mărfurilor ce urmează a fi transportate. Dar beneficia­rii nici nu fac cunoscut din vreme acest lucru. Mulți din­tre ei (I.F. Vatra Dornei, în­treprinderea minieră „Sucea­va“, IIL „Karaul“ Cîmpulung, I.F. Gura - Humorului, IRIC Suceava etc.) anunță doar cînd se sosesc vagoanele că nu au ce să încarce în ele. Așa se face că mari capacități de transport sunt „plimbate“ din­­tr-o stație în alta, utilizate ira­țional. Nu este respectată, de către multe întreprinderi, durata de staționare la încărcare - des­cărcare. Din această cauză se provoacă imobilizarea vagoane­lor, se aglomerează linia de garare și, în plus, se înregis­trează cheltuieli suplimentare prin aplicarea penalizărilor. Dereglări în urmărirea și folo­sirea din plin a parcului de va­goane sunt create și de schim­barea pe parcurs a destinației mărfurilor. Și în acest caz be­neficiarii plătesc penalizări, contribuind astfel la diminua­rea eficienței activității econo­mice. Văzînd, relatate pe scurt, ne­cazurile create stațiilor CFR, să cerem părerea cîtorva bene­ficiari. Aprecierea generală este că relațiile sînt mult îm­bunătățite. — Pînă acum am fost bine de­serviți. Marfa a plecat la timp (Victor Zarinschi, șeful servi­ciului de afacere, C.C.H. Su­ceava). — N-am avut necazuri cu CFR-ul. Doar că nu ne-a asi­gurat suficiente vagoane fri­gorifice, le-am creat încolo... Poate noi greutăți, cerînd suplimentări (Aramă Casian, directorul IRVLF Suceava).­­ Și la noi, la CIL, în ultime­le luni intrarea vagoanelor s-a îmbunătățit întrucîtva, ne spu­ne tovarășul Vasile Gafencu, tehnician la serviciul desface­re. Totuși, ținînd seama de diversitatea produselor, de des­ N. GROZA (Continuare în pagina a III-a) Mica mecanizare La secția cauciuc a întreprinderii de industrie lo­cală din Gura­­ Humorului s-a introdus, nu de mult, un nou mecanism : calandru pentru profilarea cauciucului. A­­cesta contribuie la ridicarea productivității muncii și, în spe­cial, la îmbunătățirea calității curelelor trapezoidale. De ase­menea, s-a construit o presă pentru vulcanizarea benzilor transportoare, care a dus la mărirea capacității de produc­ție. Prin construirea acestei prese, lucrătorii întreprinderii au adus economii de peste 20 mii lei. In prezent, este în construcție, din fonduri pentru mică mecanizare, o stație de descărcare a păcurei. Prin reducerea transportului păcurei de la stația Molid se vor economisi anual peste 200.000 lei. Aceste lucrări de mică mecanizare, cît și altele, vor con­tribui la reducerea prețului de cost și creșterea beneficiilor care se vor adăuga la cele 314.000 lei economii la prețul de cost și 54.000 lei beneficii realizate peste prevederile de plan, în 7 luni ale anului. AUTUMNALE » Cooperatorii din Mili­­șâuți - Rădăuți, folosind 4 semănători, au însămînțat peste 250 ha. cu grîu, din planul de 725 ha. grîu-se­­cară, ion Și în alte unități din ra­semănatul a început să se desfășoare din plin, iar procentul îi situează pe realizărilor rădăuțeni pe primul loc in regiune. • O recoltă bogată de cinepă fuior și in pentru ulei au strîns cooperatorii din Gorbănești — Botoșani de pe cele 50 și, respectiv, 30 ha. cultivate. La cîne­­pa, brigada a IV-a a reali­zat cea mai mare produc­ție — 7.300 kg. la ha., iar media pe unitate a depă­șit cu 1.500 kg. cifra pla­nificată. • Pînă la jumătatea a­­cestei săptămîni, cele mai mari cantități de furaje au însilozat cooperatorii din raionul Săveni — aproape 20.000 de tone, ceea ce re­prezintă peste 40 la sută din realizările pe întreaga regiune. Raioanele Fălti­ceni, Dorohoi și Gura­ Hu­­m­orului sînt cele mai ră­mase în urmă în această