Zori Noi, noiembrie 1970 (Anul 23, nr. 7113-7137)
1970-11-21 / nr. 7130
ZORI NOI Ü PAGINA 2 - PĂSTRAREA CARTOFILOR In timpul iernii in condițiile din acest an, cu exces de umiditate în primăvară și o parte a verii, fapt care a condus la întârzieri în maturizarea tuberculilor de cartofi, păstrarea acestora peste iarnă ridică probleme deosebite. Întrucît cartofii conțin un procent ridicat de apă (75 — 76 la sută), iar păstrarea lor durează circa 6 luni, este necesar ca depozitarea să fie făcută în așa fel încît să ofere posibilități maxime de menținere a valorii lor alimentare. Industriale și germinative. Cartoful este supus unor procese naturale ca : transpirație, respirație, încolțire, putrezire etc. Dacă în timpul păstrării, care, practic, durează mai mult de o jumătate de ani, nu sunt respectate cerințele biologice, se produc pierderi însemnate. Factorii principali care influențează păstrarea cartofilor sunt: temperatura, umiditatea relativă a aerului, aerisirea și ventilația, lumina etc. Temperatura constituie elementul esențial în păstrarea cartofilor. Dacă se realizează judicioasă dirijare a temperaturii în timpul depozitării, se asigură o păstrare bună. Temperatura optimă de păstrare a cartofilor este de 3—4 grade C. Orice abatere de la această temperatură produce schimbări în compoziția chimică a cartofului și reduce perioada de păstrare. La o temperatură mai mare de 6 grade C, cartoful iese din starea de repaus germinal și începe să încolțească, fapt ce conduce la consumarea substanțelor nutritive, înnegrirea miezului și zbîrcirea pieliței. Păstrarea la temperaturi joase (0 grade C și plus.2 grade C) are influențe negative. La această temperatură se produce hidroli- Sector univ. D. ONETE Asist. univ. I. DIACONESCU zarea amidonului și formarea de zaharoză, cartofii căpătînd un gust dulceag, neplăcut, ceea ce face să nu mai poată fi folosiți în alimentația oamenilor, ci numai în industrie, în alimentația animalelor etc. Pentru cartofi, umiditatea din spațiul de depozitare trebuie să fie constantă, cuprinsă în limitele 85 — 90 la sută. Excesul de umiditate favorizează apariția SFATUL SPECIALISTULUI bolilor, iar valorile mici conduc la pierderea apei din cartofi și la zbîrcirea acestora. Aerisirea și ventilația, împrospătarea aerului viciat din spațiile de depozitare trebuie să se realizeze periodic. Acest lucru este necesar deoarece prin respirație se elimină bioxid de carbon și vapori de apă, care, prin acumulare, pot avea o influență negativă in păstrarea tuberculilor. Păstrarea cartofilor în silozuri și șanțuri este foarte frecventă și, dacă lucrările se execută cu simț de răspundere, pierderile sunt normale, deoarece in aerul din interiorul grămezilor se realizează o umiditate relativ ridicată, conținut bogat în bioxid de carbon, sărac în oxigen, și o temperatură corespunzătoare. Supravegherea cartofilor însilozați sau depozitați constituie cerința de bază în reușita păstrării. Se va urmări modul cum evoluează starea tuberculilor și, in mod deosebit, apariția semnelor unei păstrări necorespunzătoare. Măsurile mai importante ce trebuie luate se referă la reglarea temperaturii, umidității și aerisirii. Pentru a urmări dinamica temperaturii, se folosesc termometrele speciale cu care se fac înregistrării zilnice, de către cadrele tehnice din unități, în pivnițe, bordeie, șanțuri, silozuri, temperatura se controlează cu termometre , sonde, la diferite înălțimi ale stratului de cartofi. Interiorul Dacă temperatura din silozului scade sub 2 grade C, se va efectua o acoperire suplimentară cu pământ sau gunoi de grajd. Cînd temperatura crește peste 8 grade C și timpul permite, se desface stratul de acoperire la coamă, timp de 2—3 ore. Dacă prin aceasta nu reușim să scădem, totuși, temperatura în silozuri, înseamnă că undeva a apărut un focar de infecție a tuberculilor și trebuie să se înceapă imediat resortarea întregului adăpost. Se va alege o zi călduroasă, lucrîndu-se numai în orele cu temperaturi ridicate. Cartofii stricați sau care prezintă infecții parțiale