privință. In general se ma­nifestă o slabă preocupa­re pentru însilozarea fura­jelor. La Mihăileni — Do­rohoi, nici măcar nu s-a trecut la lucru. Iată, de altfel, cum arată... Operativa privind însi­­lozările, pînă joi diminea­ță. Raionul B­otoșani Botoșani-oraș Dorohoi Fălticeni Gura­ Humorului Rădăuți Săveni Suceava Total Insilozări % 50.4 24.6 14.3 21.9 4.7 34.3 64.6 50.5 40 f Anul XXII nr. 6143­4 pagini 25 bani sâmbătă 16 septembrie 1967 IM PAGINA 2 Spectacolul — forma de prețuire a timpului liber al cetățenilor Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit pe primul ministru al Republicii Turcia, Süleyman Demirel Tovarășul Nicolae Ceaușes­cu, secretar general al Com­i­­­tetului Central al Partidului Comunist Român, a primit vi­neri la amiază pe primul mi­nistru al Republicii Turcia, Süleyman Demirel, care face o vizită în țara noastră.­­ La întrevedere au participat Ion Gheorghe Maurer, preșe­dintele Consiliului de Miniștri, Alexandru Boaba,­­ ministrul petrolului, Mihai Marinescu,­ ministrul industriei , construc­țiilor de maș­ini, George Mă­ ■­covescu, prim-adjunct’ al­ mi­­­nistrului afacerilor externe,­­Vasile Șandru, adjunct’al',mi­­­nistrului afacerilor externe, Ion Drînceariu, ambasadorul­ României la Ankara.. . Primul -minis­tru al Turciei ■ a fost însoțit de Ihsan S­abri Caglayangil, ministrul­ afaceri­lor externe,­­ Mehmet Turgut,­­ministrul industriei, Refet Sez­­gin, ministrul energiei și re­surselor naturale, Gurun, ambasadorul Kamuran Turciei la București, Iiter Turkmen, secretar general adjunct în Ministerul Afacerilor Externe al Turciei. Abordîndu-se problemele re­lațiilor bilaterale dintre Rom­â­­nia­ și Turcia, s-a exprimat a­­precierea pozitivă asupra cursului favorabil pe care acestea le-au­­ luat în ultimul timp­ și dorința comună de a le extinde și ,mai mult în vii­­­tor,'în avantajul­ ambelor țări.. Au fost, de­ asemenea, discu­tate' probleme ale situației' in­ternationale’, relevîndu-se că‘ legăturile de colaborare baza­­­te pe principiile, independen­tei,,­­suveranității, neamestecu­lui ‘ în treburile interne intre state cu orînduiri politico­ - sociale diferite constituie­­ o [UNK] contribuție importantă la crea­rea unui climat propice des­tinderii internaționale. A fost subliniată, totodată, însemnă­tatea dezvoltării relațiilor­ de înțelegere și bună vecinătate între toate țările din Balcani, de pe continentul european și din lumea întreagă, rolul­ tot mai mare pe care țările mici și mijlocii sunt chemate să-l joace în promovarea unor a­­semenea relații și în soluțio­narea litigiilor internaționale spre binele păcii și progresu­lui. După întrevedere, care s-a desfășurat într-o atmosferă cordială, tovarășul­ Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, au oferit un dejun în onoarea primului ministru al Turciei și a soției sale. (Agerpres). Flori in septembrie Exista, nu știu de ce, credința că elevii se despart greu de va­canță. Se vorbește despre regrete și despre nostalgii fără­­ leac, sunt invocate, uneori, și niște pretinse tradiționale lacrimi, ieri di­mineață, însă, în drumul nostru prin satele și orașele regiunii, n-am zărit nicăieri nici batiste înlăcrămate, nici ochi triști. Poa­te vor fi fost ascunse sub florile de septembrie, strînse în buchete și dăruite cu drag învățătorilor și profesorilor . . . Totuși, am par­ticipat și noi la un emoționant mo­ment de rămas bun. A avut loc cu două zile înainte de începerea anului școlar, la Suceava, pe stra­da Mihai Viteazu. Copiii din blocul nr. 10 au improvizat un mic spectacol artistic în aer liber. Au cîntat, au recitat poezii, trecînd