vor trebuii total înlăturați. Peste noapte, se va acoperi din nou silozul cu paie și pământ suficient: în tot timpul celor 5 — 6 luni de păstrare,, nu controlul producției trebuie slăbit de cartofi depozitate. Numai în acest fel se vor putea evita pierderile economice și se va asigura un material șemincer sau pentru consum de cea mai bună calitate. In acest noiembrie cu liniști obosite, nopțile sunt foarte mari, nopți de anotimp tirziu acoperind cîmpiile. Simțim frigul lor senin, traversind sate adormite, intrate în odihnă. Arbori desfrunziți prind în ramuri luna, văzduhul scutură argint de brume subțiri, se aud niște cocoși, departe. Peisajul are un vădit accent idilic, decupat parcă din Alecsandri și din Coșbuc sau din clasica melancolie a lui Jori Pillat. Intr-un asemenea peisaj am întîlnit, într-o noapte, tractoarele. Spintecau întunericul cu lungi fîșii de lumină, își purtau luminile pe țarini și pe dealuri, evoluînd egal și măsurat sub orizontul nesfîrșit. Erau lumini călătoare, constelații terestre geometric structurate in spațiu. INIMA CÎMPIILOR Noaptea se umpluse de zgomotul lor puternic. Cîmpiile erau pline de tractoare, număram zeci și sute de tractoare — o armată uriașă a pământurilor. Treceau cu roțile lor înalte peste țarini de unde fusese evacuat porumbul, cartofii ori sfecla de zahăr, își înfigeau brăzdarele ascuțite în țărîna uscată, răsturnau mari bolovani de lut, răscoleau adinc anotimpul. Le vedeam coborînd spre apa Moldovei, la Șosea și la Dragușeni, rotindu-se pașnic pe tarlalele de la Baia, Ciumulești sau Fîntîna Mare. Se rotea lumina cîmpiilor. Nopțile de noiembrie sunt tulburate de un vuiet continuu. Se ară într-una, pînă la ceasuri tîrzii, pină dincolo de cîntători, cinci uliți și case sînt cufundate în somn. Brumele nopții se aștern pe brazde, peste livezi, întimpină răsăritul. Brumele nopții se așează pe umerii și pe obrajii acestor bărbați care poartă tractoarele, bătuți de toate vînturile, la ceasuri cind doar ei mai străjuiesc cîmpia. Sînt bărbați care luptă cu îndărătnicia naturii, cu frigul, cu bulgării, proiectîndu-și in lumina farurilor gîndul la recoltele de miine. Uneori coboară de pe tractoare să verifice, se apleacă deasupra plugului scînteietor, cercetează adincimea brazdei și pornesc mai departe. O să mai fie poate cîteva zile și nopți prielnice, ei știu asta, o să apară curînd învăluiri de zăpezi sau burniți urîte și, de aceea, silesc cu pot, îi dau bătăi,, merg mecanizatori înainte. Sînt vrednici și buni, obișnuiți cu asprimea și frumusețea campaniilor, cunoscind în amănunt bucuriile și necazurile acestui pămînt pe care îl investesc din nou cu puterea rodirii. Din noaptea însuflețită de buduitul mașinilor, reținem cîteva nume : La Fîntîna Mare — Toader Cîmpeanu, Vasile Istrate, Dumitru Ilie, La Baia — Nicolae Roșu, Gheorghe Simion, Haralambie Apopei, La Dragușeni — Victor Vartolomei, Vasile Munteanu, Vasile Chelaru. La Ciumulești — Ion Nistor, Gheorghe Suman, Mihai Dulgheru. Și tot la Ciumulești, un vechi mecanizator, Burlacu, în vîrstă de Ion 59 ani, care a trăit toate aceste lucruri, ne arată cu un gest larg arăturile proaspete, epiderma aspră a cîmpiilor unde, peste cîteva luni, vor foșni codri de porumb. Amintim doar cîteva nume, dintr-un lung șir luminînd nopțile de noiembrie, nume de bărbați harnici și curajoși, obișnuiți să biruie greutățile. In ceasuri tîrzii de noapte crește egal și puternic vuietul tractoarelor. Parcă se aude cum bate inima uriașă a cîmpiilor. GEORGE SIDOROVICI In aceste zile mecanizatorii depun eforturi susținute pentru terminarea arăturilor adineiamnă Foto: D. HUȘANU de toamnă PROFIL Dansatoarele din Bika La Bika, frumosul ți se oferă cu generozitate : pe fețele și în graiul pitoresc al oamenilor, în forma caselor și în buna gospodărire a satului. Una dintre valoroasele expresii ale frumosului e reprezentată aici de tradițiile culturale care leagă oamenii de azi de înaintașii lor într-o impresionantă continuitate spirituală : cîntecele care răsună la șezători, jocurile atât de răspîndite nu