în revistă bucuriile vacanței și anticipîndu-le pe cele ale noului an școlar. Părinții, rudele, vecinii, trecătorii le-au fost spectatori entuziaști și generoși . . . De doua ori sărbătoare, la Corni Școlarii din Corni, raio­nul Botoșani, s-au despărțit, de vacanță alaltăieri, în mijlocul unei bucurii gene­rale. Au pășit în școală­ ală­turi ,de părinți și profesori, curioși și, uimiți de frumuse­țile noi pe care le vedeau. Era ziua recepționării nou­lui local —spațios, luminos, semănînd, în exterior, cu o bijuterie gigantică. . Satul întreg trăia clipe de intensă satisfacție. Foarte mulți din­tre cei prezenți au pus u­­mărul la ridicarea acestei construcții, valoarea orelor de muncă voluntară însu­­mînd aproximativ 120.000, lei. S-au aflat și entuziaști, ca meșterul fîntînar Vasile Sălceanu din Sarafidești, care au muncit fără a aștep­ta altă satisfacție decit a­­ceea de a ști că au contribuit la clădirea unui așezămînt demn de toată admirația. — Avem acum condiții optime de muncă — ne spu­nea, bucuroasă, profesoara Marioara Glasberg. Și efor­turile noastre vor putea fi pe măsura lor. —Am putea spune că aici, dincoace de pragul nostru, deosebirea dintre sat și oraș a dispărut — a ținut să a­­dauge tovarășul Petru Babiș, directorul școlii. Odată cu mutarea în școa­la cea nouă și organizația de pionieri și-a făcut pla­nuri mari­ — Vom avea o cameră a pionierilor — ne relata cu emoție comandanta unității de pionieri, Veronica Hruș­­cu , vom înființa cercuri ale micilor matematicieni și fol­cloriști, un cerc muzical , coregrafic — sportiv și un altul al mîinilor indemîna­­tice. Toate aceste proiecte le-am înscris, pe prima pa­gină a jurnalului unității, a­­lături de impresiile din va­canță ale copiilor. In liniștea bib­iotecii și a laboratoarelor Secretariatul Liceului agri­col din Fălticeni a înscris, in această toamnă, 431, elevi. Au sosit, ieri dimineață, din toate colțurile regiunii. S-au adunat în careu viitori horticultori, contabili și merceologi, nerăb­dători să pună din nou stă­­pînire pe școală. După aproa­pe trei luni de vacanță, mulți, foarte mulți dintre ei, vor a­­lerga mai întii în bibliotecă și în laboratoare, dornici să-și revadă vechii prieteni : cărțile, aparatele, eprubetele... teaptă surprize plăcute . Zi aș­bi­blioteca s-a îmbogățit anul a­­cesta cu 130 de volume de specialitate și 170 de volume de literatură beletristică ; în laboratoarele de fizică, chimie și biologie au apărut aparate pentru determinarea legilor calorice, a fenomenelor optice și rezistenței electrice a meta­lelor, microscoape noi, aparate „Diascol“, truse pentru deter­minarea gradului de aciditate a solului, diferite mulaje, or­ganisme conservate în formol, colecții de îngrășăminte și pro­duse vegetale și animale — toate valorînd aproape 100.000 lei. Proiectele unei tinere profesoare — Vă spun sincer, m-a im­presionat în mod deosebit a­­tenția cu care m-au înconjurat elevii în această zi, florile, cuvintele de bun sosit. Ca pro­fesoară de limba și literatura română, îmi doresc, mai mult ca orice, ca elevii mei să aibă un vocabular bogat, să se ex­prime cît mai corect și mai frumos. Intenționez să le dez­volt gustul pentru lectură, pentru studiul suplimentar, care-i va deprinde totodată cu munca independentă, fiiind astfel unul dintre împli­tele dinții deziderate die­­ școlii noastre... Popasul l-am făcut la Bră­ești — Dorohoi, iar interlocu­toarea noastră era profesoara Aurica Apostol, proaspătă ab­solventă a facultății. Aici vom locui un an ... de aceea am adus flori și preșuri, și ne-am străduit să facem cit mai frumoase ca­merele