numai la căminul cultural și la petrecerile organizate, ci pretutindeni unde tinerii se întîlnesc între ei — darul versurilor populare, costumul național excelent conservat, originalitatea obiceiurilor. Cu dorința de a îmbogăți această zestre de mare valoare culturală, o mină de femei, strînse în jurul învățătoarei Despina Cîrdei, au hotărit să întreprindă o interesantă muncă de „arheologie" etnografică. Așa a luat ființă, în urmă cu câțiva ani, formația de dansuri, care a adăugat un nume nou în geografia artistică atât de diversă și de bogată a județului nostru. Ce aduc pregnant dansatoarele de la Bilca ? Autenticitatea și vitalitatea acestor valori spirituale, patina atât de evidentă a veacurilor care au filtrat continuu aceste creații. Chiar de la intrarea în scenă, în costumația specifică, ești cucerit de simplitatea baladescă a portului : pieptarul - cea mai spectaculoasă piesă vestimentară, acel original cojoc fără mine, purtat de bunicile și străbunicile lor baticurile mari pe care tinerele neveste le primesc în ziua nunții și cu maramele țesute din in și bumbac - iată numai citeva elemente din ceea ce constituie costumația națională a oamenilor din Bilca. Evitînd ostentația și spectaculosul, dansatoarele au refuzat prelucrarea artificială a pașilor de dans, au adus pe scenă, simplu și firesc, jocul druștelor, desprins din obiceiurile lor de nuntă. Fără acompaniament, cîntecul cu sonorități de legendă, cu care își însoțesc dansul și bătăile din palmă, răsună liniștit, calm, fără stridențe în glasul femeilor de la Bilca. Cu toate că a născut și crescut 5 feciori și fete și în clipele ei de liniște îi place să-și legene pe genunchi cei doi nepoți, Ana Brăileanu, una din pasionatele dansului din Bilca, e încă tînără la cei 45 de ani ai săi. „Mi-a plăcut jocul dintotdeauna mărturisește ea. De fapt, la noi toată lumea are în singe darul de a juca". Tînără este și Anghelina Savu, care a depășit 65 de ani, dar se ține drept alături de Agilaia Cîrstean, care n-a împlinit încă 20. La Despina Cirdlei recunoaștem „însemnele" dascălului strîns legat de satele noastre, ale învățătorului care, după terminarea școlilor, s-a întors în satul său spre a fi de folos celor din rîndul cărora s-a ridicat. Pasiunea sa pentru coregrafie i-a adus satisfacția binemeritată , anul trecut, la faza finală a celui de al IX-lea concurs al formațiilor muzical - coregrafice, colectivul din Bilca a primit premiul al doilea. Pasiunea, dragostea față de comorile noastre care au rezistat secolelor, au făcut ca mulți, foarte atulți iubitori ai frumosului din județul nostru să se bucure de succesele dansatoarelor din Bilca și să urmărească cu interes evoluția pe care o înregistrează în prezent. I. CAZAN I { I I I I I ) I La Uzina de reparații din Arad au fost asimilate în : ** fabricația de serie noi , tipuri de mașini și utilaje, destinate mecanizării unor * lucrări de preparare a furajelor și de hrănire a animalelor. între acestea se | •* remarcă o moară mecanică de măcinat furaje fibroase „ cu o capacitate de 2 — 3 % tone pe oră. Noul utilaj a Isigură o granulație optimă a furajelor care sunt folosit *te in compoziția nutrețurilor combinate. Un alt utilaj realizat aici este o sit * nie tehnologică complexă de unscat lucernă și alte fu raje verzi. De asemenea, . % specialiștii uzinei au pus la punct producția unui sistem îmbunătățit de adă- * pături automate pentru tauftrine. Prevăzută cu dispozitivele speciale de menținere constantă a nivelului apei, instalația asigură folosirea rațională a întregii rețele . * de alimentare cu apă existentă în complexele de taurine. L 1 (Agerpres). i ș i PRINTRE școlile generale care-și creează baza materială necesară orientării elevilor spre practicarea unor meserii se numără și cea din satul Milișăuți. Aici a fost amenajat un atelier de lăcătușerie, în care pot lucra concomitent 18 elevi, dotat cu sculele materialele necesare. O contriibuție deosebită la dotarea atelierului și-a adus-o Combinatul de celuloză și hîrtie din Suceava. La rândul lor, au contribuit înșuși elevii și cadrele didactice, prim veniturile realizate din munca prestată pe tarlalele cooperativei agricole. Atelierul va fi dotat, în continuare, mijloace necesare însușirii cu noi temeinice a meseriei. Tot la această școală a fost înființat un atelier de croitorie, avînd 8 mașini de cusut. La dotarea acestui atelier și-au adus contribuția consiliul popular comunal, colectivul școlii, inspectoratul școlar județean, cooperativa de consum. In ambele ateliere, activitățile practice sunt conduse de cadre calificate. • PENTRU anii 1970 - 1972, locuitorii comunei Grănicești au votat în adunări populare construirea unui local de școală cu etaj în satul reședință de comună. • Faptul că cea mai mare parte a sumei aferente acestui an a fost încasată din timp, a permis atacarea lucrărilor și desfășurarea lor pînă la planșeul parterului. Pe lingă săilie de clasă, aici se vor crea spațiile necesare practicării educației fizice și depozitării materialului didactic. Tot în acest an, rețelele electrice de înaltă și joasă tensiune au fost extinse cu încă 14,2 km., îndeosebi în satele Gura Solcii, Slobozia și Iacobești. • O COMISIE de la nivelul consiliului popular al județului, verificînd la fața locului rezultatele în întrecerea patrioticăgospodărească obținute de comuna Bădeuți, a acordat acesteia maximum de puncte, ceea ce o situează printre fruntașele pe județ. Ca obiective mai importante, anul acesta s-au realizat aici 3.000 m.p. trotuare (cu o economie bănească față de deviz de 154.000 lei), două poduri din beton la Iaslovăț, îndiguiri pe cursul rîului Suceava, întreținerea curățeniei pe platforma șoselei naționale care străbate comuna etc. Valoarea tuturor lucrărilor se ridică la peste 1,7 milioane lei. • NOU* In conflict cu elementare reguli de conviețuire socială in Horodnicu de Jos se află mulți gospodari care, pe lingă hărnicia lor, sînt cunoscuți și ca buni părinți și soți. E o plăcere să-i vezi participînd, la școală, la adunările cu părinții, interesîndu-se de rezultatele la învățătură ale copiilor lor, întristîndu-se cind aceștia primesc notă mai slabă și bucurindu-se o atunci cind învățătorii și profesorii consemnează, pozitiv, eforturile elevilor. De altfel, e cunoscut că acolo unde familia este bine consolidată, atentă și receptivă la necesitățile tuturor membrilor ei, în măsură a asigura nevoile materiale și spirituale ale acestora, lucrurile decurg bine și nu se ivesc „probleme". Dimpotrivă, atunci cind unul din părinți o ia razna, e mai mult ca sigur că rezultatele nu vor întârzia să se arate, influențînd negativ atît relațiile dintre părinți, cît și pe acelea dintre părinți și copii, din urmă, asemenea stări in cele nefirești vor da naștere unor familii dezorganizate atit sub aspect moral, cît și material. In comuna în care îmi desfășor activitatea ca director de școală, sînt unii părinți — e adevărat, puțini la număr — despre care nu se pot spune cuvinte de laudă. Prin comportările lor în familie — uneori și în societate - asemenea inși dezertează nepermis de la elementare obligații de soți și părinți, atrăgîndu-și, totodată, oprobriul celor din jur. Spunînd acestea, mă gîndesc, de exemplu, la Ion Colban, conducător auto, tatăl a doi copii minori. De mai mulți ani, acesta, sub influența băuturilor alcoolice, provoacă scan [Miji] daruri în familie, oferind spectacole degradante pentru demnitatea sa de soț și părinte. Mă gîndesc, de asemenea, la Petraghe Linu, care acum, in pragul iernii, și-a abandonat, de dragul altei femei, soția și patru copii minori, precum și la Vasile Gh. Colban, un bun muncitor zootehnist, tatăl unei fetițe în vîrstă de șase ani, elevă în clasa I, dar care de mai multă vreme trăiește cu soția (și aceasta, după o căsnicie de mai bine de 25 de ani !) ca și „clinele cu pisica". Surprinde că asemenea inși, deși trecuți de mult de vîrstă primei tinereți, și, în consecință, cu o bogată experiență de viață, își permit, dintr-un ieftin spirit de aventură, ieșiri care aruncă umbre nedorite asupra calității lor de cetățeni ai comunei