internatului. Le-am gă­sit, de altfel, împrospătate, vĂ­ OLTEA TANASE (Continuare în pagina a III-a) Noua clădire a Liceului pedagogic din Suceava și-a primit ieri elevii Stația meteorologică Suceava comunică : In penultimele 24 de ore, moașă, cu cerul variabil. S-an­giunea muntoasă. Vîntul a suflat Temperatura aerului. în fost cuprinse între 23 de grade la sens, iar minimele din cursul noi și 12 grade la Botoșani, Răuseni ieri dimineață, la ora opt, tre­i grade la Cîmpulung și 14 Pentru următoarele zile se moașă, cu cerul temporar noros, sufla slab pînă la potrivit din sud Temperatura aerului, stația Intre 8 și 12 grade, iar maximele vremea a fost în­­ general sru­­semnalat precipitații slabe în re­­slab, din sud-est. eneral staționară ; maximele au Rădăuți șî 27 de grade la Rău­­ții — între 7 grade la Cîmpulung și Avrămeni; temperatura a fost cuprinsă în­­grade la Avrămeni, prevede­ vreme în general fiu­ izolat, va ploua slab. Vîntul va­­ este nară, minimele vor fi cuprinse — între 22 și 26 de grade. Serviciile și de serviciile atelierelor meșteșugărești „Meseria e brățară de aur“ glăsuiește un vechi și înțe­lept dicton. Cuvintele se re­feră desigur la acei meș­teri care și-au creat faimă datorită îndemînării, pricepe­rii și corectitudinii lor. Nu întîmplător se nasc astfel preferințele pentru un anu­­­­me croitor, frizer sau ciz­mar. Te adresezi lui și nu altcuiva, chiar dacă își are atelierul în partea opusă o­­rașului și deci ți­e peste mină, pentru că l-ai găsit mai bun decit ceilalți, mai onorabil, intr-un cuvînt, răs­punde exigențelor tale. Deseori însă, știind că nu vei fi servit precum dorești, trebuie să apelezi totuși la serviciile unei secții pentru că alta mai bună nu e. Ca să ți se curețe sau să ți se vopsească o haină, la Sucea­va trebuie să aștepți o lună și jumătate. In cele din ur­mă constați că haina s-a rupt la­ spălare. Sau dacă nu, ți se mai dă un termen pentru că „au intervenit di­verse situații“ : ba s-a termi­nat combustibilul, ba unita­tea e în renovare, ba sunt plecați muncitorii în conce­diu și cei prezenți nu fac față cerințelor. Vreo două săptă­­mîni­­ secția și-a întrerupt ac­tivitatea din lipsă de combus­tibil. Și pînă a se aduce mo­torina de la Depozitul compe­­trol a trebuit să treacă ceva timp. De alte două săptămîni aproape, localul e închis pen­tru renovare. „Prin aprilie — mai — spunea Ilie Ivanciuc, responsabilul unității, cînd nu prea aveam de lucru, nu s-a gîndit nimeni la curățenia lo­calului. Hotărîrea a fost luată abia acuma, cînd nu mai știm ce să facem cu grămezile de haine“. Și dacă nu se întreprinde nici ceea ce este posibil, e nor­mal ca secția să fie nerentabi­lă, iar clienții nemulțumiți. Cu luni în urmă sesizările pu­teau fi așternute pe hîrtie în­tr-o condică specială. Acum a dispărut și aceasta, nu se știe din a cui dispoziție. De altfel, nici o secție din cele vizitate nu avea condică de sugestii și sesizări afișată la îndemîna­­ clienților. Peste tot erau rătă­cite printre hîrtii, ceea ce ne face să credem că nu li se ofe­ră clienților nici cînd sînt so­licitate. Ce se petrece la centrele de încălțăminte ? Nu ești invitat peste o lună și jumătate, ci purtat pe drumuri. Pantofii cu tocuri de înotal nu sînt pri­miți la reparat pînă ce per­soana respectivă nu se duce la un alt atelier care să le facă CARMEN PANA (Continuare în pagina a III-a) ÎNSEMNĂRI ZÎMBIND Gluma și hazul definesc din capul locului pe omul sănătos. Dovadă stau proverbele. Umo­rul, nota ironică a multor zi­­cători ne așează în șirul celor care trec optimiști prin orice cumpănă. Buna dispoziție nu ne părăsește nici la vremea supărărilor, de aici expresia haz de necaz. Dar să lăsăm proverbele. Un țăran de opt­zeci și cinci de ani, din Ui­mești, povestea : „Numai cu necazurile, nu a­­j­ungeam să trăim atît. Mai fă­ceam și noi cîte ceva de rîsul lumii , ne adunam zece flăcăi și furam din țîțîni poarta unui gospodar mai rău de somn. O duceam în cîmp și o ascun­deam într-un lan. Omul își căuta poarta — satul zîm­bea pe ascuns, să nu se afle făp­tașii. . .“ Este un spirit sănătos de vioiciune, de haz (înclinația a­­ceasta spre șotii, pozne) ce tre­ce din generație în generație. Rîdem și azi cu dezinvoltura bunicilor, sîntem plini de a­­cest rîs neoprit de nimeni. Rîzînd, îndreptăm moravuri vechi, existente încă pe alocuri. Uneori îmbrăcăm critica în de­senul caricaturii sau versificăm în epigrame alte necazuri. Fa­cem adică satiră. Astfel edu­cat și crescut, gustul glumei sau simțul umorului ține de personalitatea noastră. Asta — atît cît nu nimerim cu oiștea în gard, cît nu sărim peste cal. Delimitările din urmă țin tot de înțelepciunea poporului, care a știut să păstreze și mă­sura cuvenită a glumei. Cinci contabili își storceau creierii să le „iasă balanța“ — și într-un moment de maximă încordare a dat buzna peste ei un coleg : „Hai să vă spun una cu oltenii !“ Oamenii au ascultat. Dar colegul știa mai multe, timpul trecea, balanța „nu ieșea“ și atunci cineva l-a poftit frumușel afară. Omul s-a bosumflat. Pagubă-n ciu­perci — s-ar putea spune, dar nu este numai atît: în inci­dentul acesta mic s-au consu­mat niște nervi, s-a irosit un oarecare timp și s-a pierdut din capul unuia dintre conta­bili o idee. Ergo. Implicațiile, destul de triste, ale rîsului ne­lalocul său. Dar peste cal se poate sări în sute de feluri. Mă gîndesc la gluma insipidă a individului care ți-o servește de la nive­lul unei false superiorități, si­­lindu-te să-l asculți obligatoriu amuzat și pe urmă să rîzi. Da­că nu te hlizești, se supără. Ești taxat recalcitrant, ursuz, fire închisă. Foarte serios, „șe­ful“ te încondeiază de nu te speli în șapte ape. O vreme, măsura aceasta a glumei ne-a scăpat printre de­gete. Adică , nu există legi de delimitare sau haremuri, fie­care rî­de pe limba lui. Fireș­te, nimeni nu te oprește să rîzi cu gura pînă la urechi, depinde doar de locul, vremea, mobilul glumei ; dacă sînt a­­cestea cît de cît în cîmpul lo­gicii și­ al bunei - cuviințe. Foarte multă lume cunoaște asta. De aceea nu se ride la înmormîntări. Dar să lăsăm morții cu morții. Herman Solomovici este li­chidator de debite la U.R.C.C. Botoșani. Om glumeț. Face „te­ren“, are deci prilejul să între­țină relații cu mulți oameni, de pe poziția superiorului, vezi bine. Inspectind cooperativa din Siminicea a dovedit o vervă și o prolixitate ca-n basme : n-a existat cumpără­tor venit la cooperativă să nu fi intrat în tirul glumelor lui Solomovici. Bătrîni sau tineri, bărbați sau femei (dar mai a­­les femei) au căzut în plasa noroioasă a pescuitorului de snoave. Respectuoși, țăranii cooperatori nu au reproșat ni­mic tovarășului inspector de la raion. Dar au înregistrat batjocura, jigniți. Ni s-a spus despre el că „așa-i el, glumeț“. Unuia care glumește strîmb îți vine cîteodată să-i dai cu ceva în cap. Reții gestul, re­­zumîndu-te la niște vorbe ne­­rostite. Adică, știți dumnea­voastră. . . Se poate face însă mult mai mult. O fixare în timp, acea punere la punct a individului nu înseamnă în­grădirea spiritului, nu este giulgiu cernit așezat pe fața luminoasă a glumei. Rîdem din toată inima, cu gura pînă la urechi, cînd e cazul. Depin­de numai — cînd, unde și de ce ? A. RUDEANU I I

Next