noastre. Oare cum vor justifica cei menționați numeroasele „absențe nemotivate" cu care s-au notat rudele, prietenii, cunoscuții, opinia publică în general, la capitolul etică și conduită cetățenească ? Vor mai fi fiind, pe ciocuri, și alți părinți și soți corijenți și repetenți la acest „obiect" căruia societatea noastră ii acordă o atenție mereu sporită, în calitate de cadru didactic și deputat, dezaprob faptele unor asemenea inși care, prin comportările lor, intră în conflict cu elementare reguli de conviețuire socială. Organele competente vor trebui să intervină cu toată promptitudinea și hotărirea pentru ca astfel de părinți și soți să fie aduși la realitate, pentru ca fapte de genul celor relatate să-și primească sancțiunile cuvenite. IOAN POPESCU, directorul Școlii generale nr. 2, Horodnicu de Jos microfoileton, fibră de legat... năravul! Fac o călătorie prin județ și constat că avem mai multe unități industriale de preparare a fibrelor vegetale. Caut în scripte și văd că suntem într-o zonă cu pondere în privința suprafeței cultivate cu in. Mai aflu una bună , cum pronunț cuvîntul in, unii specialiști agricoli strîmbu din nas. Pe cineva îl aud chiar spunînd : „Cine ? Pacostea aia de cultură ?...“ Caut un gospodar înțelept, de la sat, cu părul albit în vînturile și arșița cîmpiilor. Ei privesc mîinile : — Belșug din palmele astea, bade, și vieri de bucurie în suflet!... — Să-ți fie inima cum ți-e graiul, măi fecior ! — Mă paște și pe mine iarna vieții pe la tîmple și tot nu pot pricepe de ce sunt supărați unii agronomi suceveni, pe in . .. — Păi, să vezi dumneata . în 1969, C.A.P. Arbore a pierdut, la toată suprafața cultivată, 78.000 de lei și 308 lei la fiecare hectar. Nici alte cooperative agricole nu stau mai bine. Pe județ, veniturile la hectar au fost de 1242 lei, dar s-au cheltuit 1080 lei. O fi planta asta mult hulită inadaptabilă la ținuturile sucevene ? !... — Ca de unde ! La această cultură, C.A.P. Boroaia a obținut un venit total de 340.000 lei și un beneficiu net de 827 lei la hectar. Aud că în alte părți veniturile la hectar au fost cu mult mai mari, iar cu întreținerea culturii s-a cheltuit mai puțin. — Păi, de unde hotarul ăsta la venituri ? — Consideră că ești agronom. Alege pentru cultura inului terenul cel mai slab. N azvîrli acolo, între niște viroage, unde doar scaieții se simt bine. In pămînt să nu pui decît icicolo îngrășăminte... — Mare blestem pe inul ăsta ! Ce să-i mai fac, ca să fie cît mai amărît ? — Fă-i însămînțare manuală, în arătură de primăvară, la adîncimi neuniforme, în teren slab pregătit, tocmai acolo unde-i mai multă umezeală și vezi ce iese. Așa au procedat cooperatorii din: Arbore, Horodnicu de Sus, Bilca, Marginea. A ieșit......praful de pe tobă“ ! — Te rog, mai bate puțin... toba asta, poate se aude unde trebuie ! — Păi, da. In alte părți insămînțarea se face în mustul zăpezii. La noi — prin mai, cînd înfloresc castanii. Uneori, chiar în iunie, tocmai cînd este vremea secetoasă, vegetația e înceată și apar dăunătorii. — Și se alege in sau... praful din muncă ? — Timpul de recoltare se lungește ca boala (august — octombrie), pînă la vremea cînd îi crapă omului buza de a recolta cartoful și porumbul. Iese o fibră textilă bună de legat... năravul celor care zic că sînt „tobă de carte agricolă“. In ultimii ani, aproape întreaga cantitate de in s-a livrat la calitățile a 111-a și a IV-a. — Încă o întrebare, bade, că așa se obișnuiește, cu o asemenea grijă, ce va deveni unul 7 — O plantă cu nume care se pronunță ușor și de care te descotorosești repede ! VICTOR MICU Deși iarna se apropie, în unele cooperative agricole spațiile existente de adăpostire a animalelor nu sunt reparate, iar cele noi nu sunt terminate. In primul caz se află cooperativele Preutești, Baineț, Iaslovăț etc., iar în cel de-al doilea Bălăceana, Rotunda, Dolhești, Hănțești și altele. Pe județ, din cele 10 grajduri noi, doar două sunt terminate, 3 sunt la învelitori și 5 in finisaj. Problema adăpostului a fost... „rezolvată" Caricatură de M. PÎNZARUA i«